Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 478/
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI (fost Ministerul Educației, Cercetării și T), cu sediul în B, str. G-ral nr. 28-30, sector 1 și CONSILIUL LOCAL FOCȘANI, cu sediul în F,- bis, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 41/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții -., G și pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, CASA CORPULUI DIDACTIC M, PRIMARIA MUNICIPIULUI FOCȘANI, SCOALA CU CLASELE I-VIII GAROAFA, CONSILIUL LOCAL GAROAFA, PRIMĂRIA COMUNEI GAROAFA, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursurile sunt la primul termen de judecată, legal motivate și sunt scutite de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor de recurs intimata reclamantă Gad epus la dosar întâmpinare; ambii recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, avându-se în vedere că recurenții au solicitat judecarea în lipsă, iar în cauză nu se impune comunicarea întâmpinării depusă de intimata reclamantă G, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 41/20.01.2009 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean și Primăria comunei Garoafa.
A fost admisă acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții -. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului V, Casa Corpului Didactic M, Consiliul Local F, Primăria Municipiului F, Școala cu Clasele I-VIII Garoafa, Consiliul Local Garoafa și Primăria comunei Garoafa.
Au fost obligați pârâții să acorde reclamanților tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și să plătească acestora diferențele salariale aferente activității prestate, în perioada 05 decembrie 2005 - 01 ianuarie 2008 actualizată în raport de rata inflației la data plății efective și la 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții -. și G au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului V, Casa Corpului Didactic M, Consiliul Local F, Primăria mun. F, Școala cu clasele I-VIII Garoafa, Consiliul local Garoafa și Primăria comunei Garoafa solicitând ca aceștia să fie obligați la plata drepturilor salariale neachitate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare ce li se cuveneau potrivit art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 pe o perioadă de trei ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată și actualizarea acestor drepturi în raport de rata inflației la data plății efective.
În dovedirea acțiunii lor reclamanții au depus la dosar acte.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivat de faptul că nu este angajator al cadrelor didactice reclamante, nu calculează salariul acestora și nu este nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ unde funcționează ele și că, începând cu anul 2001, potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Pe fondul cauzei a apreciat pârâtul că acțiunea nu este întemeiată întrucât tranșele de vechime pretinse de reclamanți, nu au coeficient de ierarhizare diferit ci se formează prin aplicarea coeficientului de 1/25 la tranșa anterioară, astfel că reclamanții solicită o plată dublă.
Inspectoratul Școlar Județean V prin întâmpinarea depusă a invocat de asemenea lipsa calității sale procesual pasive, motivând că finanțarea unităților de învățământ se face, conform Ordonanței nr. 103/1998 și nr.HG 531/2001, de către consiliile locale cărora le-au fost repartizate fondurile defalcate de la bugetul de stat, în urma datelor transmise de inspectoratele școlare și centralizate de Ministerul Educației și Cercetării.
Primăria comunei Garoafa jud. Vad epus de asemenea întâmpinare, invocând de asemenea lipsa calității procesuale pasive motivând că nu are atribuția de a acorda drepturile salariale pretinse de reclamanți, prin intermediul său derulându-se doar procesul de plată a acestora în funcție de sumele ce le sunt acordate de către Inspectoratul Școlar al Județului
Pârâții Casa Corpului Didactic M, Primăria mun. F, Consiliul local F, Consiliul local Garoafa, Școala cu clasele I-VIII Garoafa, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Școlar Jud. V, Ministerul Educației Cercetării și T și Primăria comunei Garoafa jud. V, instanța a constatat că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat - finanțare ce vizează atât baza materială cât și cea de resurse umane - se asigură din bugetele unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În acest context, cum drepturile salariale ale reclamanților se reflectă în cuantumul sumelor ce se alocă de la bugetele locale, excepția invocată de Primăria comunei Garoafa jud. V apare ca nefondată.
În ce privește Inspectoratul Școlar V și Ministerul Cercetării și T și excepția invocată de aceștia este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Potrivit art. 4 din nr.HG 366/2007 Ministerul Educației, Cercetării și T are obligația de a asigura și monitoriza modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ și educativ. De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri, elaborează cadrul normativ-metodologic, funcțional, operațional și economico financiar în care se realizează politicile în domeniu. Față de aceste atribuții precum și față de celelalte atribuții prevăzute de aceleași hotărâri și de Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepția invocată de acest pârât este nefondată.
Aceleași considerente sunt de reținut și în cazul excepției invocată de Inspectoratul Școlar Județean care funcționează în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T și are în principal aceleași atribuții la nivel județean.
Pe fondul cauzei acțiunea formulată este întemeiată, reținându-se următoarele:
Potrivit art. 50 pct. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Se mai stabilește de asemenea că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși aceste texte de lege prevăd pentru personalul didactic cumulativ categorii de tranșe de vechime: cele stabilite de lege precum și câte o tranșă suplimentară care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate și sunt în vigoare, ele nu au fost respectate.
Cum reclamanții, care au calitatea de personal didactic în învățământul preuniversitar, cu o vechime de peste 30 de ani, nu au beneficiat de aceste tranșe suplimentare cu creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25, acțiunea formulată apare întemeiată, fiind admisă și în baza art. 283 lit. c Codul muncii au fost obligați pârâții să le plătească drepturile salariale cuvenite acestora în baza art. 50 al. 1 din Legea nr. 128/1997 pentru perioada 05 decembrie 2005 - 01 ianuarie 2008, pentru perioada lucrată efectiv de fiecare, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod neîntemeiat prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului.
Ministerul Educației Cercetării și T nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții. Instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 4 din nr.HG 366/2007 și nu s-a raportat la întreg cadrul legislativ.
Cheltuielile cu salariile cadrelor didactice nu se regăsesc în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și
Pe fond, a criticat soluția primei instanțe arătând că prev. art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 fac dovada că reclamanții au primit coeficientul de 1/25 iar reclamanții au solicitat și primit în mod nelegal prin admiterea acțiunii, o plată dublă.
Datorită indexărilor succesive pe parcursul anilor s-a ajuns în prezent la creșteri ale coeficienților de multiplicare pentru cele trei tranșe suplimentare de peste 1/25 față de coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997, nr.HG 366/2007.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Consiliul Local
În motivarea recursului se arată că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa iar instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în învățământ finanțarea cheltuielilor de personal și asigurarea sumelor necesare acestor cheltuieli se efectuează din sume alocate prin bugetule locale, de obținerea lor de la bugetul de stat nu sunt de competența autorităților publice locale, ci a Inspectoratului județean.
După alocarea fondurilor prin bugetele locale ale autorității administrative teritoriale, acestea ordonă înscrierea sumelor transferate de la bugetul de stat la capitolul pentru învățământ din bugetul local și repartizarea acestora ordonatorilor terțiari de credite.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Intimata - reclamantă G a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Educației, Cercetării și
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, de criticile formulate de recurenți, cât și de dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, instanța apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, se apreciază că în mod corect prima instanță a respins această excepție.
În susținerea acestui argument, Curtea are în vedere următoarele prevederi legale: contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ, înregistrat cu nr. 5521/09.01.2004 care a intervenit între Ministerul Educației, Cercetării și T și Federațiile Sindicale reprezentative din învățământ.
Potrivit art. 1 din acest contract, părțile contractante se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia. Prin termenul de angajator a fost desemnat inclusiv Ministerul Educației, Cercetării și T, reprezentat prin ministru (art. 2).
Conform disp. art. 5, prezentul contract colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații din învățământ, potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996.
Deși afirmă recurenta că nu are nici o atribuție în asigurarea plății drepturilor salariale către cadrele didactice, susținerile acesteia sunt infirmate prin disp. art. 33 din Contract, care prevăd că, în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare.
Ministerul se obligă să depună toate diligențele necesare pentru plata la timp a salariilor și va urmări modul în care se efectuează plata salariilor (art. 38 alin. 5).
Față de aceste dispoziții legale, se reține calitatea procesuală pasivă a recurentei pârâte Ministerul Educației, Cercetării și T în a asigura plata drepturilor salariale solicitate.
Pe fondul cauzei, instanța nu reține critica adusă sentinței primei instanțe.
Deși afirmă că reclamanții intimați au primit drepturile solicitate și s-ar acorda astfel o plată dublă, recurenta nu face nici o dovadă în acest sens, deși sarcina probei în revine, în calitate de angajator.
Dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 prevăd că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Recurentul nu a probat că a respectat aceste prevederi legale și că a achitat reclamanților intimați drepturile salariale prevăzute de lege.
succesive nu au legătură cu creșterea coeficientului de ierarhizare pentru fiecare dintre tranșele suplimentare.
Față de aceste considerente, soluția dată de prima instanță este legală și temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean V, se apreciază că este nefondat. Nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtului iar soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit nr.OUG 23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din nr.HG 538/2001 și nr.OUG 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat că, după aprobarea legilor bugetului de stat unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean dar, în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul Local și Primar.
De altfel, prin Protocolul anexă la contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004 la nivel județean, ramură de învățământ, semnat de consiliul local, acesta și-a asumat responsabilitatea asigurării tuturor drepturilor salariale care se cuvin personalului din învățământ conform legislației în vigoare și contractului colectiv de muncă la nivel de ramură iar comisa care urmărește modul de finanțare al unităților de învățământ este condusă de primar în calitate de PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că pârâtul recurent are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât acesta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.
În consecință, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă iar art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă a fost abrogat prin art. I pct. 111 indice 1 din nr.OUG 138/2000.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI (fost Ministerul Educației, Cercetării și T), cu sediul în B, str. G-ral nr. 28-30, sector 1 și CONSILIUL LOCAL FOCȘANI, cu sediul în F,- bis, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 41/20.01.2009 a Tribunalului Vrancea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - /19.05.2009
: 2 ex.//19.06.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
