Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Conflicte de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 482
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de reclamanții, prin Sindicatul și pârâta Școala cu clasele I-IV împotriva Sentinței Civile nr.3897/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean T, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Dată fără citarea părților.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 martie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 12 martie 2009, când,
CURTEA,
Deliberând asupra celor două recursuri constată următoarele.
Prin Sentința civilă nr. 3897/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr- a fost admisă in parte acțiunea reclamanților, și, prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământul Preuniversitar " ", împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII " " T, Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T și-n consecință a fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII " " T să calculeze și să achite reclamantelor, și, din venituri proprii, primele de vacanță aferente anilor 2005-2007, respectiv, în funcție de perioada în care acestea au avut raporturi de muncă cu pârâta, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost respinsă cererea introdusă de reclamanta împotriva pârâtei Școala cu clasele I-VIII " " A fost respinsă acțiunea reclamanților promovată împotriva pârâților Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean T împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut in esență că reclamanții sunt angajați ai pârâtei Școala cu clasele I-VIII " " T, în funcții de cadru didactic, având vechimi în funcție cuprinse între 7 luni și 13 ani și 7 luni, dovedite cu adeverințele depuse la filele 10-14 dosar. Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2007.
In continuare,instanța de fond a apreciat că sunt întemeiate pretențiile reclamanților deoarece,conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
Tribunalul a înlăturat susținerile pârâtului Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, potrivit cărora Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996.
În schimb, instanța de fond a constatat că sunt întemeiate argumentele invocate în apărare de către pârât, conform cărora contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, contrar susținerilor făcute de către reprezentantul reclamanților în ședința publică din 16.12.2008, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții de 2 și 3, chemați în judecată în procesul de față.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâta Școala cu clasele I-VIII " " T este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Astfel fiind, se poate conchide că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2007, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâta Școala cu clasele I-VIII " " T, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
În aplicarea art. 161 alin. 4 Codul muncii, Tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor astfel datorate reclamanților, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale.
Urmare a faptului că acțiunea principală a fost respinsă față de pârâtul Consiliul Județean T, prin aplicarea art. 63/ pr.civ. a fost respinsă și cererea de chemare în garanție, aceasta apărând lipsită de interes, dat fiind că în sarcina pârâtului menționat nu au fost stabilite obligații de plată a unor sume.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții, și,prin reprezentantul lor Sindicatul din T, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16.02.2009, solicitând modificarea parțială a sentinței supusă reformării,in sensul admiterii cererii de chemare in judecată și in contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului T, persoană juridică ce are calitate procesual pasivă in prezentul litigiu in temeiul art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001,norme potrivit cărora începând cu anul 2001,finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâta Școala cu clasele I-IV care, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 /pr.civ. a susținut că instanța de fond nu a avut in vedere că personalul bugetar din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salariat potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997, act normativ in care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță și nici împrejurarea că Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează în art. 12 supremația legii in raport cu contractele colective de muncă.
In fine,se mai susține prin cererea de recurs a pârâtei că reclamanții nu intră nici in sfera salariaților bugetari la care se referă art. 1 alin2 din OUG nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la acordarea primelor pentru concediul de odihnă in temeiul unor legi speciale.
Poziția procesuală a pârâților Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean Taf ost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 30-31 prin care aceștia au solicitat respingerea recursului reclamanților,cu motivarea că in mod corect instanța de fond,observând că potrivit contractului colectiv de muncă aplicabil,primele de concediu solicitate prin acțiune sunt datorate din veniturile proprii ale pârâtei,a conchis că unitatea administrativ teritorială nu are calitate procesual pasivă in cauză.
In privința recursului exercitat de pârâta Școala cu clasele I-IV, același intimat a solicitat admiterea sa și dreptul reclamanților la prima de concediu se poate materializa doar dacă la nivelul unității de învățământ angajatoare există atât venituri proprii cât și intenția angajatorului de a le acorda.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursurile declarate in cauză,prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin1/pr.civ., Curtea reține că ele nu sunt întemeiate,cu următoarele argumente.
Așa cum corect a reținut instanța de fond,dreptul reclamanților la prima de concediu aferentă perioadei 2004-2007 este consacrat in mod evident de art. art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007, in care părțile contractante au convenit "ca personaluldin învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că"prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din contractul in discuție,norma contractuală mai sus citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Curtea nu va putea reține,in orientarea sa spre o soluție de admitere a recursului pârâtei,argumentele acesteia potrivit cărora reclamanților nu li se cuvin primele de concediu ce fac obiectul demersului judiciar supus astăzi analizei pe considerentul că acordarea lor nu este prevăzută prin Legea nr. 128/1997 care reglementează salarizarea și statutul personalului didactic,precum și că in speță și-ar găsi aplicarea norma conținută de art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Intr-adevăr in conformitate cu art. 12 din Legea nr. 130/1996prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale,insă tot atât de real este și faptul că textul menționat trebuie interpretat in sensul că normele contractului colectiv de muncă aplicabil pot fi înlăturate doar atunci când ele contravin unor prevederi legale exprese care reglementează un anumit cuantum al unui spor salarial ori al indemnizației de bază,nu însă și atunci când conferă salariatului bugetar drepturi suplimentare,care nu sunt prevăzute de lege. Un argument in plus in sensul arătat este faptul că însăși legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare al reclamanților conferă personalului didactic prin art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 facultatea de abeneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de legeși de contractul colectiv de muncă.
In strânsă legătură cu cele mai sus menționate, Curtea reține că,in lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze in vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu, ori să statueze asupra cuantumului acestora,clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate. Prevederea cuprinsă in art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu este aplicabilă in cauză, iar motivele de recurs ale pârâtei,justificate prin pretinsa incidență a art. 304 pct.8 și 9 /pr.civ., nu sunt întemeiate.
În ce privește recursul declarat de reclamanți,Curtea constată că autorii acțiunii nu pot folosi calea de atac prevăzută de art. 304 ind.1/pr.civ.,pentru a obține cu succes recunoașterea unor drepturi salariale și in contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului T, in condițiile in care prin cererea de chemare in judecată nu au creat acest cadru procesual,pentru că,pe de-o parte, nu i se poate reproșa instanței de fond omisiunea de a se pronunța in limitele investirii, Tribunalul respectând principiului disponibilității in procesul civil,la care se referă art. 129 alin.6/pr.civ.,iar pe de altă parte, normele art. 294 alin1 /pr.civ. la care face trimitere art. 316 din același cod,interzic in calea de atac schimbarea calității părților, ori formularea unor cereri noi.
Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus expuse,cele două recursuri ale părților vor fi respinse in temeiul art. 312 alin.1/pr.civ, cu consecința evidentă a menținerii sentinței recurată,considerată a fi legală și temeinică.
Se va lua act in dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții, prin Sindicatul și pârâta Școala cu clasele I-IV împotriva Sentinței civile nr. 3897/PI/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-,in contradictoriu cu intimații Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 06.04.2009
Tehnored. P/06.04.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
