Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 492/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 492/
Ședința publică de la 30 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 176/25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru recurenții reclamanți recurenții reclamanți, lipsă fiind intimat pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează recursul este declarat în termen și este scutit de plata taxei de timbru. Se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, cererea intimatului pârât Consiliul Local de judecare a cauzei în lipsă.
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate la fond în sensul admiterii cererii reclamanților și obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru anii 2005 -2008 și în continuare.
Consideră sentința nelegală față de prevederile art. 1 din Legea 142/1998 conform căruia salariații bugetari pot primi o alocație sub forma tichetelor de masă, integral achitată de către angajator.Mai mult art 155 definește salariul de bază sporurile și alte adaosuri, iar Contractul de Muncă la Nivel Național prevede că în adaosul salarial se includ și tichetele de masă.
Menționează că poziția Consiliului Local este de acordare a acestor sume care există deja în buget.
Față de motivele invocate oral și în scris solicită admiterea recursului.
C U RT EA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 176/2008 a Tribunalului Covasna, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada cuprinsă între 01.01.2003-31.12.2004 invocată din oficiu.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în com.,- în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, având ca obiect obligarea pârâtului la plata contravalorii tichetelor de masă cuvenite și neacordate începând cu anul 2003 și în continuare, atât ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pe perioada cuprinsă între 01.01.2003-31.12.2004, cât și în ceea ce privește fondul cu privire la restul perioadei solicitate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța constatând că pentru perioada 1.01.2003-31.12.2004 drepturile solicitate sunt prescrise potrivit prevederilor Decretului nr.167/1958 și ale art. 283 lit. c codul muncii potrivit căruia dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate a admits excepția invocată și pe cale de consecință a respins acțiunea pentru considerentele deja expuse.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că potrivit contractelor individuale de muncă (13-16), reclamanții își desfășoară activitatea la Primăria comunei.
Prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masă se prevede la art.1 că,salariații din cadrul unităților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Prin urmare, raportat la textul de lege sus invocat nu se poate reține că obligația care revine în acest sens angajatorului este imperativă, ci dimpotrivă are un caracter dispozitiv.
Este firesc și ține de voința părților ca o societate comercială sau regie autonomă, care realizează beneficii să acorde aceste alocații în limitele prevăzute de lege, dar acest aspect ține de fiecare angajator în parte.
Pentru angajații din sistemul bugetar lucrurile stau diferit, întrucât toate sumele pentru acordarea acestor alocații se prevăd în legi bugetare, în lipsa fondurilor nefiind posibilă acordarea acestora anumitor angajați.
În Legea bugetului pe anul 2004, respectiv art.46 din Legea nr. 507/2003, dar și în următoarele (art.40 din Legea nr. 511/2004) s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activității finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Totuși, așa cum s-a arăt, reprezentantul pârâtului susține că în bugetul Consiliului local are alocate sumele respective începând din anul 2003, în același timp însă nu există o Hotărâre a aceluiași Consiliu în acest sens.
Instanța a constatat că pârâtul Consiliul local nu a adoptat o Hotărâre cu privire la anul în curs, știut fiind că nu poate adopta hotărâri pentru anii anteriori, prin care să dispună în mod expres acordarea tichetelor de masă și care să confirme astfel voința autorității administrative, de plată a respectivelor sume măcar pentru 2008, astfel încât nu poate aprecia afirmația pârâtului în sensul că este de acord cu admiterea acțiunii măcar în parte, ca fiind un act de a produce efecte juridice în sensul celor solicitate de reclamanți.
Deși reclamanții își motivează cererea pe discriminare față de alte categorii salariale, nu se poate reține această apărare în raport de cele deja expuse, și, mai mult decât atât dreptul de acordare a tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu reprezintă un drept fundamental prevăzut de Constituție, ci un drept subiectiv, iar acordarea acestora este condiționată și de posibilitatea angajatorului de a suporta aceste costuri. Totodată art.16 din Constituție nu este încălcat întrucât principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce nu se poate reține în situația de față, reclamanții fac parte din categoria de personal din cadrul aparatului unei primării și prin urmare situația angajatorilor din domeniul privat poate fi alta în privința acordării acestor tichete, tocmai pentru considerentele deja expuse, care nu creează însă o situație discriminatorie în raport cu dispozițiile constituționale invocate.
Prin urmare legea nu prevede în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda aceste drepturi fiind vorba de o normă dispozitivă, astfel încât tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada pentru care nu este prescrisă conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe s-a declrat recurs de recurenții, și, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în conformitate cu disp. art. 1 din legea 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator. Faptul că norma are un caracter dispozitiv, nu determină automat concluzia că angajații nu ar fi îndreptățiți la beneficiul său, pentru că s-ar goli de conținut o normă legală și s-ar realiza îndepărtarea de la scopul urmărit de legiuitor. Se mai solicită să fie avut în vedere la pronunțarea recursului faptul că angajatorul are la dispoziția sa fondurile necesare acordării alocației de hrană solicitată de reclamanți.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că drepturile reclamanților nu sunt întemeiate, și în mod legal și temeinic a procedat la respingerea acțiunii.
Din modul de redactare al disp. art. 1 din legea 142/1998, privind tichetele de masă, rezultă că acordarea acestora către salariații din cadrul unităților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar POT primi o alocație de hrană individuală acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, este o posibilitate și nu o obligație a angajatorului.
Prin urmare nefiind vorba de un drept ci de o vocație, angajatorul nu poate fi obligat la plata sumelor de bani ce fac obiectul prezentei acțiuni, decât dacă a prevăzut în bugetul propriu fondurile financiare necesare, și dacă s-a negociat prin contractele colective de muncă.
Față de aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr. 176/25.02.2008 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 30 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 22.05.2008
Dact AG 3.06.2008/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Maria Carmen
