Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5195/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4004/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5195R
Ședința publică de la 28 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.336F din data de 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect-drepturi bănești spor de indemnizație de 30%, 50% și 10%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.336F din data de 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției, și cu citarea în cauză, potrivit art.27 alin.3 din OG nr.137/2000 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut cu privire pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, în condițiile art.137 alin.1 pr.civ. că între reclamantă și acest pârât nu există raporturi juridice deduse judecății, raport născut din calitatea reclamantei de grefier delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care se realizează între aceasta și ceilalți doi pârâți ai cauzei și care generează drepturi și obligații reciproce numai pentru aceștia.
Prin urmare, neexistând identitate între persoana pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și cel obligat în raportul dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive urmează a fi admisă ca fondată, iar acțiunea reclamantei îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor urmează a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a arătat că reclamanta are calitatea de salariat a pârâtului I, instituție ce face parte din sectorul bugetar.
Cuantumul drepturilor salariale cuvenite grefierului se determină potrivit prevederilor cuprinse în legea specială de salarizare, anume OG nr.8/2007, iar în lipsa unei dispoziții legale care să prevadă în beneficiul grefierului căruia i se deleagă atribuții în legătură cu activitatea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, grefierul desemnat nu poate beneficia și de alte drepturi prevăzute într-un alt act normativ cu caracter special care reglementează salarizarea funcționarilor publici cu statut special, anume OG nr. 64/2006.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art.14 alin.2 din OUG nr. 27/2006 astfel cum a fost completat prin legea de aprobare, nr.45/2007 "judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, precum și alte categorii de personal salarizate potrivit prezentei ordonanțe de urgență, delegate sau detașate în sistemul penitenciar, beneficiază, pe durata delegării sau detașării, și de drepturile prevăzute de legile speciale pentru activitatea desfășurată efectiv în penitenciar".
Anterior, drepturile judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate - instituție consacrată expres prin Legea nr.275/2006 - s-au determinat în conformitate cu dispozițiile OUG nr.27/2006. După completarea art.14, în aplicarea acestui text de lege, pentru judecătorii delegați pentru executarea pedepselor privative de libertate, s-a emis nr.1918/C/2007, judecătorii beneficiind de drepturi rezultând din desfășurarea activității în cadrul penitenciarului din momentul prevederii exprese în legea specială de salarizare, această categorie profesională fiind salarizată în temeiul unei legi speciale, fără posibilitatea de a invoca și beneficiul altor drepturi, dacă acestea nu au prevederi exprese. Situația grefierilor este similară, în sensul că aceștia vor beneficia de drepturile expres prevăzute în beneficiul lor.
Așadar, în condițiile în care nu există temei legal pentru plata altor drepturi decât cele prevăzute expres de OG nr.8/2007, reclamanta nu poate invoca în beneficiul său drepturi reglementate de OG nr.64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Nici OG nr.137/2000 nu poate fi reținută ca temei pentru justificarea pretențiilor afirmate, întrucât prin dispozițiile cuprinse în acest act normativ se sancționează comportamentele discriminatorii înțelese ca acțiuni sau inacțiuni prin care, încălcându-se norme ale dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii unei persoane. Prin hotărârile ce le pronunță, Consiliul sau instanța de judecată se pronunță asupra unor acte sau fapte, acțiuni ori omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări cuprinse în legi sau ordonanțe.
S-a apreciat că reclamanta nu este discriminată în raport cu angajații penitenciarului și judecătorul delegat, pe de o parte, iar pe de altă parte, că nu există temei legal pentru acordarea sporurilor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând această soluție pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele in baza căreia a fost respinsa pe fondul cauzei, cererea de chemare in judecata (in cauza fiind întrunite dispozițiile art. 304 al.1 pct. 7 pr.civ.); hotărârea judecătoreasca este lipsita de temei legal si a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii (in acest caz fiind aplicabile dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 pr.civila); hotărârea judecătoreasca este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin.2 lit.i din OG nr. 137/2000, art. 6 alin.2 din Codul Muncii, art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului; Directiva nr. 200//78CE a Comunității Europene.
S-a mai arătat că pentru munca depusa la locul de deținere în Penitenciarul Slobozia atât judecătorul delegat, cât și angajații Penitenciarului Slobozia primesc sporuri salariale prevăzute in legile speciale, însă nu-l au fost prevăzute aceste sporuri salariale și pentru grefierii delegați pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Aceste sporuri salariale au fost prevăzute pentru judecătorii delegați pentru executarea pedepselor privative de libertate în art. 14 alin.2 OUG nr.27/29 noiembrie 2006, modificata si completata), după intrarea in vigoare a Legii nr.275/2006.
De asemenea, angajații Penitenciarului Slobozia, care lucrează in aceleași condiții de munca, respectiv pe secția de deținere a deținuților ll-B- Regim închis, in Penitenciarul Slobozia le-au fost acordate sporurile salariale pentru condiții deosebit de grele in care își desfășoară activitatea (sporurile prevăzute de OG nr. 64/2006, Normele Metodologice de aplicare a OG nr.64/2006, Legea pentru aprobarea OUG nr.27/2006).
Recurenta a mai susținut că pentru egalitate de tratament, chiar Consiliul Superior al Magistraturii, in ședința din 22.03.2007, in plen, si-a însușit punctul de vedere al Direcției legislative, documentare și contencios asupra interpretării dispozițiilor 6 din Legea nr.275/2006, in sensul că, grefierul responsabil cu exercitarea atribuțiilor judiciare ale grefierului delegat trebuie sa provină de la judecătorie, iar in ceea ce privește drepturile salariale ale grefierilor care-si desfășoară activitatea in aceleași condiții ca si judecătorul delegat, in condițiile Legii nr.275/2006, este necesară completarea OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești cu dispoziții similare celor introduse prin legea pentru aprobarea OUG nr.27/2006.
Prin întâmpinări intimații Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Critica referitoare la faptul că sentința atacată nu cuprinde motivele în baza căreia a fost respinsă pe fondul cauzei cererea de chemare în judecată fapt ce ar atrage incidența, în speță, a dispozițiilor art.304 pct.7 pr.civ. urmează a fi înlăturată hotărârea pronunțată îndeplinind exigențele prevăzute de art.261 pr.civ.
Nu poate fi reținută nici incidența în cauză a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. instanța de fond apreciind în mod corect faptul că, eferitor la drepturile salariale cuvenite recurentei, cuantumul acestora se determină potrivit prevederilor cuprinse în legea specială de salarizare, anume nr.OG8/2007, iar în lipsa unei dispoziții legale care să prevadă în beneficiul grefierului căruia i se deleagă atribuții în legătură cu activitatea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, grefierul desemnat nu poate beneficia și de alte drepturi prevăzute într-un alt act normativ cu caracter special care reglementează salarizarea funcționarilor publici cu statut special, anume nr.OG64/2006.
Aceasta, deoarece, în condițiile în care nu există temei legal pentru plata altor drepturi decât cele prevăzute expres de nr.OG8/2007, reclamanta nu poate invoca în beneficiul său drepturi reglementate de nr.OG64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Nu pot fi reținute nici dispozițiile OG nr.137/2000, drept temei al justificării pretențiilor afirmate, întrucât prin dispozițiile cuprinse în acest act normativ se sancționează comportamentele discriminatorii înțelese ca acțiuni sau inacțiuni prin care încălcându-se norme ale dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii unei persoane. Prin hotărârile pe care le pronunță, Consiliul sau instanța de judecată se pronunță asupra unor acte sau fapte, acțiuni ori omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări cuprinse în legi sau ordonanțe.
Este de observat și faptul că dispozițiile art.1, art.2 al.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstitutionale astfel cum rezultă din Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, pronunțată la 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.537/16.07.2008:
Curtea Constituțională a reținut că art.1 din OG nr.137/2000 "nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni, nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice".
Totodată, "Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale OG nr.137/2000 și anume prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății".
În consecință, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se deprinde înțelesul instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii.
Se reține și faptul că recurenta a invocat în sprijinul demersului său punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii considerând că această instituție a reținut existența unei discriminări salariale între grefierii delegați pentru executarea pedepselor privative de libertate la penitenciare și angajații penitenciarului și judecătorii delegați la penitenciare, însă din înscrisul intitulat "Comunicat" emis la 10 aprilie 2007, rezultă că propunerea de amendament formulată de Direcția Legislație, Documentare și Contencios din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii de a fi introdus încă un text prin care să fie reglementate drepturile salariale ale grefierului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate în sensul că, grefierul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate beneficiază pe durata delegării și de drepturile prevăzute de legile speciale pentru activitatea desfășurată efectiv în penitenciar, proiectul legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.8/2007, se afla în dezbaterea Senatului la 10 aprilie 2007, însă până în prezent nici un act normativ nu a recunoscut acordarea drepturilor bănești solicitate de către recurentă.
Nici ultimul motiv de recurs nu poate fi reținut, deoarece încălcarea principiului egalității și nediscriminării ar fi putut fi invocată doar în cazul în care s-ar fi aplicat un tratament juridic diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă ar fi existat o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, ci pentru a putea fi reținut un tratament nediferențiat injust este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoge sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În acest sens este și practica instanței de contencios european al drepturilor omului, dată în aplicarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și a jurisprudența Curții Constituționale, care a reținut în mod constant că dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României vizează egalitatea în drepturi a cetățenilor în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetățeni în comparație cu alta. Cele arătate nu contravin documentelor internaționale privind drepturile omului, la care România este parte și care, potrivit prevederilor art.11 și 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern, nefiind încălcat în cauză nici unul dintre criteriile nediscriminării, conținute de Carta socială europeană revizuită Partea a V-a - Nediscriminarea - art. E, adoptată la Strasbourg la 03.05.1996 și ratificată de România prin Legea nr.74/1996 care prevede în anexă că "o diferență de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată discriminatorie".
În speță, motivul obiectiv și rezonabil constă în faptul că persoanele în raport de care recurenta se consideră discriminată au un conținut diferit al atribuțiilor de serviciu, precum și în raport de sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale, fiecare, în parte, inclusiv recurenta beneficiind de legi speciale de salarizare, drepturile bănești fiind reglementate diferențiat de ordonatorul de credite în funcție de rolul acestora în sistem, complexitatea atribuțiilor îndeplinite, răspunderea funcției, fără a se putea vorbi de o atingere adusă principiului egalității în fața legii sau a dreptului la salariu egal pentru muncă egală.
Față de aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta, împotriva sentinței civile nr.336F din data de 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
14.09.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
