Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Gabriela Valentina Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: George
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către pârâțiiCONSILIUL LOCALșiUNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B,împotriva sentinței civile nr. 829 din 05.11.2009 pronunțată de tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G,prin reprezentant legal SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT B " GH. " și cu pârâtaGRĂDINIȚA NR. 26, în litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenții-pârâți lipsă consilier juridic în baza delegațiilor depuse la dosar și pentru reprezentantul reclamanților Sindicatul Învățământ consilier juridic în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul recurenților-pârâți declară că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul reclamanților declară că nu mai are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat în cauză, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursurilor civile.
Reprezentantul recurenților-pârâți susține și dezvoltă oral motivele scrise de recurs aflate la dosar și pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În primul rând solicită a se reține că instanța de fond nu a sesizat că Sindicatul Învățământ " Gh." nu a avut mandat de reprezentare în instanță pentru reclamanți și în consecință nu putea sta în instanță ca și reprezentant al acestora. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local municipal B și a Unității Administrativ Teritoriale a mun. B, întrucât acestea nu au și nu pot avea calitatea de angajator, deci nu pot sta în judecată într-un conflict de drepturi întemeiat pe prevederile art. 3 din Legea 168/1999. Susține că în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 9 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul educației, cercetării și tineretului a emis în fiecare an câte un ordin prin care a aprobat Metodologia și criteriile de acordare a gradației de merit și a salariului de merit în învățământul preuniversitar, cuprinse în anexa ce face parte integrantă din respectivele ordine. În fiecare ordin se regăsește art. 2 care prevede expres "Direcția generală managementul resurselor umane, inspectoratele școlare și unitățile de învățământ vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin".
Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Autoritățile locale nu au nicio contribuție în stabilirea salariului, a sporurilor și indemnizațiilor personalului didactic și didactic auxiliar, acestea fiind stabilite în conformitate cu legea bugetului de stat, anual prin hotărâre a Guvernului. În mod greșit instanța de fond obligând pârâtele Consiliul local B și B la plata acestor sume nu a avut în vedere faptul că la Bugetul Local nu există ca sursă bugetară sumele provenite din TVA aprobate doar prin legea bugetului de stat sau Ordinele. Sursa bugetară din care provin aceste sume este bugetul de stat și nu bugetul comunității locale.
În concluzie, pentru cele menționate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se respingă acțiunea în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.
Reprezentantul intimaților-reclamanțipentru considerentele arătate detaliat în concluziile scrise depuse la dosar, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Brăila.
Având în vedere că sindicatul reprezintă interesele salariaților din învățământ, ale cadrelor didactice apreciază că are calitate de reprezentant al acestora.
Afirmația recurentelor în sensul că nu există dispoziție legală sau act normativ este contrazisă de dispozițiile Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 50 alin. 1 și 2 prin care personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. tranșelor suplimentare este în afara legii. S-au adresat instanței și au chemat în judecată pârâții din prezenta cauză motivat de faptul că ordonatorul principal de credite este Primarul unității administrativ teritoriale.
Solicită în concluzie respingerea recursului ca nefondat.
În replică, reprezentantul recurenților-pârâți susține că ordonatorul principal de credite este într-adevăr Primarul dar pentru bugetele locale, cheltuielile pentru personalul didactic au fost departajate de la bugetul de stat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții, G reprezentați de Sindicatul Învățământ B, G " au chemat în judecată pe pârâții Grădinița nr.26 B, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ - pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare, până la data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtelor unități de învățământ să asigure plata acestor drepturi.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, care în art.48 și 49 stabilește criteriile de salarizare, iar la art.50 alin.1 și 2 prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime". S-a arătat că atât din aceste dispoziții, cât și din nr.OUG 68/2004, 18/2005, 4/2006 și 11/2007 privind creșterile salariale și din Ordinele ministrului educației și cercetării nr.4848 bis/2004, 3541/2006 și 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale, reiese că trebuia să se acorde drepturile pretinse prin acțiune. Reclamanții au precizat că deși îndeplineau condițiile de vechime prevăzute de lege, nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe de vechime, iar dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost modificate sau abrogate. În consecință, au fost prejudiciați în drepturile salariale cuvenite și s-au efectuat înscrieri eronate în carnetul de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greșită a pensiilor.
În dovedirea celor susținute reclamanții au depus adeverințe emise de unitatea de învățământ privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 și practică judiciară.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului au solicitat respingerea acțiunii. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Acțiunea este inadmisibilă întrucât pârâții nu au și nici nu pot avea calitatea de angajator, deci nu pot sta în judecată într-un conflict de drepturi, cu alte cuvinte nu au calitate procesuală pasivă. Acțiunea este și nefondată întrucât în legea bugetului de stat pe anul 2009 se arată că pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se alocă fonduri din TVA încasate la bugetul de stat și se stabilesc sume defalcate cu aceasta destinație pentru bugetele locale, prin urmare stabilirea acestor sume și repartizarea acestora se face de la bugetul de stat și nu din bugetele locale, iar pârâtele nu au calitate procesuală pasivă; diferențele salariale pot fi acordate doar prin rectificări bugetare și alocări de fonduri cu această destinație din bugetul prin stat; autoritățile locale nu au nici o contribuție în stabilirea salariului, a sporurilor și indemnizațiilor personalului didactic și didactic auxiliar, acestea fiind stabilite in conformitate cu legea bugetului de stat.
In ședința publică din data de 3.11.2009 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta deoarece un salariat nu ar putea cere să i se stabilească drepturi decurgând din raportul de muncă în care este subiect o altă persoană.
Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 829/05.11.2009 a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
A admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29 mai 2006 până la data pronunțării - 05.11.2009, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de cadre didactice din cadrul Grădiniței nr. 26 B având vechime în învățământ mai mare de 30 de ani, aspecte ce reies din adeverințele depuse la dosar.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului a reținut că excepția este nefondată pentru următoarele considerente:
Art. 13 din nr.OUG 32/2001 prevede că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
La rândul său unitatea administrativ teritorială este, conform art. 21 din Legea nr. 215/2001, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Ținând seama că art. 21 al Legii nr.215/2001 prevede că " espăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local", iar obiectul acțiunii este plata drepturilor salariale pentru personalul didactic din sistemul de învățământ preuniversitar de stat, instanța constată că pârâții au calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei Tribunalul a constatat:
În drept, conform art. 50 din Legea nr. 128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Tribunalul a constatat că prin Legea nr. 128/1997 personalului didactic din învățământul preuniversitar i s-au acordat două categorii distincte de tranșe de vechime și anume: tranșe de vechime la salarizare (în raport de care s-au stabilit coeficienții de ierarhizare a salarizării) și tranșe suplimentare de vechime.
După intrarea în vigoare a legii au fost emise o serie de acte normative în baza cărora coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile didactice au fost indexați, fiind înlocuiți ulterior cu noțiunea de "coeficienți de multiplicare".
coeficienți diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care aceasta crește progresiv, astfel încât creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Întrucât modificarea coeficienților de ierarhizare (multiplicare) în raport de tranșele de vechime nu evidențiază o creștere suplimentară de 1/25, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe, este evident că legiuitorul a intenționat ca pe lângă creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta să acorde un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ.
Față de cele reținute, tribunalul apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, în raport de vechimea ce depășește 30 de ani.
Întrucât drepturile pretinse sunt drepturi salariale care, potrivit art.283 lit. c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, se constată că acestea li se cuvin reclamanților de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv nu mai înainte de 29.05.2006.
Fiind vorba despre drepturi salariale neplătite, conform art.161 alin.4 Codul muncii se impune actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite fiecărui reclamant, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului B și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului B, criticând-o ca fiind vădit netemeinică pentru următoarele motive:
- Instanța nu a sesizat că Sindicatul Învățământ " G " nu are mandat de reprezentare în instanță pentru reclamanți și în consecință nu poate sta în instanță ca și reprezentant al lor.
- În mod nelegal instanța de fond prin sentința civilă nr. 829/05.11.2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului B și a Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului
Au arătat că nu au și nu pot avea calitatea de angajator și nu poate sta în judecată într-un conflict de drepturi întemeiat pe prevederile art. 3 din Legea nr. 168/1999.
Sindicatul trebuia să cheme doar unitățile de învățământ întrucât Consiliul Local și Municipiul B nu au calitate procesuală pasivă, conform legii bugetului de stat pe anul 2009 unde se specifică clar și fără echivoc că pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ de stat se alocă fonduri din încasate la bugetul de stat și se stabilesc sume defalcate cu această destinație pentru bugetele locale, prin urmare stabilirea acestor sume și repartizarea acestora se face de la bugetul de stat și nu din bugetele locale.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de ambii recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale pentru a apăra drepturile lot ce decurg din legislația muncii, au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Având în vedere dispozițiile legale susmenționate reține că Sindicatul are calitatea de reprezentant al reclamanților - membri de sindicat, nefiind nevoie de un mandat expres pentru formularea cererii în instanță.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit nr.OUG 32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din nr.HG 538/2001 și nr.OUG 45/2003.
Chiar dacă între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare, este vorba de un litigiu de muncă.
Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al instituției care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.
Ca urmare, calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanei care aprobă bugetul astfel modificat.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 312 salin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de către pârâțiiCONSILIUL LOCALșiUNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B,împotriva sentinței civile nr. 829 din 05.11.2009 pronunțată de tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G,prin reprezentant legal SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT B " GH. " și cu pârâtaGRĂDINIȚA NR. 26
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /25.01.2010
decizie VM/25.01.2010
6 ex./25.01.2010
Fond: Tribunalul Brăila - judecători: și
Asist.jud.: Nicoleta+
Com. 4 ex./26.01.2010
- Consiliul local
- Unit. Administrativ teritorială a mun.
- Sindicatul învățământ " Gh." B pentru reclamanți
- Grădinița nr. 26
Președinte:Gabriela Valentina BaciuJudecători:Gabriela Valentina Baciu, Romeo Jirlăeanu, George
