Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5737/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5737
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul C-pentru, împotriva sentinței civile nr.6269 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC Energetic C SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul-reclamant și consilier juridic pentru intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, susține oral motivele de recurs invocate în scris, arătând că în mod greșit instanța de fond după ce a reținut excepție prescripției acțiunii a judecat cauza și pe fond. În opinia sa, în cauză operează termenul de prescripție de 3 ani, întrucât pretențiile nu izvorăsc din neexecutarea unor clauze privind drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv de muncă ci sunt drepturi salariale neacordate, fiind aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii. Pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul intimatei pârâte susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni. Mai susține că aceste drepturi au fost acordate, fiind incluse în salariu având în vedere procesele verbale și protocoalele încheiate între societate și sindicat. Pune concluzii de respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.6269 din 24 noiembrie 2008 admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinarea precizată.
A respins excepția inadmisibilității și prematurității invocată de pârâtă în precizările la întâmpinare.
A respins acțiunea precizată formulată de reclamantul SINDICATUL C pentru membrul de sindicat în contradictoriu cu pârâtul COMPLEXUL.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Sindicatul C în întâmpinare.
A respins cererea de chemare în garanție precizată a Sindicatului
A respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Excepția prematurității este motivată pe împrejurarea că orice pretenție, de tipul celor cerute de reclamant, nu se poate formula înainte de a se fi contestat contractul colectiv de muncă în perioada de valabilitate a acestuia, clauzele prevăzute în contractele încheiate la nivel superior fiind aplicabile numai pentru perioadă limitată, respectiv până la negocierea acestora în contractele încheiate la nivel de unitate cu modificarea corespunzătoare a clauzelor contractului încheiat la nivel inferior care ar contraveni drepturilor acordate la nivel superior.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției prematurității cu motivarea că, fiind vorba de drepturi bănești neacordate salariatului, nu se impune nici o procedură prealabilă.
Instanța a respins excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârât în întâmpinare, cu motivarea că acordarea acestor drepturi bănești nu implică din partea Codului Muncii în vigoare și nici a contractelor colective de muncă la nivel de ramură sau unitate parcurgerea unei proceduri prealabile.
Nefiind prevăzută o asemenea etapă premergătoare promovării cererii, excepția prematurității nu este întemeiată și legală.
Lipsa negocierilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la acordarea acestor drepturi bănești nu poate fi apreciată ca un impediment în promovarea acțiunii în cauza de față, nefiind o procedură obligatorie.
Excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare, a fost respinsă cu motivarea că noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, fiind, de fapt, o anumită modalitate de respingere a cererii.
Cât privește interdicția dedusă din adagiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", aceasta nu duce la conturarea unei excepții de inadmisibilitate, ca o excepție de sine stătătoare, deoarece vizează neîndeplinirea unei cerințe a dreptului subiectiv pretins, anume de a fi recunoscut și ocrotit de lege.
În literatura de specialitate s-a precizat că aceasta este o condiție de fond a dreptului, nu de exercițiu a acțiunii, așa încât "instanța sesizată cu o acțiune prin care se încearcă valorificarea unui astfel de drept (nerecunoscut sau neocrotit de lege - )va respinge acțiunea, ca și în cazul în care constată că dreptul afirmat de reclamant, în realitate nu există" (a se vedea:, Drept Procesual Civil, Teoria Generală, a II - a, Editura Didactică și Pedagogică B 1983, p. 295).
Așadar, rezultă că cererea nu trebuie respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției, întrucât s-ar încălca dreptul de acces de la justiție înscris în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care stabilește că: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra oricărei acuzații în materie penală îndreptate asupra sa".
Pentru aceleași considerente, a fost respinsă și excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție Complex Energetic și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea precizată, reclamantul solicită acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 - 2007, despre care susține că nu se regăsesc reglementate în Contractul Colectiv de Muncă al ui Energetic C, fiind incluse în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Potrivit art. 283, alin. (1), lit. c) și e) din Codul Muncii, în baza cărora părțile și-au formulat apărările, cererile de rezolvare ale unui conflict de muncă pot fi promovate în următoarele termene:
c) "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale față de angajator";
e) "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia".
În cauza de față, reclamantul nu invocă drepturi bănești care să izvorască din dispozițiile contractului individual de muncă încheiat cu pârâtul, ci neexecutarea unor drepturi bănești stabilite prin negociere și înscrise în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură despre care se susține că ar avea prevederi mai favorabile în raport de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
drepturilor pretinse în acțiunea precizată de reclamant a avut loc la data înregistrării fiecărui contract colectiv de muncă la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, iar exercitarea lor trebuia să fie făcută în termen de 6 luni, în situația în care se aprecia că nu au fost incluse în salariul de bază, potrivit clauzelor contractului individual de muncă.
De aici, rezultă că excepția prescripției dreptului la acțiune urmează să fie admisă, întrucât instanța, raportat la obiectul cererii și temeiul de drept invocat de reclamant, apreciază că termenul de prescripție pentru exercitare este cel prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) Codul Muncii, și nu art. 283, alin. (1), lit. c) Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de reclamant este nefondată, întrucât aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, încă din anul 2000, așa cum reiese din actele depuse la dosar, dar și parțial din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul contabil
Astfel, în contractul colectiv de muncă pentru 2000, în art. 232, alin. (1) s-a stabilit că "Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță în cuantum de 100 % din indemnizația de concediu brută determinată conform prevederilor art. 2.31."
Articolul 4.32, alin. (1), lit. A) -"Sporurile la salariul de bază care se acordă sunt următoarele:
1. Spor pentru condiții grele de muncă minimum 10 % - maximum 20 %;
3. Spor pentru condiții nocive - 10 % din salariul de bază lunar corespunzător clasei I din grila "
5. Spor pentru condiții periculoase sau risc - minimum 10 % - maximum 20;
Art. 4.88, alin. (1) - "Cu ocazia unor sărbători religioase, salariații (care nu au contractul individual de muncă suspendat la data evenimentului pentru care se acordă adaosul, indiferent de data plății efective a acestuia, vor beneficia de ore suplimentare a drepturilor salariale sub forma unor adaosuri în sumă fixă;
-a) un adaos de Paști în valoare de cel puțin clasa 12 din grila de salarizare;
-b) un adaos de S (20 iulie -Ziua în valoare de cel puțin clasa B din grila de salarizare;
-c) un adaos de C în valoare de cel puțin clasa 15 din grila de salarizare;
Art. 4.90, alin. (1) - Salariații vor beneficia de reducerea tarifului la energia electrică pentru consumul casnic prevăzut în nr.HG 279/1990, acordată sub forma contravalorii unei cote anuale de 360 kwh repartizați în mod egal pe luni (30 /lună) calculată la tariful standard de vânzare către populație, în vigoare în luna respectivă ".
În contractul colectiv de muncă pe anul 2001, celelalte sporuri au fost introduse în salariul de bază, în urma negocierilor din administrația societății și sindicatele reprezentative începând cu data de 01.05.2001, așa cum a demonstrat pârâtul prin procesele verbale de negociere și Decizia nr. 182/2001 și Precizări privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matricolă).
Au fost menționate dispozițiile privind suplimentările salariale de Paști, C, Ziua, și cota de energie, dispoziții preluate și în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, conform actului adițional nr. 3945/13.02.2002.
Începând cu 01.01.2003, administrația și reprezentanții Sindicatului, în cadrul negocierilor contractului colectiv de muncă, au convenit introducerea acestor suplimentări salariale, enunțate mai sus, în salariul de bază, așa cum rezultă din Metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grile de salarizare (matricolă) valabilă începând cu 01.01.2003.
Situația a fost menținută și pentru anul 2004, așa cum rezultă din Actul Adițional înregistrat la B sub nr. 4442/06.07.2004.
Din anul 2004, începe să se aplice salariaților contractul colectiv de muncă al Energetic, însă în art. 17, alin. (3) din nr.HG 103/2004, angajații care provin de la Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice și "" își păstrează drepturile și obligațiile conform contractului colectiv de muncă încheiat care rămâne în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă potrivit prevederilor legale.
Energetic C, în baza art. 25, alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă a înregistrat sub nr. 21/2925 din 11.02.2005 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu o perioadă de valabilitate până la 31.12.2007.
Acest contract are la bază și toate drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, așa cum au fost negociate prin includerea în salariu.
În contractul colectiv de muncă pe ramură în art. 176, alin. (6) se stabilește că: "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în unitățile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
De aici, se va înlătura apărarea făcută de reclamant în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 8, alin. (2) din Legea nr. 130/19967 în sensul că: "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nu nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior", întrucât din probele administrate, inclusiv expertiza contabilă, rezultă că drepturile negociate și exercitate nu au fost la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură.
Situația rămâne în discuție legată de adaosul pentru aprovizionare toamnă - iarnă, însă prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât s-a stabilit că nu erau drepturi bănești ca rezultau din contractul individual de muncă, termenul de prescripție era de 6 luni prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) din Codul Muncii.
De altfel, și aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază în baza negocierilor colective din luna aprilie 1994, când au fost aplicate prevederile contractului colectiv de muncă RENEL.
Dovada concilierii dintre administrație și organizațiile sindicale reprezentative a fost făcută de pârât prin copia procesului verbal de conciliere nr. 5 din 26.04.1994.
De asemenea, pârâtul a făcut dovada că aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază prin grila de salarizare cuvenită la negocierile din decembrie 2002, majorată cu procent de 7 % pentru anul 2004, 7 % pentru anul2005, 6 % pentru anul 2006 și 17 % în anul 2007, la care se adaugă coeficientul de sporuri în medie de 55 %.
Acțiunea formulată de reclamant în numele membrului de sindicat, în prezenta cauză, apare nefondată sau rămasă fără obiect, din moment ce în luna martie 2008, în cadrul ședinței de rezolvare amiabilă a conflictului de interese dintre părți, drepturile solicitate nu se justifică, fapt consemnat în procesul - verbal nr. 6821/14.03.2008.
Față de cele de mai sus, instanța urmează să respingă acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât a fost respinsă cu motivarea că, din moment ce nu a căzut în pretenții față de reclamant, nu se justifică un interes pentru promovarea ei.
Cererea de cheltuieli de judecată a pârâtului a fost respinsă, întrucât nu s-a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul C-pentru, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat în principal că sentința este nelegală deoarece în mod greșit prima instanță a respins acțiunea atât pe cale de excepție constatând că dreptul reclamanților a fost prescris, cât și pe fondul cauzei, prescripția fiind o excepție dirimantă care odată admisă, împiedică cercetarea fondului.
Cu privire la această excepție recurentul a arătat că a fost greșit admisă de către instanță, deoarece termenul de prescripție în speță este de 3 ani și nu de 6 luni cum greșit a considerat instanța de fond, fiind vorba de drepturi patrimoniale salariale și anume adaosuri la salariu.
Cu privire la fondul cauzei recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că drepturile respective au fost incluse în salariu, în condițiile în care chiar din expertiza întocmită în cauză reiese că cel puțin aprovizionarea toamnă iarnă nu a fost inclusă în salariu.
A mai fost criticată sentința și pentru faptul că, deși, s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize instanța a respins această solicitare fără a motiva această soluție.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea constată că instanța de fond a soluționat-o în mod greșit, reținând aplicarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramura s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C, Ziua Meseriei, luna octombrie de o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus in suma fixa.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, salariații beneficiază de o prima de vacanta de minim 75% din indemnizația bruta de concediu se odihna.
Potrivit art. 155 Codul Muncii - Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Din modalitatea de redactare a acestor dispoziții din contractul colectiv de muncă, rezultă că drepturile suplimentar acordate sunt drept salariale, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, însă operațiunea interpretării unui contract este necesară numai atunci când o clauză contractuală este îndoielnică, fiind susceptibilă a avea mai multe înțelesuri. Or, în cazul de față, la momentul negocierii art. 168 din contractul colectiv de muncă, părțile au utilizat expresia "suplimentare a drepturilor salariale", singurul sens ce poate rezulta din folosirea acestei expresii fiind cel literal.
Mai mult, chiar din definiția pe care Codul Munciio da salariului rezulta faptul ca in noțiunea de salariu trebuie incluse indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri de care beneficiază salariatul, indiferent de izvorul acestora.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul Muncii.
Potrivit art. 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, este fondata critica recurentului cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Mai mult decât atât, se constată că instanța de fond nici nu a precizat în vreun fel, în mod efectiv, perioada pentru care a intervenit prescripția, raportat la perioada pentru care se solicită drepturile, formulând o motivare generală atât cu privire la prescripție, cât și cu privire la fondul cauzei.
Având în vedere aceste considerente în baza art. 304 pct. 5 Cod pr. civ. rap la art. 312 alin. 5 Cod pr. civ. se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul C-pentru, împotriva sentinței civile nr.6269 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC Energetic C SA, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud..11.2009
Jud.fond /
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
