Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5735/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5735
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul C-pentru, împotriva sentinței civile nr.6255 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC Energetic C SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul-reclamant și consilier juridic pentru intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, susține oral motivele de recurs invocate în scris, arătând că în mod greșit instanța de fond după ce a reținut excepție prescripției acțiunii a judecat cauza și pe fond. În opinia sa, în cauză operează termenul de prescripție de 3 ani, întrucât pretențiile nu izvorăsc din neexecutarea unor clauze privind drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv de muncă ci sunt drepturi salariale neacordate, fiind aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii. Pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul intimatei pârâte susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni. Mai susține că aceste drepturi au fost acordate, fiind incluse în salariu având în vedere procesele verbale și protocoalele încheiate între societate și sindicat. Pune concluzii de respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 6255 de la 24 noiembrie 2008 admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinarea precizată.
A respins excepția inadmisibilității și prematurității invocată de pârâtă în precizările la întâmpinare.
A respins acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul C, pentru membrul de sindicat în contradictoriu cu pârâtul COMPLEXUL
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Sindicatul C în întâmpinare.
A respins cererea de chemare în garanție precizată a Sindicatului C și Ministerul Muncii Familiei și Egalității de - Direcția de Muncă și Protecție Socială
A respins cererea de cheltuieli de judecată, formulată de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția prematurității este motivată pe împrejurarea că orice pretenție, de tipul celor cerute de reclamant, nu se poate formula înainte de a se fi contestat contractul colectiv de muncă în perioada de valabilitate a acestuia, clauzele prevăzute în contractele încheiate la nivel superior fiind aplicabile numai pentru perioadă limitată, respectiv până la negocierea acestora în contractele încheiate la nivel de unitate cu modificarea corespunzătoare a clauzelor contractului încheiat la nivel inferior care ar contraveni drepturilor acordate la nivel superior.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției prematurității cu motivarea că, fiind vorba de drepturi bănești neacordate salariatului, nu se impune nici o procedură prealabilă.
Instanța a respins excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârât în întâmpinare, cu motivarea că acordarea acestor drepturi bănești nu implică din partea Codului Muncii în vigoare și nici a contractelor colective de muncă la nivel de ramură sau unitate parcurgerea unei proceduri prealabile.
Nefiind prevăzută o asemenea etapă premergătoare promovării cererii, excepția prematurității nu este întemeiată și legală.
Lipsa negocierilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la acordarea acestor drepturi bănești nu poate fi apreciată ca un impediment în promovarea acțiunii în cauza de față, nefiind o procedură obligatorie.
Excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare a fost respinsă, cu motivarea că noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, fiind, de fapt, o anumită modalitate de respingere a cererii.
Cât privește interdicția dedusă din adagiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", aceasta nu duce la conturarea unei excepții de inadmisibilitate, ca o excepție de sine stătătoare, deoarece vizează neîndeplinirea unei cerințe a dreptului subiectiv pretins, anume de a fi recunoscut și ocrotit de lege.
În literatura de specialitate s-a precizat că aceasta este o condiție de fond a dreptului, nu de exercițiu a acțiunii, așa încât "instanța sesizată cu o acțiune prin care se încearcă valorificarea unui astfel de drept (nerecunoscut sau neocrotit de lege - ) va respinge acțiunea, ca și în cazul în care constată că dreptul afirmat de reclamant, în realitate nu există" (a se vedea:, Drept Procesual Civil, Teoria Generală, a II - a, Editura Didactică și Pedagogică B 1983, p. 295).
Așadar, rezultă că cererea nu trebuie respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției, întrucât s-ar încălca dreptul de acces de la justiție înscris în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care stabilește că: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra oricărei acuzații în materie penală îndreptate asupra sa".
Pentru aceleași considerente, s-a respins și excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție COMPLEX și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța admis-o pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a admis-o pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 - 2007, despre care susține că nu se regăsesc reglementate în Contractul Colectiv de Muncă al ui Energetic C, fiind incluse în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Potrivit art. 283, alin. (1), lit. c) și e) din Codul Muncii, în baza cărora părțile și-au formulat apărările, cererile de rezolvare ale unui conflict de muncă pot fi promovate în următoarele termene:
c) " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale față de angajator";
e) "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia".
În cauza de față, reclamantul nu invocă drepturi bănești care să izvorască din dispozițiile contractului individual de muncă încheiat cu pârâtul, ci neexecutarea unor drepturi bănești stabilite prin negociere și înscrise în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură despre care se susține că ar avea prevederi mai favorabile în raport de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
drepturilor pretinse în acțiunea precizată de reclamant a avut loc la data înregistrării fiecărui contract colectiv de muncă la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, iar exercitarea lor trebuia să fie făcută în termen de 6 luni, în situația în care se aprecia că nu au fost incluse în salariul de bază, potrivit clauzelor contractului individual de muncă.
De aici, rezultă că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă, întrucât instanța, raportat la obiectul cererii și temeiul de drept invocat de reclamant, a apreciat că termenul de prescripție pentru exercitare este cel prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) Codul Muncii, și nu art. 283, alin. (1), lit. c) Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de reclamant este nefondată, întrucât aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, încă din anul 2000, așa cum reiese din actele depuse la dosar, dar și parțial din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul contabil
Astfel, în contractul colectiv de muncă pentru 2000, în art. 232, alin. (1) s-a stabilit că "Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță în cuantum de 100 % din indemnizația de concediu brută determinată conform prevederilor art. 2.31."
Articolul 4.32, alin. (1), lit. A) -"Sporurile la salariul de bază care se acordă sunt următoarele:
1. Spor pentru condiții grele de muncă minimum 10 % - maximum 20 %;
3. Spor pentru condiții nocive - 10 % din salariul de bază lunar corespunzător clasei I din grila "
5. Spor pentru condiții periculoase sau risc - minimum 10 % - maximum 20;
Art. 4.88, alin. (1) - "Cu ocazia unor sărbători religioase, salariații (care nu au contractul individual de muncă suspendat la data evenimentului pentru care se acordă adaosul, indiferent de data plății efective a acestuia, vor beneficia de ore suplimentare a drepturilor salariale sub forma unor adaosuri în sumă fixă;
- a) un adaos de Paști în valoare de cel puțin clasa 12 din grila de salarizare;
- b) un adaos de S (20 iulie - Ziua în valoare de cel puțin clasa B din grila de salarizare;
- c) un adaos de C în valoare de cel puțin clasa 15 din grila de salarizare;
Art. 4.90, alin. (1) - Salariații vor beneficia de reducerea tarifului la energia electrică pentru consumul casnic prevăzut în nr.HG 279/1990, acordată sub forma contravalorii unei cote anuale de 360 kwh repartizați în mod egal pe luni (30 /lună) calculată la tariful standard de vânzare către populație, în vigoare în luna respectivă".
În contractul colectiv de muncă pe anul 2001, celelalte sporuri au fost introduse în salariul de bază, în urma negocierilor din administrația societății și sindicatele reprezentative începând cu data de 01.05.2001, așa cum a demonstrat pârâtul prin procesele verbale de negociere și Decizia nr. 182/2001 și Precizări privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matricolă).
Au fost menționate dispozițiile privind suplimentările salariale de Paști, C, Ziua, și cota de energie, dispoziții preluate și în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, conform actului adițional nr. 3945/13.02.2002.
Începând cu 01.01.2003, administrația și reprezentanții Sindicatului, în cadrul negocierilor contractului colectiv de muncă, au convenit introducerea acestor suplimentări salariale, enunțate mai sus, în salariul de bază, așa cum rezultă din Metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grile de salarizare (matricolă) valabilă începând cu 01.01.2003.
Situația a fost menținută și pentru anul 2004, așa cum rezultă din Actul Adițional înregistrat la B sub nr. 4442/06.07.2004.
Din anul 2004, începe să se aplice salariaților contractul colectiv de muncă al Energetic, însă în art. 17, alin. (3) din nr.HG 103/2004, angajații care provin de la Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice și "" își păstrează drepturile și obligațiile conform contractului colectiv de muncă încheiat care rămâne în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă potrivit prevederilor legale.
Energetic C, în baza art. 25, alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă a înregistrat sub nr. 21/2925 din 11.02.2005 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu o perioadă de valabilitate până la 31.12.2007.
Acest contract are la bază și toate drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, așa cum au fost negociate prin includerea în salariu.
În contractul colectiv de muncă pe ramură în art. 176, alin. (6) se stabilește că: "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în unitățile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
De aici, s-a înlăturat apărarea făcută de reclamant în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 8, alin. (2) din Legea nr. 130/19967 în sensul că: "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nu nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior", întrucât din probele administrate, inclusiv expertiza contabilă, rezultă că drepturile negociate și exercitate nu au fost la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură.
Situația rămâne în discuție legată de adaosul pentru aprovizionare toamnă - iarnă, însă prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât s-a stabilit că nu erau drepturi bănești care rezultau din contractul individual de muncă, termenul de prescripție era de 6 luni prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) din Codul Muncii.
De altfel, și aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază în baza negocierilor colective din luna aprilie 1994, când au fost aplicate prevederile contractului colectiv de muncă RENEL.
Dovada concilierii dintre administrație și organizațiile sindicale reprezentative a fost făcută de pârât prin copia procesului verbal de conciliere nr. 5 din 26.04.1994.
De asemenea, pârâtul a făcut dovada că aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază prin grila de salarizare cuvenită la negocierile din decembrie 2002, majorată cu procent de 7 % pentru anul 2004, 7 % pentru anul2005, 6 % pentru anul 2006 și 17 % în anul 2007, la care se adaugă coeficientul de sporuri în medie de 55 %.
Acțiunea formulată de reclamant în numele membrului de sindicat, în prezenta cauză, apare nefondată sau rămasă fără obiect, din moment ce în luna martie 2008, în cadrul ședinței de rezolvare amiabilă a conflictului de interese dintre părți, drepturile solicitate nu se justifică, fapt consemnat în procesul - verbal nr. 6821/14.03.2008.
Față de cele de mai sus, instanța a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât și această cerere a fost respinsă cu motivarea că, din moment ce nu a căzut în pretenții față de reclamant, nu se justifică un interes pentru promovarea ei.
S-a respins și cererea de cheltuieli de judecată a pârâtului, întrucât nu s-a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat în principal că sentința este nelegală deoarece în mod greșit prima instanță a respins acțiunea atât pe cale de excepție constatând că dreptul reclamanților a fost prescris, cât și pe fondul cauzei, prescripția fiind o excepție dirimată care odată admisă, împiedică cercetarea fondului.
Cu privire la această excepție recurentul a arătat că a fost greșit admisă de către instanță, deoarece termenul de prescripție în speță este de 3 ani și nu de 6 luni cum greșit a considerat instanța de fond, fiind vorba de drepturi patrimoniale salariale și anume adaosuri la salariu.
Cu privire la fondul cauzei recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că drepturile respective au fost incluse în salariu, în condițiile în care chiar din expertiza întocmită în cauză reiese că cel puțin aprovizionarea toamnă iarnă nu a fost inclusă în salariu.
A mai fost criticată sentința și pentru faptul că, deși, s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize instanța a respins această solicitare fără a motiva această soluție.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Potrivit art. 137 Cod pr. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Reiese deci, că instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra acelor excepții care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, și odată admise aceste excepții, instanța nu mai poate analiza și soluționa fondul cauzei respective.
În speță, analizând sentința recurată se observă că instanța de fond a admis mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, cu motivarea că în cauză opera termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 lit e din Codul Muncii, ca apoi, instanța de fond să analizeze acțiunea și să se pronunțe și cu privire la fondul cauzei.
Excepția prescripției este excepție dirimantă de fond care face de prisos cercetarea fondului cauzei, astfel că procedând în acest mod instanța a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 137 Cod pr. civ. fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod pr. civ potrivit cu care actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Având în vedere aceste considerente în baza art. 304 pct. 5 Cod pr. civ. rap la art. 312 alin. 3 Cod pr. civ. se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate de către părți, ținând cont și de motivele evocate în cererea de recurs, și în situația în care va putea trece la cercetarea fondului cauzei va avea în vedere de asemenea și criticile formulate în aceeași cerere cu privire la fondul cauzei.
Referitor la prescripției dreptului material la acțiune se va avea în vedere faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit."c" Codul Muncii și nu dispozițiile art. 283 alin.1 lit."e" Codul Muncii, dispoziții potrivit cărora cererile de rezolvare a unui conflict de muncă pot fi promovate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, în cauză drepturile solicitate de către sindicat în numele membrilor săi reprezentând venituri bănești suplimentare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul C-pentru, împotriva sentinței civile nr.6255 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC Energetic C SA, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/30.10.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
