Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6075/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6075
Ședința publică de la 06 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, R a, G, împotriva sentinței civile nr. 814/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru unitatea pârâtă avocat substituent a, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru lipsă apărare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat substituent a pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului și menținere drept temeinică și legală a sentinței atacate potrivit întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 814 din 05 martie 2009, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă și excepția tardivității, invocată de pârâtă.
A respins acțiunea formulată de reclamanți, -, -, R a, G, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții au fost concediați în temeiul art. 65 și 66 Codul Muncii la data de 26.10.2005.
În conformitate cu Planul Social, anexă la Contractul Colectiv de muncă al societății, înregistrat sub nr. 2643/11.05.2005 punctul 4 " financiare", angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă în cadrul intimatei, de indemnizații de concediere calculate conform art. 50 din CCM.
Amendamentul la plata social din 13.09.2006 și 09.01.2006 au modificat punctul 4 din Planul Social în sensul că indemnizația de concediere va avea la bază "Salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui care se acordă respectiva indemnizație.
Tot prin aceste amendamente s-a stabilit că indemnizația de concediere stabilită în art. 50 alin. 1 din CCM nu se poate cumula cu indemnizația de concediere acordată în baza Planului social.
Asupra excepțiilor invocate de pârâtă în întâmpinare, instanța le- respins pentru următoarele motive:
Nu poate fi considerată prescrisă contestația potrivit termenului de 30 zile înscris în art. 8 din decizia de concediere, întrucât reclamanții nu au înțeles să conteste această decizie, ci au solicitat diferențe de drepturi sociale rezultate din calculul indemnizației de concediere.
Acțiunea nu este prescrisă nici sub aspectul termenului prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, întrucât în alin. 4 al art. 50 din CCM pe anul 2005 coroborate cu prevederile planului și ale articolului 67 din Codul Muncii au stabilit natura juridică a acestor drepturi ca fiind despăgubiri.
În raport de această calificare termenul pentru executarea acțiunii este de 3 ani și este prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei însă, instanța în raport de motivările în drept expuse mai sus a constatat neîntemeiată acțiunea, având în vedere că punctul 4 din Planul social a fost modificat prin amendamentul din 9.01.2006, iar indemnizația de concediere a fost calculată de către pârâtă în mod corect.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că instanța de fond greșit a respins acțiunea cu motivarea că Planul Social a fost completat de părțile contractante prin amendamente, din care reiese că voința comună a părților a fost de modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.
Susține, de asemenea, că pârâta era obligată să acorde salariaților disponibilizați drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 din CCM și pentru că: aceste drepturi au fost menținute în CCM și după apariția Planului Social (art. 4 din art. 50); aceste drepturi au fost renegociate anual tocmai pentru nu fi acordate; aceste drepturi salariale au fost stabilite în cuantumuri și modalități de calcul diferite, astfel încât tranșele stabilite se calculează la alin. 1 în funcție de vechimea în muncă, iar cele de la alin. 4 în funcție de vechimea în.
Examinând recursul, Curtea îl găsește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.50 din CCM, încheiat între SA și salariați, reprezentați de pentru anul 2005, la concedierile individuale din motivare care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestora indemnizație minimă de concediere: de la 0 - 3 ani - 1,5 salarii medii nete; 3 - 10 ani - 3 salarii medii nete; peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
În cazul concedierilor colective, se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă.
acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu.
4 al articolului arată că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează prevederile planului social însușit de părți, astfel reținându-se că acestea doar se completează și nu adaugă în plus la textul de lege vizat.
Față de considerentele arătate mai sus, se constată că prin inserarea acestui articol în CCM, s-a urmărit protejarea salariaților în caz de concediere, pentru motive ce nu le sunt imputabile.
Fiind, însă, un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, clauzele inserate în acesta urmăresc acordarea unor drepturi propriilor salariați, funcție de activitatea depusă de aceștia în cadrul aceleiași unități și ca urmare, și măsurile de protecție negociate privesc decât această activitate.
A interpreta că cele două noțiuni sunt distincte și privesc vechimea în muncă în general, conform art.50 din CCM, respectiv vechimea în societate, conform Planului Social, ar conduce la o dublă compensare a salariatului concediat.
Un argument în plus în acest sens îl constituie faptul că, în Amendamentul la Planul Social din 09 ianuarie 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi pachete financiare cu titlul de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordată se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă indemnizația de concediere, aceleași părți înțelegând să lămurească același aspect și prin Amendamentul la Planul Social din 13 septembrie 2006, făcând precizările corespunzătoare în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, R a, G, împotriva sentinței civile nr. 814/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/12.11.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
