Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6074/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6074
Ședința publică de la 06 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 804/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru unitatea pârâtă avocat substituent, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru administrare probatoriu, înscrisuri ce nu au fost depuse.
Reprezentanta convențională a unității pârâte depune la dosar note de ședință și înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat substituent pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului și menținere drept temeinică și legală a sentinței atacate potrivit întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 804 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-au respins excepțiile invocate de pârâta SC SA.
S- respins acțiunea formulată de petentul împotriva intimatei - Membru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Excepția de prematuritate a fost respinsă pentru următoarele considerente:
In conformitate cu art. 140 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze "cota de participare la profitul anual precum și condițiile de diferențiere vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
In contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anii 2005, 2006 privitor la cota de profit s-a prevăzut că modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu (art. 139).
S-a constatat că, art. 139 si art. 140 din contractele colective de muncă enunțate nu prevăd în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profitul net al societății, dar condițiile de diferențiere între salariați si modalitatea concretă de acordare urmau a fi negociate cu.
Observând dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 instanța constatat că modificarea, completarea clauzelor contractului colectiv de muncă poate interveni pe parcursul executării lui.
In speță, s-a constatat că aceste negocieri nu au avut loc pe durata existenței contractelor colective de muncă enunțate, iar în prezent, față de înțelesul clar al dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999, inițierea unei proceduri de negociere cu privire la o eventuală participare salariaților la profitul obținut de societatea pârâtă în anii 2005-2006 este fără finalitate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pârâta a susținut că drepturile pretinse intră în categoria "alte venituri" conform art. 42 din contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/2006, pentru care termenul de prescripție aplicabil este de 6 luni, în opinia sa, reclamantul putând solicita doar sumele aferente ultimelor 6 luni anterior depunerii cererii de chemare în judecată.
Instanța a respins și această excepție deoarece prescripția dreptului material la acțiune reprezintă o sancțiune ce intervine pentru neexercitarea unui drept la acțiune în termenul prevăzut de lege, or, câtă vreme dreptul la cota de participare la profit nu s-a născut prin negociere, în sensul celor enunțate, nu intră în discuție aplicarea dispozițiilor legale privitoare la prescripție.
Pe fondul cauzei instanța a constatat următoarele:
Art. 139 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de pe anii 2005 si 2006 ca si art. 140 din contractul colectiv de muncă la nivel superior creau doar premisele acordării unui drept la o cotă din profitul net al societății si nu un drept individual al fiecărui salariat la încasarea unei sume de bani cu acest titlu.
Prin urmare, dreptul reclamantului nu izvorăște direct din contractul colectiv de muncă în forma prezentată anterior ci, pe calea negocierilor dintre patronat si sindicat ar fi trebuit să se stabilească condițiile de diferențiere între salariați si implicit nominalizarea celor care au beneficiul acestui drept, cuantumul cotei si modalitatea concretă de acordare.
Sindicatul reprezentativ al a rămas însă în pasivitate, în sensul că nu a inițiat procedura legală a negocierii care le-ar fi facilitat salariaților nașterea dreptului de a încasa o sumă de bani cu titlu de cotă de profit.
In lipsa acestor negocieri, nu putem vorbi de un drept individual al reclamantului la obținerea cotei de profit și, prin urmare acțiunea va fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul,apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Recurentul susține că motivarea instanței de fond este contradictorie. Pe de o parte instanța de fond apreciază că drepturile solicitate sunt adaosuri, respingând ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe de altă parte, reține că salariații nu au uzat prin sindicat de procedura legală care le-ar fi facilitat nașterea dreptului de a încasa o sumă de bani cu titlul de cotă de profit.
Recurentul susține că dreptul în sine a existat, el luând naștere la data la care a fost aprobat bilanțul contabil. Lipsa negocierilor între părțile contractante nu poate fi imputată salariatului, ci pârâtei, astfel că aceasta nu își poate invoca propria culpă.
Chiar dacă negocierea nu a avut loc, nimeni nu poate aduce atingere principiului liberului accesa la justiție.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a invocat în cererea de chemare în judecată ca izvor al dreptului pretins dispozițiile art. 139 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, potrivit căruia:
"Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu ".
Din modalitatea de redactare, se constată ca, la momentul negocierii acestei clauze, partenerii sociali au stabilit vocația salariaților de a beneficia de o cotă din profitul unității.
Nu a fost negociat un drept pur și simplu, ci unul afectat de o condiție suspensivă, de îndeplinirea căreia depinde nașterea dreptului subiectiv în favoarea salariaților. Condiția este aceea a realizării negocierilor, negocieri care însă nu s-au realizat.
Atâta timp cât nu este stabilită, individualizată cota de participare la profit prin contractul de muncă, fie colectiv sau individual, nu se poate reține existența unui drept al salariaților de a beneficia de o sumă de bani cu titlu de cotă de participare la profitul unității.
Obligația prevăzută în contractul colectiv de muncă, de a se stabili acordarea unor beneficii salariaților, reprezentând cota de participare la profit, nu se confundă cu obligația de plată a acestuia întrucât presupune existența negocierii și concretizarea dreptului, ce a format obiectul înțelegerii părților.
Este adevărată susținerea recurentului că dreptul invocat trebuie să fie născut și actual. Însă reclamantul nu este titularul unui drept pur și simplu, dreptul nefiind născut și actual în lipsa realizării condiției negocierii.
Cum cererea de chemare în judecată vizează o perioadă de timp determinată expres, respectiv anii 2005 și 2006, perioadă în care condiția nu a fost îndeplinită, Curtea constată că acesta nu a fost în perioada respectivă titularul dreptului dedus judecății.
Este nefondată susținerea că dreptul a luat naștere la data aprobării bilanțului contabil, în condițiile în care redactarea dispozițiilor contractuale condiționează existența dreptului de realizarea negocierii.
În ce privește critica referitoare la liberul acces la justiție și aceasta este nefondată, câtă vreme instanța a analizat dreptul pretins de reclamant, motivând soluția adoptată.
Constatând astfel că, recurentul nu este beneficiarul unui drept bănesc reprezentând cota de participare la profit, în condițiile art. 154 și urm. Codul Muncii, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIV,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 804/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2ex/IE/30.11.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
