Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 624/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 624
Ședința publică din data de 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, G-ral nr. 11bis, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 408 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna Cărbunești, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant G, reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 30/2008 emisă de Baroul Prahova, lipsind recurenta-pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimatul-reclamant G, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimatul-reclamant G, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Astfel, arată că prima instanță a interpretat în mod corect dispozițiile art. 168 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005, întrucât rezultă din conținutul acestora că drepturile salariale suplimentare prevăzute la alin.1 se păstrează în fiecare an.
De asemenea, precizează că alin.2 al art. 168 din contractele colective de muncă se referă la procedura de plată a drepturilor salariale suplimentare pentru anul 2003, drepturi care nu privesc prezenta cauză și nu anulează drepturile prevăzute la alin.1 art. 168.
Totodată, menționează că recurenta nu acceptă plata drepturilor salariale suplimentare datorate de Paște și de C, dar nici nu probează că aceste suplimentări se regăsesc în salariul angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii, situație în care solicită a se constata că sumele nu au fost incluse în salariul de bază.
Cu privire la Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C nr. 4209/6.11.2007, depusă ca probă exoneratoare de răspundere la dosarul cauzei, arată că aceasta nu are forță probantă și trebuie înlăturată, întrucât vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168(1) și alin.(2) din contractul colectiv de muncă, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Față de toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat sub toate motivele invocate și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul a chemat in judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004-2007, sume ce urmează a fi reactualizate.
In motivarea acțiunii formulate reclamantul a arătat că a fost salariatul SA, raporturile de muncă încetând prin disponibilizare în anul 2007.
A mai arătat că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale restante și neacordate în anii 2004-2007, reprezentând prime de Paște și C prevăzute în art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007.
Referitor la probatoriu, reclamantul a învederat instanței că singura probă pe care pârâta o poate face în sensul că la data evenimentelor religioase menționate ar fi făcut plata sumelor pretinse prin acțiune, este cu statele de plată.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dipozitiile art.5, art. 164, art. 269 (1) din Codul muncii, art. 168 din Contractul colectiv de munca la nivelul societății si art. 1084 Cod civil.
In dovedirea acțiunii acesta a arătat ca înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a anexat.
Prin sentința civilă nr. 408 din 05 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005-2007 și C 2004-2006 în sumă brută de 8151,50 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a respins-o întrucât după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 19.11.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate. In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările, vor începe negocierile cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și beneficiarilor.
Tribunalul a reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte și apoi în cel pe 2005, în articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Din modul de formulare al art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici faptul că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
A concluzionat instanța de fond că, din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume, prima de C și Paște pe anii 2004-2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului în ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a învederat că temeiul juridic al excepției prescripției extinctive este art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii și nu disp.art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
De altfel, s-a apreciat că natura juridică a drepturilor bănești solicitate prin acțiune este aceea a unor prime, care nu se confundă cu salariul ce reprezintă contraprestațiunea muncii.
În sprijinul celor de mai sus, recurenta invocă " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA" emisă de Comisia Paritară a SC și înregistrată sub nr.4209/06.11.2007.
Al doilea motiv de recurs s-a bazat pe dispozițiile art.168 CCM, recurenta motivând că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care și-a susținut punctul de vedere cu privire la recursul recurentei.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de, Curtea va constata că în cauză nu își găsesc aplicare dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 lin. 1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
De altfel, recurenta a afirmat că primele pentru sărbători nu pot fi asimilate nici indemnizațiilor și nici adaosurilor sau sporurilor de salariu, neavând caracterul de "salariu", pentru ca apoi să susțină că această primă a fost inclusă lunar în salariul de bază al angajaților, în ciuda caracterului acesteia total diferit de drepturile salariale și al acordării acesteia doar in considerarea unor evenimente speciale.
In consecință, precum și față de prevederile art. 43 din Codul fiscal care arată că premiile sunt asimilate salariilor, în raport de data înregistrării acțiunii, termenul de prescripție nu este împlinit.
În conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2003-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr. 4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1, G-ral nr. 11bis, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 408 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna Cărbunești, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 06 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
--- - - - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./14.05.2008
f- Tribunalul Prahova
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
2 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.624 din data de 6 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 23 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
