Speta drepturi salariale, banesti. Sentința 71/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 71/P/2008
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Lazăr Ioan Trif Arina
Judecător: - -
Asistenți judiciari: - -
-
Grefier:
Pe rol este pentru azi soluționarea acțiunii civile introdusă de reclamanții T, cu domiciliul procedural ales O- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, precum și faptul că pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru a li se comunica exemplarul al doilea al cererii de chemare în judecată, în vederea formulării apărării, după care:
Instanța, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de pârât, cu motivarea că exemplarul al doilea al cererii de chemare în judecată i-a fost comunicată, acesta depunând și întâmpinare la dosar tribunal file 36, iar la data de 5 noiembrie 2008 i s-a mai comunicat copia acțiunii de către Curtea de APEL ORADEA și rămâne în pronunțare asupra acțiunii.
Curtea de Apel
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la TRIBUNALUL SATU MARE la data de 16 mai 2008, reclamanții, personal auxiliar la Judecătoria Negrești O a ș, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SATU MARE, Curtea de APEL ORADEA, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu mai 2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fi obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii reclamanții au învederat următoarele:
- prin art.3 din 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut personal, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, de asemenea prin art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 s-a prevăzut că sporul de confidențialitate de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea 444/2006 ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, iar prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și Membrilor Plenului precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
- deși personalul auxiliar al instanței, conform art. 78 din Legea 567/2004, este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care i-au cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizată instanța, acesta nu beneficiază de sporul de confidențialitate acordat altor categorii de persoane care exercită funcții care implică păstrarea confidențialității;
- potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire, acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, convenția la care România a aderat trebuind să fie respectată cu prioritate față de dreptul intern;
- făcând trimitere la art. 21 alin. 1 din OG 137/2000 și respectiv 16 din Constituția României, reclamanții arată că se consideră îndreptățiți la acordarea sporului de confidențialitate de 15% atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
În drept sunt invocate disp. 30 alin. 3 din OG 137/2000, art. 20 alin. 3 din Legea 656/2002, art. 3 din OG nr. 19/2006.
Prin întâmpinare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât sens în care face trimitere la prev. art. 16-20 din OG 137/2000.
Tot prin întâmpinare Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât cu motivarea că pentru a avea calitatea de parte în proces aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, iar având în vedere prevederile art. 3 din HG 83/2005 în care sunt stabilite principalele funcții și atribuții ale Ministerului Justiției, acesta solicită a se constata că nu are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, pârâtul arată că dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar de specialitate nu este unul recunoscut de lege nefiind reglementat prin nici un act normativ în vigoare, acesta drept nu face obiectul art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, pârâtul precizând că actele normative la care se referă reclamanții reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar și că nu există nici un temei legal pentru aplicarea respectivelor prevederi legale personalului auxiliar de specialitate. Pârâtul adaugă că nu există discriminare în raport cu prevederile art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000 care se referă la persoane aflate în situații comparabile, având în vedere că personalul auxiliar de specialitate reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific, situația sa neputând fi considerată comparabilă în nici un fel cu personalul militar și funcționarii publici cu statut special reglementat de Legea 360/2002, statutul acestora fiind diferit, fiind diferite și instituțiile din care aceștia provin precum și categoriile de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate; situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi considerată comparabilă, arată pârâtul, nici cu cea a funcționarilor publici și nici cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin încheierea nr. 1305/D dată în ședința publică din 4 septembrie 2008 TRIBUNALUL SATU MARE, în temeiul art. II alin. 1 și 2 din OUG nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre competentă soluționare la Curtea de APEL ORADEA.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În primul rând, excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este fondată într-adevăr acesta nu poate fi citat în cauză în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, având în vedere prev. art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată care prevede că posibila victimă a unei discriminări poate introduce acțiune în instanță prin care să solicite despăgubiri, judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cât privește excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta este găsită de instanță ca fiind nefondată, acestuia aparținându-i calitatea procesuală pasivă, având în vedere motivele relevate în aliniatele ce urmează.
, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care i-au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare.
Făcând parte din categoria personalului din unitățile din justiție finanțate de la bugetul de stat raporturile juridice de muncă ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor sunt guvernate de codul muncii conform prevederilor art. 295 alin. 5 din acest cod.
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate potrivit art. 99 lit d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din aceeași lege raportat la art. 15 din Codul Deontologic, respectiv art. 78 alin. 1 din Legea 567/2004 și art. 9 din Codul Deontologic, obligație care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică, iar nefiind demnitari publici aceștia se află în aceeași situație ca și personalul din unitățile bugetare, acestuia din urmă însă pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Potrivit art. 1 și art. 295 alin. 2 din codul muncii, indiferent de categoria socio- profesională, perioada în care o persoană prestează muncă îi revine obligație de confidențialitate, ca atare legiuitorul, instituind obligația de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit a instituit și o obligație de plată - o contraprestație salarială - pe cale de analogie a legii, pentru că în caz contrar ar fi încălcate și principiile neconstituționale privind nediscriminarea, privind dreptul la plată egală pentru muncă egală și dreptul la salariu pentru munca prestată, conform art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Este de remarcat că reclamanții deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cadrul restului personalului din sistem,ul bugetar. În concluzie prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt în mod evident discriminați, câtă vreme ei se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru restul personalului. Doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod constant existența discriminării în materie de muncă ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale, indiferent de funcție, care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos.
Reclamanților le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordarea a acestui spor ci sub pretextul că aparțin unei alte categorii socio - profesionale. Or, conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neaparat în situații chiar similare. De asemenea potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, iar art. 2 pct. din Convenția nr. 11 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii însă în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestuia, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate.
Față de considerentele ce preced instanța va admite excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință va respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiției, și va dispune admiterea acțiunii iar pe cale de consecință obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna mai 2005 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri precum și pentru viitor.
Se va dispune totodată ca plata drepturilor sus menționate să fie actualizate cu indicele de inflație la data efectuării efective a plății având în vedere că o atare actualizare a creanței cu data inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs reclamanților prin erodarea acesteia, art. 161 alin. 4 din codul muncii referindu-se la daunele interese, principiul indexării constituindu-se într-un principiu al sistemului de salarizare ce are ca scop prevenirea eroziunii puterii de cumpărare și atenuarea efectelor inflației, iar acoperirea integrală a prejudiciului presupune și acordarea actualizării creanței.
De asemenea se va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de bani cuvenite reclamanților având în vedere atribuțiile acestuia privitoare la coordonarea acțiunilor ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, elocvente în acest sens fiind articolele 19 lit a și g din 5000/2002 și respectiv art.28 din aceeași lege, fără alocarea fondurilor necesare de către acest pârât plata drepturilor salariale acordate prin hotărârea de față neputându-se executa, iar o asemenea situație ar constitui o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea introdusă de reclamanții T, cu domiciliul procedural ales O- împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL SATU MARE și CURTEA DE APEL ORADEA.
Respinge excepția invocată de Ministerul Justiției.
Obligă pârâții să calculeze și să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna mai 2005 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, precum și pentru viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale la data efectuării efective a plății.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților.
Admite excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
- - - - - -
-
Red.sent.ME
20.11.2008.
Dact IM/23 ex./20.11.2008.
24.11.2008/21 com.
T,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
cu domiciliul procedural ales O- MINISTERUL JUSTIȚIEI B,
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,
TRIBUNALUL SATU MARE
CURTEA DE APEL ORADEA
CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Lazăr Ioan Trif Arina
