Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 71/2010 -
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚEOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți cu domiciliul ales în O,-,. 1, județul B, G, toți cu domiciliul ales în O,-,. 6, județul B și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR ambii cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1053 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul reclamant - personal, lipsă fiind recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚEOR PUBLICE B, intimații reclamanți, G, și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimații reclamanți, G, au depus concluzii scrise, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea sentinței Tribunalului Bihor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1053 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturi bănești, despăgubiri reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru perioada 1.09.2000 - 24.04.2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plații efective, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este de reținut că acest minister este cel care ordonează activitățile aflate în responsabilitatea sa, legate de sistemul bugetar. În considerarea art. 16 lit. a, art. 18 pct. 2 lit. b, art. 19 și 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, acest ordonator de credite constituie unicul organ care prin legea bugetară de rectificare asigură utilizarea fondurilor destinate finanțării altui ordonator de credite.
Potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de bugetul de stat. De asemenea, în conformitate cu art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor bugetare, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli.
În aceste condiții, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, aceasta a fost respinsă, pentru următoarele motive:
Prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000.
Potrivit art. 166 din Legea nr. 53/2003, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Art. 283 lit. c din același act normativ arată că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Analiza cursului prescripției extinctive presupune cunoașterea începutului și sfârșitului acestei prescripții, adică în primul rând a datei de la care începe să curgă prescripția extinctivă.
Potrivit art. 1886 cod civil "Nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere".
În esență, deci, conform acestei reguli, prescripția extinctivă începe să curgă de la data la care drepturile respective erau datorate, regulă stabilită în art. 266 din Codul muncii. Dreptul magistraților privind acordarea sporului de 50 %, prin dispozițiile art. I pct. 32 și 42 din nr.OG 83/2000 a fost abrogat în mod expres, astfel că Ministerul Justiției cât și ceilalți ordonatori de credite, cu respectarea acestor norme, au considerat că aceste drepturi nu se cuveneau, deci nu erau datorate în sensul art. 166 din Legea nr. 53/2003. Însă, a stabilit că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 83/2000 este neconstituțională, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 dată de instanța supremă din România, atâta timp cât Curtea Constituțională are însă în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca urmare, actul de abrogare și-a încetat efectele la data publicării deciziei 21 din 10.03.2008 în Monitorul Oficial, adică 13.06.2008.
Aceasta este data de la care Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori de credite din sistem datorează sumele reprezentând sporul de 50 % cuvenite ulterior datei de 1.11.2000, a publicării nr.OG 83/2000, în aplicarea principiului enunțat în art. 31 din Legea nr. 47/1992, ce se aplică prin asemănare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești, deci are putere de lege conform cu prevederile imperative ale art. 329 din Codul d e procedură civilă. Recunoașterea datoriilor restante s-a făcut printr-un act normativ cu putere de lege, și deci cu efecte erga omnes, anume nr.HG 232/2005, prin care se include în strategia de reformă a sistemului judiciar, măsura privind plata drepturilor salariale restante și eliminarea discriminării. Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a găsit-o admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 Cod civil și art. 161 alin. 4 Codul muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. În prezenta cauză, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări. Potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturi bănești, despăgubiri reprezentând spor de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50 %, pentru perioada 1.09.2000 - 24.04.2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, și a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și Ministerul Justiției și Libertăților.
Prin recursul formulat, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
În motivele de recurs se invocă pe excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, ținând cont de faptul că în cazul de speță există raporturi juridice de muncă doar între reclamanți și Ministerul Justiției și Libertăților, fără participarea Ministerului Finanțelor Publice, ori în atare situație, acesta din urmă nu poate fi obligat la acordarea de sporuri angajaților altor instituții. Recurentul invocă, de asemenea, faptul că ambele ministere mai sus menționate sunt ordonatori principali de credite, ori dispozițiile legale interzic utilizarea creditelor aprobate unui ordonator principal pentru finanțarea altui ordonator principal. În acest context, doar Ministerul Justiției și Libertăților are obligația atât în ceea ce privește plata drepturilor salariale cuvenite angajaților săi, cât și includerea în bugetul pe anul viitor a sumelor necesare.
Invocă ca practică judiciară Decizia nr. 1474/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale.
Prin recursul formulat, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, câtă vreme cererea având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate sau a despăgubirilor către salariați, poate fi formulată în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Ori, în atare situație, pentru perioada 1.09.2000 - 24.04.2004 dreptul la acțiune este prescris, cererea fiind introdusă cu depășirea termenului de trei ani prevăzut de lege, raportat și la prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă pentru prestații succesive.
În drept invocă dispozițiile art. 309 pct. 9 Cod procedură civilă.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare. Prezent în instanță în ședința publică din 19 ianuarie 2010, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 166 (1) Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind vorba de prestații succesive, care se plătesc o dată pe lună (art. 161 Codul muncii ), dreptul la acțiune pentru fiecare din prestații se stinge printr-o prescripție distinctă, conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Raportat la textele de lege mai sus evocate și data introducerii cererii (25.09.2008), dreptul la acțiune privind drepturile bănești corespunzătoare perioadei 2000 - 2004 este prescris, astfel că în mod greșit instanța de fond a respins excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Nefondate sunt și susținerile reclamanților privind întreruperea cursului prescripției, temeiurile invocate neconstituindu-se în cauze de întrerupere în înțelesul art. 16 din Decretul nr. 167/1958, respectiv art. 166 (2) Cod procedură civilă.
Față de cele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 3041și art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, să admită recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, să modifice în totalitate hotărârea atacată în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentul pârât și, pe cale de consecință, să respingă acțiunea formulată de reclamanți.
Pe cale de consecință și în temeiul acelorași texte legale, urmează a fi admis și recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Se constată că părțile recurente nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚEOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți cu domiciliul ales în O,-,. 1, județul B, G, toți cu domiciliul ales în O,-,. 6, județul B și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR ambii cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1053 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor Publice.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond. -
dact.
12 ex./28.01.2010
- 10 com./
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5,
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚEOR PUBLICE B - O,-/B,
județul B,
- - O,-,. 1, județul B,
-,
-,
- G,
- - O,-,. 6, județul B,
- CURTEA DE APEL ORADEA,
- TRIBUNALUL BIHOR - O, Parcul, nr. 10, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
