Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7421/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7421
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 07 2009 privind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.373 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nomiunal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită-
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile din ședința publică de la data de 07 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 373 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales în mun. C,-,. 40,. 1,. 17, jud. D și pe pârât SA, cu sediul în mun. B,- Bis, sector 1.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 9.056 lei reprezentând drepturile salariale cuvenite, sume ce au fost reactualizate.
Respinge capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale reprezentând exercitarea unei funcții pe lângă funcția de bază.
A obligat în parte pârâta către reclamant la 250 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajați ca muncitori calificați în cadrul SA - La data de 02.04.2008 această societate și-a schimbat denumirea în SA B unde au lucrat până la data de 01.02.2008, când au fost preluați de SC SA
Pe perioada cît au lucrat la pîrîtă nu au fost acordate salariile de baza conform prevederilor CCM pe anii 2005 - 2008 și anume:
- în art. 128 alin. 5 din CCM 2005 - februarie 2008 în cadrul SC SA și al sucursalelor, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decît salariul minim pe economie.
La salariul stabilit în condițiile articolului 128 alin. 5 din CCM se menționează că potrivit art. 129 CCM se mai aplică un coeficient de salarizare în funcție de categoria de personal angajat.
Dispozițiile privind această modalitate de salarizare au fost menținute în perioada 2005 - februarie 2008, iar pîrîtei, deși potrivit aret. 287 din Codul muncii îi revenea sarcina probei, nu a depus alte dovezi din care să rezulte că s-au achitat aceste drepturi bănești.
Întrucît nu au fost depuse state de plată care să infirme cererea reclamanților și față de poziția pîrîtei, instanța, la cererea acestora, a încuviințat proba cu expertiză contabilă ce a stabilit drepturile cuvenite, expertiza fiind întocmită de expertul, aceasta nefiind contestată de părți.
Față de aceste considerente, urmează să se admită acțiunea formulată și să oblige pîrîta către reclamant la plata sume de 9.056 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite, sume ce au fost reactualizate.
Cu privire la capătul doi de cerere, instanța l-a respins întrucît din expertiza contabilă efectuată de expert a rezultat că în statele de plată nu apare evidențiat sporul de 50 % prevăzut la art. 135 din CCM, pentru exercitarea funcției suplimentare și nici nu sunt evidențiate orele pe care reclamantul le- executat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta ca nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 129 alin 4 din contractul colectiv de muncă.
Instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit având în vedere raportul de expertiză care a fost întocmit fără a fi avut în vedere art. 129 alin 4 din contractul colectiv de muncă.
Mai susține că la nivel de unitate au fost stabilite adrese din care rezultă salariul minim, mediu și brut, pe care expertul nu le-a luat în calcul.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În drept, dispozițiile a căror aplicare a fost invocată de reclamanți sunt dispoziții contractuale, respectiv art. 128 alin. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
sociali au convenit la negocierea anuală a contractelor colectiv de muncă astfel:
Art. 128 alin 5: "în cadrul SC și al sucursalelor salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Art. 129 (1) " de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC A (conform art. 128 din prezentul contract) a următorilor coeficienți minimi -
(2) stabiliți în alineatul precedent vor fi respectați pe tot parcursul derulării prezentului contract colectiv de muncă, dacă prin act adițional nu se convine altfel.
(3) individuale se stabilesc prin negocieri, cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în prezentul contract la anexa nr. 3 bis".
Același mod de reglementare convențională a modalității de stabilire a salariului de bază se regăsește pentru întreaga perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Se constată din analiza textelor mai sus enunțate că partenerii sociali au stabilit în primul rând nivelul salariul minim la nivelul unității, acesta fiind de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat. Acesta reprezintă pragul minim, sub care nici un salariu nu poate scădea și totodată reprezintă salariul de bază al angajaților al căror coeficient de salarizare este 1,00 (respectiv muncitori necalificați).
După stabilirea salariului de bază minim pe unitate (art. 128 alin. 5), partenerii sociali au precizat la art. 129 că salariul stabilit la art. 128 alin. 5 reprezintă baza de calcul pentru toate salariile stabilite la nivelul unității, reglementând la art. 129 alin. 1 coeficienții minimi aplicabili pentru stabilirea salariului de bază pe niveluri și funcții.
stabiliți la art. 129 alin. 1 sunt însă stabiliți cu valoare de principiu, ca nivel minim de la care părțile contractante trebuie să pornească la negociere pe parcursul derulării contractului colectiv de muncă, astfel cum rezultă din redactarea art. 129 alin. 2.
de salarizare este stabilită în concret conform anexei nr. 3 bis la contractul colectiv de muncă, unde sunt stabiliți distinct coeficienții de salarizare pe funcții și niveluri, coeficienți care se aplică la salariul minim de bază stabilit conform art. 128.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că salariul de bază al reclamanților nu a fost stabilit conform dispozițiilor art. 128 și art. 129 din contractul colectiv de muncă, această stare de fapt rezultând din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Este nefondată susținerea recurentei referitoare la faptul că angajatorul nu avea obligația de a respecta dispozițiile din grila prevăzută la anexa nr. 3 bis.
Interpretarea recurentei în sensul ca aplicarea grilei de salarizare din anexa nr. 3 este facultativă nu are nici un suport în dispozițiile contractului colectiv de muncă.
Dimpotrivă, partenerii sociali au reglementat expres faptul că anexa nr. 3 bis este cea care să la baza stabilirii salariilor individuale, dreptul astfel reglementat nefiind afectat de nicio condiție.
Art. 129 alin. 4 din contractul colectiv de muncă se referă la stabilirea valorii salariului minim pe unitate prin negociere semestrială, părțile contractante menționând obligația partenerilor sociali de a menționa expres dacă valoarea salariului minim astfel stabilit se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3 bis.
Se constată astfel că dispozițiile art. 129 alin. 4 nu afectează în niciun fel obligația de stabilire a salariului de bază conform grilei de salarizare negociate la anexa nr. 3 și nu face ca aplicarea acestei anexe sa devina facultativă, cum în mod greșit susține recurenta.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.373 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud. -
Tehnored. 2 ex./
Red./
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
