Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 753/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 753/
Ședința publică de la 11 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - House SRL, împotriva sentinței civile nr. 479 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 iulie 2008, când părțile fiind lipsă și instanța constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform celor menționate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a rămas în pronunțare, iar în vederea în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 478/22.02.2008, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis actiunea formulata de reclamantul ,domiciliat in or.Z,str.- nr.1,.1,.B,.11,jud.B,in contradictoriu cu parata. House cu sediul ales la Societatea Civila de Avocati G & G ,in mun.B,str.- - nr.64 A,.3,jud.
A obligat pe parata sa plateasca reclamantului suma de 9200 lei,cu titlu de drepturi salariale restante.
A obligat pe parata sa plateasca reclamantului contravaloarea concediului de odihna aferent anului 2006.
A admis in parte cererea reconventionala precizata,formulata de parata-reclamanta reconventionala House,in contradictoriu cu reclamantul-parat reconventional.
A obligat pe reclamantul-parat reconventional sa plateasca paratei-reclamanta reconventionala suma de 9684,37 lei,cu titlu de avansuri spre decontare nerestituite.
A respins restul pretentiilor paratei-reclamanta reconventionala.
A dispus darea in debit a reclamantului-parat reconventional cu suma de 773,5 lei,si in consecinta:
A obligat pe reclamantul-parat reconventional sa plateasca suma de 773,5 lei in contul Biroului pentru Expertize Judiciare Tehnice-Contabile B nr.-,pe numele expertei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr- reclamanta a chemat in judecata pe parata Hause,solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa o oblige pe aceasta la plata drepturilor salariale cuvenite pe lunile:decembrie 2006,martie 2007,aprilie 2007,mai 2007,iunie 2007,la plata contravalorii concediului de odihna pe anii 2006 si 2007,precum si la plasta comisioanelor ce se regasesc pe statele de plata.
Parata a formulat si cerere reconventionala impotriva reclamantului, prin care a solicitat urmatoarele:
-sa se constate ca reclamantul parat reconventional datoreaza catre parata reclamanta reconventionala suma de 7684,37 lei,reprezentand avansuri spre decontare nerestituite si sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei datorate;
-sa se dispuna compensarea sumelor datorate de parti pana la concurenta celei mai mici.
In cauza s-au administrat proba cu inscrisuri si proba cu expertizatehnica judiciara-specialitatea contabilitate.
Reclamantul a fost angajatul societarii parate,in funcția de administrator,așa cum rezulta din contractul sau individual de munca nr.22840/16.08.2006.(filele 102-105-vol.I)
La data de 12.06.2007,contractul individual de munca al reclamantului a fost desfăcut in baza dispozițiilor art.61 lit.a muncii.(fila 29-vol.I)
Parata nu a dovedit in cauza achitarea câtre reclamant salariilor pe lunile ianuarie,martie,aprilie,mai si iunie 2007,in cuantum de 9200 lei,necontestat de câtre parata.(fila 242-vol.I)
Deși parata susține in întâmpinare faptul ca nu datorează sume de bani reclamantului,recunoaște implicit neplata unor salarii restante atunci când,in cererea reconvenționala,solicita compensarea sumelor de bani pe care fiecare parte le datorează celeilalte.
Instanța nu poate avea in vedere sumele găsite de expert cu titlu de salarii restante,deoarece expertiza nu a avut un asemenea obiectiv;expertiza a fost încuviințata de câtre instanța la cererea reclamantului,pentru a răspunde la un singur obiectiv,si anume:sa se verifice data suma de 7684,37 lei reprezintă avansuri spre decontare sau avansuri salariale-rest salarial,iar in cazul in care aceasta suma reprezintă avansuri spre decontare,sa se specifice daca aceasta a fost restituita si in ce modalitate.
In consecința,in conformitate cu prevederile art.154 alin.2 si art.161 muncii,instanța a admis cererea reclamantului si a obligat pe parata sa-i plătească acestuia suma de 9200 lei,cu titlu de salarii restante.
Deoarece parata nu a făcut dovada plații concediului de odihna al reclamantului,aferent anilor 2006 si 2007,instanța o va obliga pe aceasta sa plătească reclamantului si contravaloarea acestor concedii.
Instanța nu poate retine apărarea paratei potrivit căreia reclamantul nu poate beneficia de contravaloarea acestor concedii deoarece a lipsit nejustificat la serviciu zile in sir.
In ceea ce privește cererea reconvenționala,instanța a avut in vedere concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza,coroborate cu înscrisurile depuse la dosar in susținerea acestui raport,din care rezulta cu certitudine faptul ca reclamantul datorează avansuri spre decontare in suma de 9684,37 lei,sumele ridicate de acesta cu acest titlu nefiind drepturi salariale.(filele 252-325)
A respins ca neîntemeiata cererea de compensare a datoriilor dintre parți.
Deoarece reclamantul-parat reconvențional nu a făcut dovada achitării restului de onorariu pentru expertiza tehnica judiciara,in cuantum de 773,5 lei, instanța a dispus darea sa in debit cu aceasta suma
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta House, în termen, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. Se solicită modificarea în parte a sentinței în sensul acordării intimatului doar a salariilor legale. conform contractului individual de muncă, pe lunile ianuarie, martie, aprilie, mai, iunie 2007 și în sensul compensării datoriilor reciproce dintre părți.
1.Consideră că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză acordând credibilitate, în scopul admiterii pretențiilor reclamantului, unor calcule ce emană chiar de la reclamant, ignorându-se statele de plată ce provin din contabilitatea societății.
2. Pe de altă parte, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în realitate reclamantul a solicitat doar plata sumelor cu titlu de salariu ce apar în statele de plată, fără a pretinde și plata unor "bonusuri".
3. Instanța nu a ținut cont de clauzele contractului colectiv de muncă în care se stipulează doar că salariul de bază al reclamantului este de 600 lei, cât și de concluziile raportului de expertiză.
4. În ceea ce privește dispoziția privind obligarea recurentei la plata concediului de odihnă, în mod neîntemeiat instanța a pronunțat o astfel de soluție deși recurenta nu mai datora plata concediului de odihnă, având în vedere numărul de zile lucrate efectiv de fostul angajat.
O altă critică adusă sentinței vizează respingerea petitului 2 din cererea reconvențională, petit ce se referă la compensarea datoriilor dintre părți. Instanța de fond nu a motivat în vreun fel decizia adoptată.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă.
Intimatul formulează întâmpinare prin care arată că politica salarială a firmei era ca pe lângă salariul din contract să fie plătite și comisioane ( bonusuri) aprobate chiar de fostul director, iar acest aspect îl poate proba cu martori.
Această probă însă este inadmisibilă în recurs în baza art. 305 Cod procedură civilă.
În probațiune, în recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv de plată pentru perioada ianuarie - iunie 2007.
Analizând recursul promovat, Curtea constată că este fondat în parte.
Astfel, soluționarea pretențiilor din cererea principală s-a fundamentat pe o interpretare și apreciere greșită a probelor.
Într-adevăr, contrar celor invocate de recurentă prin cererea principală reclamantul a pretins acordarea drepturilor salariale pe lunile decembrie 2006 - 600 lei, martie 2007 - 600 lei, aprilie 2007 - 600 lei, mai, iunie 2007 - câte 600 lei precum șicomisioanelecare rezultă din statele de plată.
La dispoziția instanței de la termenul din 31.10.2007, reclamantul își precizează comisioanele pretinse prin cererea principală și depune în acest sens la termenul din 12.12.2007 cuantumul salariilor restante și a comisioanelor ( bonusurilor) pretinse aferente lunilor ianuarie, martie, aprilie, mai, iunie 2007 estimându-și totalul salariilor neridicate la suma de 9200 lei.
Această notă de ședință i-a fost comunicată pârâtei la termenul din 12.12.2007 și îndeplinește condițiile art. 132 Cod procedură civilă alin 2.
Este greșită însă aprecierea instanței de fond cu privire la temeinicia acestor pretenții în cuantum de 9200 lei bazată pe simpla aplicare a dispozițiilor art. 154 alin 2 și art. 161 Codul muncii.
Aceste dispoziții ce instituie în sarcina angajatorului obligația de a plăti salariatului contraprestația muncii în baza Contractului individual de muncă au fost greșit aplicate în ceea ce privește acordarea bonusurilor așa ziselor comisioane.
Cuantumul salarial ce rezultă din Contractul Individual de Muncă este dovedit cu de plată iar numele se regăsesc în contabilitatea recursului, iar pe de altă parte aceasta recunoaște atât prin cererea reconvențională cât și prin modul de motivare a recursului că aceste sume nu i-au fost plătite.
Este vorba de un cuantum de 2657 lei net salarii neridicate pentru perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, martie 2007 - iunie 2007, cuantum de rezultă din calculele salariilor nete exprimate în de plată depuse în probațiune atât la fond cât și în recurs, de plată ce emană de la angajator și sunt întocmite de o societate autorizată de contabilitate.
Deci pentru acest cuantum al pretențiilor reclamantul din cererea principală, probatoriul este de necontestat, aspect pe care și-l însușește și recurenta.
Cu privire la diferența de până la 9200 lei pretenții considerate de instanța de fond ca temeinicie, critica recurentei va fi admisă.
Însuși reclamantul arată atât la fond cât și în recurs că pentru a dovedi aceste pretenții ce constituie acele bonusuri ( comisioane) pretinse de reclamant nu poate folosi decât proba cu martori pentru a justifica politica de salarizare a firmei, neexistând niciodată dovadă în acest sens.
de plată pe luni anterioare lui decembrie 2006, din perioada în care recurentul figura ca director al firmei ( 67- 81) dosar nu au forță probantă în cauză deoarece nu poartă nici o semnătură a angajatorului și nu se regăsesc în contabilitatea firmei, însuși reclamantul afirmă că aceasta reprezintă o " procedură de plată a salariilor la negru", în sensul că " se acordau sume de bani cu titlu de avans spre decontare, ceea ce echivala cu un avans salarial, iar restul sumelor erau evidențiate în de plată care nu se înregistrau în contabilitate".
Bonusurile valorice care apăreau în aceste de plată invocate de reclamant se adăugau la salariul din contractul de muncă însă nu aveau nici o acoperire legală, deoarece nu există nici o clauză în contractul individual de muncă în sensul acordării acestora sau în sensul existenței unui alt criteriu de salarizare prin încasare de procente din vânzări.
Dacă aceste sume ar fi avut o justificare legală s-ar fi concluzionat la expertiza contabilă că și suma de 9684 lei ar fi avut caracterul unor avansuri salariale ce nu ar mai fi trebuie restituite. Astfel pretențiile reclamantului s-ar fi justificat în totalitate, însă concluziile expertizei au fost în sensul că reclamantul nu justifică avansurile încasate, acestea nu au caracterul unor avansuri salariale și trebuie restituite.
Este contradictorie motivarea instanței de fond care limitează concluziile expertizei doar la simpla apreciere a caracterului sumei de 9684 lei.
De fapt natura acestei sume, confirmă sau nu chiar politica de salarizare a firmei invocată de reclamant pentru plata sumei de 9200 lei.
Astfel, dacă s-ar fi dovedit că suma de 9684 lei reprezintă avans salarial s-ar fi confirmat implicit pretențiile reclamantului constând în sumele indicate peste salariul cuvenit în baza contractului individual de muncă, aceste sume putând fi înregistrate în contabilitate, însă expertiza concluzionând că aceste sume sunt avansuri spre decontare ce trebuie restituite de reclamant, se infirmă și pretențiile reclamantului cu titlu de bonusuri peste salariul convenit de părți.
De altfel, din raportul de expertiză rezultă că, reclamantul practica această metodă de "avansuri spre decontare" în mod repetat, ridicând și în perioada 2.08.2006 - 18.10.2006 avansuri spre decontare în sumă de 18 710 lei sume care au fost restituite.
În consecință, recursul pârâtei va fi admis în parte în ceea ce privește soluționarea cererii principale cu privire la pretențiile reclamantului în sensul că acestea vor fi admise doar până la concurența sumei de 2657 lei cu titlu de salarii neridicate pe perioada 12.2006 - 06.2007 ( 458 lei ptr. decembrie 2006, 458 lei pentru ianuarie 2007, 458 lei pentru martie 2007, 457 lei pentru aprilie 2007, 431 lei pentru mai 2007, 395 lei pentru iunie 2007).
Restul pretențiilor până la concurența de 9200 lei cu titlu de salarii neridicate vor fi respinse.
În ceea ce privește acordarea contravalorii concediului de odihnă, Curtea constată critica recurentei nefondată. Nu s-a dovedit că reclamantul a efectuat concediul de odihnă și nici că a încasat contravaloarea acestuia, prin urmare în baza art. 141 alin 3 și 4 Contractul de Muncă, pretențiile reclamantului constând în plata contravalorii concediului de odihnă aferent perioadei lucrate pe 2006 au fost corect soluționate la fond și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va menține aceste dispoziții ale instanței de fond.
Cu privire la critica din recurs față de soluționarea cererii de compensare a creanțelor, instanța constată că este întemeiată fiind aplicabile dispozițiile art. 1143 și 1145 cod civil recunoscută fiind datoria reclamantului față de pârâtă constând în avans spre decontare nejustificat, cât și datoria pârâtei față de reclamant constând în drepturi salariale neplătite și contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2006.Compensarea pretinsă de recurentă atât la fond cât și în recurs este o compensare judecătorească intervenită atunci când sunt recunoscute datorii reciproce între părți, iar unul dintre creditori se adresează instanței de judecată care va aprecia și va putea dispune stingerea datoriilor până la concurența celei mai mici. Efectele compensației judecătorești sunt aceleași ca în cazul compensației legale - stingerea creanțelor reciproce până la concurența cotității lor respective - numai că ele se vor produce în cazul de față de la data pronunțării prezentei decizii prin care s-a dispus compensația judecătorească.
În consecință, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va modifica sentința și cu privire la soluționarea petitului 2 din cererea reconvențională în sensul că va admite cererea de compensare judecătorească a creanțelor și va dispune compensarea creanțelor dintre părți până la concurența celei mai mici.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimatul la plata sumei de 476 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul formulat de recurenta pârâtă - House SRL B împotriva sentinței civile 478/22.02.2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - House SRL B și în consecință:
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2657 lei cu titlu de drepturi salariale restante aferente perioadei decembrie 2006 - ianuarie 2007, martie 2007 - iunie 2007 în loc de 9200 lei cum s-a dispus prin sentință.
Respinge restul pretențiilor cu titlu de drepturi salariale până la concurența sumei de 9200 lei.
Menține dispozițiile din sentință cu privire la obligarea pârâtei - House SRL la plata contravalorii concediului de odihnă aferent anului 2006, către reclamant.
Admite în tot cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională - House SRL B în contradictoriu cu pârâtul reconvențional.
Menține dispoziția din sentință cu privire la obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 9684 lei către reclamanta reconvențională.
Compensează creanțele dintre părți, mai sus descrise, până la concurența celei mai mici.
Înlătură dispoziția din sentință cu privire la darea în debit și obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 773,5 lei în contul Biroului ptr. Expertize Judiciare, ca efect al achitării contravalorii onorariului expert conform chitanței nr. -/29.02.2008.
Obligă intimatul la plata sumei de 476 lei cheltuieli de judecată în recurs, către recurenta - House SRL B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 Iulie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, ptr - - aflată în concediu legal, semnează Vicepreședinte Instanță |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 14.07.2008
Dact AG 16.07.2008 / 3 ex
Jud fond T /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Dorina Rizea
