Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 754/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 754/
Ședința publică de la 11 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamant, precum și a recursului declarat de pârât Rm. împotriva sentinței civile nr. 244 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 iulie 2008, când, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform încheierii de ședință din acea zi, acre face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța a rămas în pronunțare, iar în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11.07.2008.
CURT EA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 244/2008, Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
A admis excepția autorității de lucru judecat.
A respins acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în,-, jud. contradictoriu cu pârâtul Rl V cu sediul în Rl V, str. G-, nr. 14, jud. V, având ca obiect drepturi salariale pe perioada 01.12.2000-10.03.2003, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
A obligat reclamantul la plata sumei de 914 lei către pârâtul Rm. V, cu titlu de cheltuieli de judecată, și respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate ca nedovedite.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele
Prin acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Rl V înregistrată inițial sub nr- la Tribunalul Vâlcea s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să ia în considerare sentința civilă nr.5222 din 4 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Rl V în dosarul nr.11399/2004 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.147/17 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.717/2005 și în conformitate cu prevederile art.136 din Codul Muncii (vechi) să dispună obligarea pârâtei la plata salariului de care a fost lipsit pentru perioada 1 decembrie 2000 - 10 martie 2003 în sumă de 150.900.825 lei precum și plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cereri.
Înainte de a analiza fondul cauzei instanța văzând prevederile art. 137 al.1 potrivit cărora trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare pe care a respins-o prin încheierea din data de 10.03.2008 pe considerentul că dreptul reclamantului s-a născut abia în 2004 când a obținut o sentință devenită irevocabilă, cu nr. 1072/9.12.2004 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. 1178/2004, hotărâre prin care municipiul Rm. Vaf ost obligat să întocmească state de plată pentru reclamant pentru perioada 01.12.2000-10.03.2003.
Referitor la sentința civilă 226/2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. 1454/2004, rămasă irevocabilă instanța ainvocat excepția autorității de lucru judecat, pe care a admis- pe considerentul că prin acea hotărâre judecătorească pârâtul Municiului Rm. Vaf ost obligat la plata sumei de 228.500.000 lei vechi, cu titlu de drepturi salariale pe perioada 01.12.2000-10.03.2003, constatând că în cauză se aplică art. 1201 cod. civ., și anume " este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate".
Faptul că pârâtul a avut într-un alt dosar o atitudine necorespunzătoare nu conduce la desființarea dispozițiilor unei sentințe irevocabile, nu poate avea nici-o înrâurire asupra litigiului, și nici asupra excepției invocate. Fiind în posesia unui titlu executoriu reclamantul are la dispoziție, în situația în care pârâtul nu își execută de bună voie obligația, posibilitatea de a se adresa unui executor judecătoresc pentru a pune în executare sentința, aspecte care țin de faza de executare și nu de judecat, astfel că toate susținerile reclamantului urmează a fi înlăturate, nefiind relevante în cauză.
Raportat la prevederile legale de mai sus tribunalul admițând excepția invocată a respins pe cale de consecință acțiunea promovată, și a obligat reclamantul potrivit art, 274. la plata cheltuielilor de judecată doar în cuantumul menționat în dispozitivul prezentei, în limita actelor de la dosar, și a respins restul cheltuielilor solicitate întrucât nu s-a făcut dovada lor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâtul R V, în termen.
Reclamantul în motivele de recurs critică sentința pentru nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv greșita aplicare a legii.
Consideră că în mod greșit instanța a reținut autoritatea lucrului judecat în cauză.
De altfel sentința este criticată și pentru nepunerea în discuția părților a excepției autorității lucrului judecat raportat la sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Brașov.
În mod greșit instanța de fond a invocat-o din oficiu, iar pronunțarea asupra acestei excepții fără a fi pusă în discuția părților aduce atingere dreptului la apărare al reclamantului.
Pentru acest motiv, recurentul solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Vâlcea la care raportează instanța de fond excepția autorității lucrului judecat nu putut fi executată, întrucât au intervenit situații de fapt noi generate de R
Consideră că, nepunând în executare sentința civilă 226/2005a Tribunalului Rm. V, Rm. V trebuia obligat la plata salariuluireactualizat,pentru perioada 1.12.2000 - 10.03.2003, aceste reactualizări curgând până în momentul plății drepturilor cuvenite.
2.Un alt motiv de recurs vizează cuantumul cheltuielilor de judecată ce au fost acordate de instanța de fond. În mod În mod greșit a acordat instanța de fond suma de 914 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea deplasărilor reprezentantului pârâtului în instanță, deși acesta având ordin de deplasare, toate cheltuielile sunt decontate de către unitate.
Pârâtul Rm. Vaf ormulat recurs în cauză susținând că instanța de fond trebuia să raporteze excepția autorității lucrului judecat la o altă sentință, respectiv sentința civilă 1072/2004 a Tribunalului Vâlcea irevocabilă prin decizia 63/2005 a Curții de Apel Pitești prin care pârâtul Rm. Vaf ost obligat să calculeze și să vireze obligațiile fiscale și sociale către bugetul asigurărilor sociale conform rectificării și completării carnetului de muncă al reclamantului, dispuse prin decizia 974/2003 a Tribunalului Vâlcea.
Excepția autorității lucrului judecat a fost greșit raportată la sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Rm V.Aceasta a devenit irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 216/2005 a Curții de Apel Pitești, iar această decizie a fost anulată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul revizuirii, conform deciziei 1699/2007 a ÎCCJ.
Recurentul consideră că, fiind anulată decizia Curții de Apel 216/2005 ca efect al admiterii revizuirii, sentința 226/2005 își pierde orice eficiență și nu mai poate fi apreciată ca temei al admiterii autorității lucrului judecat.
2. Greșit Tribunalul Covasna nu a acordat în integralitate cheltuielile de judecată solicitate (20.015.000 lei ) reclamantului, conform calculului 127 dosar Tribunalul Covasna ) deși acestea înserează atât cheltuielile cu transportul ( benzină) cât și cazare, diurnă pentru două persoane, respectiv consilier juridic și șofer, prezenți în instanță la fiecare din termenele de judecată.
Recurentul reclamant a depus în probațiune în recurs decizia 356/2008 a Curții de Apel Pitești susținând că raportat la cauza dedusă judecății se justifică "aplicarea principiului puterii lucrului judecat".
Raportat la sentința civilă 197/7.03.2008 a Tribunalului Rm. V irevocabilă prin decizia 356/29.04.2008 a Curții de Apel Pitești, instanța de recurs, din oficiu a invocat excepția autorității lucrului judecat.
Recurentul Rm. V, față de această excepție consideră că este inadmisibil acest mijloc procedural de invocare din oficiu a unei excepții de autoritate de lucru judecat.
Analizând cu prioritate această excepție invocată din oficiu în cadrul recursului pârâtului Rm. V conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și cu respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac ( non reformatio in pejus) exercitată și de recurentul reclamant, Curtea constată că invocarea din oficiu a excepției autorității lucrului judecat este admisibilă și întemeiată, însuși recurentul reclamant într-una din notele de ședință depuse în recurs ( pentru termenul din 14.05.2008) recunoscând că atât sentința 226/2005 a Tribunalului Vâlcea cât și decizia 356/2008 a Curții de Apel Pitești justifică aplicarea în cauză a principiului puterii lucrului judecat.
Dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă permit instanțelor de judecată invocarea excepției autorității lucrului judecat din oficiu, chiar și înaintea instanțelor de recurs cu respectarea condiției existenței triplei identități: de părți, obiect cauză, în cererile de chemare în judecată.
Așadar în speță, invocarea din oficiu a acestei excepții este legală. Prin urmare, Curtea va respinge excepția inadmisibilității excepției autorității lucrului judecat ridicată în apărare de Rm. V, fără un raționament juridic, deși această excepție prin efectele sale îi profită.
Există autoritate de lucru judecat și raportat la sentința civilă 197/2008 a Tribunalului Rm. V irevocabilă prin decizia 356/2008 a Curții de Apel Pitești, iar acest aspect nu a putut fi reținut la fond deoarece recurentul reclamant a depus doar în recurs decizia 356/29.04.2008 a Curții de Apel Pitești care conferă caracter irevocabil judecății în fond date litigiului dintre părți prin sentința civilă 197/2008 a Tribunalului Rm. V depusă în probațiune la fond în dosarul Tribunalului Covasna.
Pentru a reține incidența art 1201 Cod civil, Curtea constată următoarele:
Între părți s-au derulat mai multe procese, însă relevant în cauză este cel soluționat prin sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Rm. V și respectiv prin sentința civilă 197/2008 a Tribunalului Rm. V, cel soluționat prin sentința civilă 1072/2004 al Tribunalului Rm. irevocabilă, are un alt obiect, diferit față de obiectul prezentului litigiu ceea ce face ca excepția autorității lucrului judecat să nu poată fi raportată la această din urmă sentință.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosar - la 30.06.2006 pe rolul Tribunalului Rm. V - ulterior strămutată la Tribunalul Covasna spre soluționare, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Rm. V solicitând obligarea pârâtului la plata salariului de care a fost lipsit reclamantul pentru perioada 1.12.2000 - 10.03.2003 în sumă de 150.900.825 lei vechi, precum și la plata cheltuielilor de judecată aferentă.
La Tribunalul Covasna, reclamantul formulează pentru termenul din 6.03.2008 - 94 dosar - o precizare de cerere de chemare în judecată ce întrunește dispozițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, solicitând obligarea pârâtului Rm. la plata sumei de 27.804 lei ce reprezintă reactualizarea sumei solicitate inițial prin acțiune de 180.900.825 lei vechi, reactualizare ce s-a făcut până la data de 31.01.2008 conform expertizei contabile efectuată în dosar 1454/2004 și a calculului efectuat de reclamant, cuprinzând reactualizarea sumei în litigiu cu indicele de inflație aferent perioadei 31.01.2005 - 31.01.2008.
S-a solicitat și obligarea pârâtului la plata sumei de 251,51 lei ce reprezintă reactualizarea sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru aceeași perioadă.
Trebuie remarcat că sumele inițiale ce reprezintă debitul de 150.900.825 lei vechi cu titlu de drepturi salariale restante aferente perioadei decembrie 2000 - 10.03.2003 și respectiv suma de 2.000.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată i-au fost recunoscute reclamantului prin sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Rm. V ( dosar 1454/2004 ) și au fost calculate conform expertizei efectuate de expert.
Tot în această expertiză expertul a calculat și reactualizarea sumei de 150.900.825 lei cu titlu de drepturi salariale, reactualizarea cu indicele de inflație până la 31.02.2005, suma de plată devenind 228.500.000 lei și 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Așadar, prin sentința 226/21.03.2005 pronunțată în dosar 1454/2004, Tribunalul Rm. Vaa dmis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Rm. V la plata sumei de 228.500.000 lei vechi reprezentând drepturi salariale pe perioada 1 decembrie 2000 - 10.03.2003 ce au fost reactualizate potrivit raportului de expertiză întocmit de expert contabil și la plata sumei de 2.000.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin urmare, între acțiunea soluționată prin această sentință și cererea de chemare în judecată formulată inițial de reclamant în dosar - al Tribunalului Rm. V strămutată la Tribunalul Covasna, există identitate de obiect, părți, cauză, fiind corect soluționată excepția autorității lucrului judecat prin sentința 244/2008 a Tribunalului Covasna.
Este însă necesar ca prima hotărâre să fie definitivă și să fie rezolvat în fond procesul dintre părți.
Sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Rm. V ce a constitui temeiul excepției autorității lucrului judecat respectă aceste condiții. În ciuda susținerii recurentului Rm. V care arată că sentința nu are forță obligatorie fiind anulată decizia 216/2005 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosar 1448/2005 prin care se admisese recursul promovat de Rm. V împotriva sentinței civile 226/2005, ca efect al admiterii cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar -, Curtea de APEL BRAȘOV, constată că sentința civilă 226/2005 este definitivă și irevocabilă, această chestiune de drept ce vizează caracterul definitiv și irevocabil al sentinței civile 226/2005 fiind dezlegatăcu putere de lucru judecat, chiar prin decizia 356/29.04.2008 a Curții de Apel Pitești ( dosar -), în considerentele căreia s-a reținut că motivul de recurs invocat de pârâtul Rm. V cu privire la eficiența sentinței 226/2005 a Tribunalului Rm. este nefundat, această sentință fiind considerată irevocabilă prin decizia 1699/22.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a argumentat că " atâta vreme cât prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 1699/22.02.2007 s-a admis cererea de revizuire formulată de reclamantul și s-a anulat decizia 216/7.06.2005 a Curții de Apel Pitești, care s-a apreciat a fi potrivnică deciziei civile 63/2005 a Curții de Apel Pitești și a deciziei 115/2005 a aceleiași instanțe, sentința civilă 226/2005 există, produce efecte juridice, ceea ce s-a anulat prin decizia Înaltei Curți fiind decizia 216/2005 pronunțată în recursul exercitat împotriva sentinței civile 226/2005 și nu sentința 226/2005 a Tribunalului Rm. V, care devine definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție".
Așadar critica din prezentul recurs invocată de recurentul Rm. V care susține că sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Rm. nu este definitivă și irevocabilă și nu poate constitui temei de raportare în soluționarea excepției autorității lucrului judecat, dovedește o percepție eronată a recurentului asupra problemelor de drept deduse judecății ce țin de aplicarea normelor juridice ce reglementează " autoritatea de lucru judecat" și " puterea de lucru judecat", acestea fiind noțiuni diferite cu consecințe juridice distincte.
În concluzie, excepția autorității lucrului judecat a fost soluționată corect de instanța de fond raportat la pretențiile reclamantului din cererea principală având ca obiect drepturi salariale aferente perioadei 1.12.2000 - 10.03.2003 cu reactualizările aferente până la data 31.01.2005, însumând suma de 228.500.000 lei vechi.
Pentru toate aceste considerente criticile din ambele recursuri referitoare la soluționarea excepției autorității lucrului judecat de către instanța de fond sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a omis a analiza însă precizarea de cerere de chemare în judecată formulată de reclamant pentru termenul din 6.03.2008 ( dosar -) pe rolul Tribunalului Covasna, în condițiile art 132 alin 2 Cod procedură civilă prin care reclamantul își majorează pretențiile, această majorare rezultând din reactualizarea în continuare a cuantumului pretențiilor principale pentru perioada ulterioară datei de 31.01.2005 până la care s-au reactualizat drepturile salariale conform expertizei ce a stat la baza pronunțării sentinței 226/2006 a Tribunalului Rm. V și până la 31.01.2008.
Față de aceste pretenții, Curtea reține că intervine autoritatea lucrului judecat în baza sentinței civile 197/7.03.2008 a Tribunalului Vâlcea definitivă și irevocabilă prin decizia 356/29.04.2008 a Curții de Apel Pitești.
Prin această sentință a fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Rm și a fost obligat pârâtul la plata debitului reprezentând actualizarea sumei de 228.500.000 lei vechi și 2.000.000 lei vechi din titlul executor - sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Vâlcea, începând cu data sentinței - 21.03.2005 și până la data plății efective către reclamant, incluzând și perioada până la care și-a reactualizat pretențiile reclamantul în prezentul dosar.
Prin urmare, la data pronunțării prezentei decizii reclamantul are deja titluri executorii în baza cărora poate să-și valorifice pretențiile constând în drepturi salariale restante reactualizate până la data plății efective și cheltuieli de judecată, astfel că pronunțarea unei noi hotărâri în sensul obligării pârâtului la plata acelorași drepturi salariale reactualizate conform precizării de cerere din prezentul dosar, ar fi nelegală, reclamantul putând să-și valorifice dispozițiile din cele două sentințe ce au constituit temeiul admiterii excepției autorității lucrului judecat, reactualizările debitului principal putându-se calcula și cu ocazia executării silite în condițiile art. 371 alin 2 Cod procedură civilă instanța acordându-le până la data plății efective către reclamant ca mod de stingere a obligației dintre părți.
Aceleași dispoziții operează și în ceea ce privește creanța reclamantului constând în cheltuieli de judecată de 200 lei reactualizate din 21.03.2005 și până la plata efectivă.
Motivul de casare invocat de recurentul reclamant - nepunerea în discuția părților a excepției autorității lucrului judecat de către instanța de fond se dovedește nelegal.
Din conținutul încheierii de ședință de la termenul din 6.03.2008 - 149 dosar Tribunal C - rezultă că această excepție a fost pusă și în discuția părților la termenul din 6.03.2008, termen la care s-a prezentat doar pârâtul, reclamantul lipsind, iar pronunțarea asupra cauzei a fost amânată, reclamantul având posibilitatea să depună concluzii scrise.
Excepția invocată și modalitatea de punere în discuția părților, nu încalcă dreptul reclamantului la apărare, neconstituind un element surpriză pentru reclamant, chiar acesta într-o notă de ședință anterioară f- 82 dosar C recunoaște că are deja un titlu executoriu definitiv și irevocabil asupra pretențiilor deduse judecății, indică sentința civilă 226/2005 și formulează și cerere de renunțare la judecată în acest sens, cerere la care a renunțat ulterior. Prin urmare în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă ce vizează cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Critica recurentului reclamant cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată este întemeiată. Din chitanțele depuse în dovedirea cuantumului acestor cheltuieli de către pârât, instanța constată că doar pentru suma de 760 lei se justifică acordarea cheltuielilor de judecată. Această sumă reprezintă contravaloarea cheltuielilor de cazare pentru consilierul juridic al pârâtului care s-a deplasat la 5 termene de judecată ( 5 x 152 lei = 760 lei) la Tribunalul Covasna.
Aceste cheltuieli sunt justificate și acordarea lor respectă dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții fiind obligată să suporte și cheltuielile ocazionate de prezența apărătorului părții adverse la sediul instanței. În speță s-au justificat doar cheltuielile ce reprezintă cazarea consilierului juridic nu și restul cheltuielilor pretinse de pârât.
Deși recurentul pârât a formulat recurs prin care solicită modificarea sentinței în sensul acordării în întregime a cuantumului cheltuielilor de judecată precizat la fond în sumă totală de 2001 lei, Curtea constată nefondată critica recurentului pârât deoarece în afară de chitanțele ce justifică prețul cazării pentru consilierul juridic al pârâtei, celelalte cheltuieli pretinse nu sunt întemeiate, respectiv diurna pentru consilierul juridic și șofer și nici justificate cu înscrisuri, respectiv contravaloarea benzinei.
Pentru toate aceste considerente instanța în baza art 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la 3041Cod procedură civilă și 312 alin 1 Cod procedură civilă va admite în parte recursurile părților modificând în parte sentința cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată recunoscute la fond în sarcina reclamantului în ceea ce privește recursul reclamantului și cu privire la admiterea excepției autorității lucrului judecat a pretențiilor reclamantului din precizarea de cerere formulată raportat la sentința civilă 197/2008 a Tribunalului Rm. V definitivă și irevocabilă, în ceea ce privește recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității invocării din oficiu a autorității lucrului judecat.
Admite în parte recursurile formulate de recurentul reclamant și de recurentul pârât Rm. V împotriva sentinței civile nr. 244/10.03.2008 a Tribunalului Covasna pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția autorității lucrului judecat invocată din oficiu în recurs cu privire la sentința civilă 197/2008 a Tribunalului Rm. V, irevocabilă prin decizia 356/2008 a Curții de Apel Pitești, față de pretențiile reclamantului din precizarea cererii de chemare în judecată din dosar - al Tribunalului Covasna - având ca obiect plata debitului reprezentând reactualizarea sumei de 22850 lei cu titlu de drepturi salariale și a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pe perioada 21.03.2005 - 31.01.2008.
Respinge în tot pretențiile reclamantului din cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Rm. ca efect al admiterii excepțiilor autorității lucrului judecat raportat la sentința civilă 226/2005 a Tribunalului Rm. V irevocabilă prin decizia 1699/2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție și la sentința civilă 197/2008 a Tribunalului Rm. V irevocabilă prin decizia 356/2008 a Curții de Apel Pitești.
Obligă reclamantul să plătească intimatului Rm. V suma de 760 lei cheltuieli de judecată la fond, în loc de 914 lei cum s-a dispus prin sentința atacată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 Iulie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, Ptr - - aflată în concediu legal, semnează, Vicepreședinte Instanță |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 15.07.2008
Dact AG 18.07.2008
Jud fond /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Dorina Rizea
