Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 763/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 763/
Ședința publică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 376/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av., cu delegație pentru recurenta,și av. pentru intimați,lipsă fiind intimații.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constată că recursul este declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru.
Avocat arată că substituie pe avocat, depunând la dosar delegația de substituire și concluzii scrise pentru intimați.
Curtea, având în vedere că în aceeași ședință au avut termen mai multe dosare în care au fost declarate recursuri de către SC, dosare în care au fost înaintate relații, dispune xerocopierea relațiilor sosite în dosarul nr-. urmând a fi folosite și în prezenta cauză.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului față de faptul că soluția primei instanțe este neîntemeiată. Pe excepție arată că se impune termenul de prescripție de 6 luni deoarece primele nu se înscriu în noțiunea de salariu, urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. 283 lit. e din Codul Muncii. Pe fond arată că din anul 2003 primele au fost incluse în salariul de bază astfel că nu se mai pot acorda încă odată,unitatea achitându-și obligațiile conform contractului colectiv de muncă. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs instanța urmează a aprecia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției prescripției deoarece drepturile solicitate intră în categoria drepturi salariale - conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă și, având în vedere dispozițiile art. 266 Codul Muncii raportat la art. 283 acestea se prescriu într-un termen de 3 ani. Arată că, în situația în care, așa cum susține recurenta, aceste prime ar fi fost introduse în salariu, salariul de bază ar fi trebuit să crească cu circa un milion lei lunar însă acesta a crescut cu doar câteva sute de mii lei. De 2 ori pe an recurenta trimitea la sucursale unele sume de bani, fără a indica însă ce reprezintă acestea. Mai arată că, inițial, diferența dintre salariul minim brut și salariul mediu brut nu era foarte mare iar salariații aveau și o masă pe zi. Ulterior aceasta nu a mai fost acordată și astfel se explică creșterea salariului. La fond instanța a pus în discuție necesitarea efectuării unei expertize însă recurenta s-a opus. Este de observat că recurenta a trimis salariaților o adresă prin care erau invitați să indice contul bancar și unitatea unde este deschis acesta pentru a li se vira sumele stabilite prin hotărâri judecătorești. Deci recurenta a acceptat drepturile restante și are și fondurile necesare pentru a le achita. Arată că înainte de eveniment - Paști, C - salariații primeau o primă tranșă din suma, a doua tranșă fiind acordată după respectivă. În anul 2004 unitatea recurentă s-a privatizat și lucrurile s-au schimbat. Este de observat și faptul că, dacă sumele respective ar fi fost introduse în salariu, atunci nu ar mai fi avut rost ca aceste prime să apară în contractul colectiv de muncă din anii următori. Solicită respingerea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr-, prin disjungere din dosarul nr.5710/110/18.10.2007, reclamanții, G, G, si, au chemat în judecata pârâta SC SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști si de C pe anii 2004-2006, drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă si neacordate, valoarea acestora urmând a fi actualizata cu indicele de inflație.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, deși prevede acordarea de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acestea nu au fost acordate.
La dosar s-a depus cuantumul primelor datorate fiecărui reclamant și actualizarea acestora.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris, raportat la dispozițiile art.283 lit.e Codul Muncii.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât începând cu 2003, urmare a negocierilor dintre reprezentanții societății si s-a convenit ca aceste suplimentări să fie incluse în salariu. Acest fapt rezultă si din modificarea textului art.168 în anul 2005.Contractul neclar al clauzelor art.168 a făcut și obiectul negocierilor în cadrul Comisiei Paritare, or această comisie a confirmat intenția părților de includere a primelor în salariul de bază. Pe de altă parte, pârâta a arătat că acțiunea este prematură deoarece astfel de sume se acordă doar după negociere și o astfel de negociere nu a existat. Ulterior, pârâta a renunțat să mai susțină această excepție.
In combaterea acțiunii la dosar s-au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 376/14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins excepția prescripției dreptului de la acțiune, a admis acțiunea principală precizată și cererile conexe precizate în parte în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamanților 980 lei prima de C pentru anul 2004, 1400 lei prima de Paște și pentru anul 2005 și 1850 lei prima de Paști 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. Aceasta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, invocând în susținerea recursului următoarele argumente:
În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la natura drepturilor solicitate de reclamanți.
Conform Codului muncii salariul cuprinde salariul de bază - partea principală a salariului, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri plătite în raport cu performanțele individuale, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite.
Potrivit art. 161 alin.1 din Codul Muncii salariul se plătește cel puțin odată pe lună.
Reclamanții au solicitat acordarea unor prime, invocând nerespectarea art. 168 din încheiat la nivel de unitate, norme care reglementează acordarea unor drepturi fără caracter periodic, care nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor din Codul Muncii ori ale
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, respectiv 6 luni de la nașterea dreptului.
Pârâta a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile
Evoluția în timp a dispozițiilor referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Chiar dacă la prima citire și versiune din anul 2005 a art. 168 alin.2 din ar putea să indice dubii cu privire la sfera sa de aplicare temporară, citind comparativ această versiune cu cea anterioară, din 2003, din modificarea efectuată de părți în privința conținutul său rezultă, fără putință de tăgadă, că părțile au dorit să clarifice exprimarea, astfel încât acest alineat 2 să sublinieze acordul părților, cu privire la modificarea ce i-a fost adusă în privința acestor drepturi salariale suplimentare, la un anumit moment în timp și anume anul 2004.
Aceasta însemnă că, începând cu anul 2004, aceste drepturi au continuat să fie incluse în salariul de bază întrucât, nici actul juridic semnat în 2004, nici cel din anii următori nu conțin o mențiune în acest sens.
Voința părților semnatare a și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de reclamant, dovadă în acest sens stând concluzia comisiei paritare, potrivit căreia intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților.
Instanța de fond a ignorat faptul că, la fel ca orice contract și presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheiere. Prin aplicarea principiului libertății contractuale, reprezintă legea părților.
Interpretarea prin consens a clauzelor contractuale presupune, atunci când există anumite clauze neclare, că părțile urmează să stabilească înțelesul clauzelor respective.
chiar și la interpretarea contractului potrivit regulilor de drept comun, instanța de fond trebuia să dea eficiență regulii de interpretare potrivit căreia, atunci când există îndoială, contractul se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță în favoarea pârâtei.
Modul de calcul al sumelor pretinse de reclamanți este eronat, deoarece s-au raportat la salariul mediu și nu la salariul de bază mediu, care este mult mai mic, astfel cum rezultă din adresa nr. 2919/12.11.2007 emisă de Direcția Corporative - Juridic din cadrul
Instanța de fond a obligat pârâta la plata unor sume de bani care nu se cuvin în totalitate reclamanților, în condițiile în care aceste sume sunt impozabile, iar valorile pretinse de reclamanți indică valori brute.
În drept, criticele pârâtei se circumscriu cazurilor de modificare prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea sentinței recurate, din prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Noțiunea de dreptsalarialprev. de art. 238 alin.1 lit. c din Codul Muncii, se definește conform interpretării gramaticale prin raportare la noțiunea de salariu, adjectivulsalarialînsemnând în legătură cu salariul.
Salariul este definit tehnico-juridic în art. 155 din Codul Muncii, care prevede că " salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri".
Din interpretarea sistematică art. 155 și a art. 161 al.1 din Codul Muncii rezultă că noțiunea de salariu prev. de art. 161 al.1 Codul Muncii se referă lasalariu de bazăși nu la noțiunea generică de salariu. În acest sens este și practica Curții Constituționale ( a se vedea Decizia nr. 74/2006, care face referire la premii care nu se plătesc lunar ci ocazional ) și a Înalte Curți de Casație și Justiție.
De altfel, această natură juridică dedrept salarial suplimentarprimelor acordate cu ocazia și Cului rezultă, fără echivoc, din însăși voința părților, care au prevăzut în art. 168 al.2 din că aceste prime sunt osuplimentare a drepturilor salariale.
Fiind vorba de undrept salarial( suplimentar) în sensul Codului muncii neacordat în cauză era aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 238 alin.1 lit. c Codul Muncii, așa cum a reținut, în mod corect, și prima instanță.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că raționamentul pârâtei este greșit deoarece, premisa de la care pornește este falsă.
Este vorba de ideea că redactarea art. 168 alin.2 din în anul 2003 fost, oarecum, deficitară și interpretabilă.
Interpretarea presupune prin definiție, așa cum a arătat și recurenta, ca anumite clauze contractuale să fie neclare. În lipsa unui dubiu din punct de vedere semantic, nu se poate vorbi de interpretare,ci de modificarea clauzelor contractuale.
În opinia Curții, atât redactarea din anul 2003, cât și cea din 2005 estefoarte clarăși, în consecință,nesusceptibilă deinterpretareîntrucât se referă, fără echivoc, la faptul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază. Pentru anii următori acestea trebuiau evidențiate și plătite separat de salariul de bază.
Este firesc că în anul 2003 să se folosească timpul viitor al verbului ( a fi introdus) întrucât efectele juridice ale clauzei contractuale urmează să se producă, iar în anul 2005 să se folosească timpul trecut deoarece părțile contractante se refereau la o perioadă de timp consumată, recte anul 2003.
Nefiind în prezența unor clauze contractuale cu înțeles multiplu, rezultă că sensul dat de Comisia paritară art. 168 al.2 din este irelevant în ceea ce privește problema de fapt și de drept dedusă judecății întrucât, în anul 2007 nu s-a realizat o interpretare a contractului ( operațiune care ar fi fost posibilă oricând din punct de vedere legal), ci omodificare retroactivăa acestuia.
Pentru același considerent nu își găsea aplicabilitate în cauză nici principiul de dreptin dubio pro reo.
În ceea ce privește baza de calcul drepturilor salariale care fac obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că salariul de bază mediu nu fost stabilit în anii 2003, 2004,2005 și 2006 pe bază de negociere cu, așa cum prevede art. 168 din, ci unilateral și retroactiv de către pârâtă în anul 2007, în contradicție cu adresele trimise anual structurilor teritoriale ale.
În lipsa unei astfel de înțelegeri, cuantumul salariului de bază mediu pentru anii precedenți s-ar fi putut stabili doar printr-o expertiză contabilă, or, pârâta a refuzat să plătească onorariul expertului deși, avea această obligație conform art. 287 Codul Muncii.
În aceste condiții, prima instanță s-a raportat, în mod corect, la sumele solicitate de reclamanți prin acțiune.
Este eronată susținerea recurentului conform căreia, prima instanță ar fi stabilit că sumele de bani acordate reclamanților sunt neimpozabile. Nici din dispozitivul sentinței și nici din expozitivul acesteia nu se poate trage o asemenea concluzie. Dacă recurenta are nelămuriri sub aspectul impozitării acestor sume de bani, se poate adresa tribunalului cu o cerere de lămurire dispozitiv sau eventual cu o contestație la executare.
Hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 376/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER,
red.sent./
red.dec.
tehnored./2 ex.
27.11./04.12.
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
