Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 762/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 762/
Ședința publică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 369/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av., cu delegație pentru recurenta,și av. pentru intimați,lipsă fiind intimații.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că recursul este formulat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru.
Av. depune la dosar împuternicirea avocațială și note scrise pentru intimați.
Curtea, având în vedere că în aceeași ședință au avut termen mai multe dosare în care au fost declarate recursuri de către SC, dosare în care au fost înaintate relații, dispune xerocopierea relațiilor sosite în dosarul nr-. urmând a fi folosite și în prezenta cauză.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului față de faptul că soluția primei instanțe este neîntemeiată. Pe excepție arată că se impune termenul de prescripție de 6 luni deoarece primele nu se înscriu în noțiunea de salariu, urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. 283 lit. e din Codul Muncii. Pe fond arată că din anul 2003 primele au fost incluse în salariul de bază astfel că nu se mai pot acorda încă odată,unitatea achitându-și obligațiile conform contractului colectiv de muncă. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs instanța urmează a aprecia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției prescripției deoarece drepturile solicitate intră în categoria drepturi salariale - conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă și, având în vedere dispozițiile art. 266 Codul Muncii raportat la art. 283 acestea se prescriu într-un termen de 3 ani. Arată că, în situația în care, așa cum susține recurenta, aceste prime ar fi fost introduse în salariu, salariul de bază ar fi trebuit să crească cu circa un milion lei lunar însă acesta a crescut cu doar câteva sute de mii lei. De 2 ori pe an recurenta trimitea la sucursale unele sume de bani, fără a indica însă ce reprezintă acestea. Mai arată că, inițial, diferența dintre salariul minim brut și salariul mediu brut nu era foarte mare iar salariații aveau și o masă pe zi. Ulterior aceasta nu a mai fost acordată și astfel se explică creșterea salariului. La fond instanța a pus în discuție necesitarea efectuării unei expertize însă recurenta s-a opus. Este de observat că recurenta a trimis salariaților o adresă prin care erau invitați să indice contul bancar și unitatea unde este deschis acesta pentru a li se vira sumele stabilite prin hotărâri judecătorești. Deci recurenta a acceptat drepturile restante și are și fondurile necesare pentru a le achita. Arată că înainte de eveniment - Paști, C - salariații primeau o primă tranșă din suma, a doua tranșă fiind acordată după respectivă. În anul 2004 unitatea recurentă s-a privatizat și lucrurile s-au schimbat. Este de observat și faptul că, dacă sumele respective ar fi fost introduse în salariu, atunci nu ar mai fi avut rost ca aceste prime să apară în contractul colectiv de muncă din anii următori. Solicită respingerea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă 369/ 14 mai 2008 Tribunalului Bacău în dosar -, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA astfel cum a fost precizată; drept urmare, pârâta a fost obligată să achite reclamanților cu titlu de drepturi salariale reprezentând prime de Paști și C după cum urmează:
1. - 1850 lei și 1400 lei reprezentând prime de Paști aferente anilor 2006 si 2006, 980 lei, 1400 si 1850 lei, reprezentând prime de C aferente anilor 2004,2005 si 2006;
2. - 1400, 1850, 1850 lei prime de Paști aferente anilor 2005,2006,2007, 980 lei, 1400 lei si 1850 prime de C aferente anilor 2004, 2005, 2006;
3. - 1400 lei prima de Paști aferentă anului 2005 si 980 lei aferentă Cului 2004;
4. - 1400 lei prima de Paști pentru anul 2005, 980 lei prima C aferentă lui 2004;
5. - 1400 lei, 1850 lei, 1850 lei primă Paști aferentă anilor 2005, 2006, 2007 si 980 lei, 1400 lei si 1850 lei prime de C aferente anilor 2004, 2005, 2006;
6. - - 1400, 1850 si 1850 lei prime de Paști aferente anilor 2005, 2006, 2007 si 980 lei, 1400 lei si 1850 lei aferent6e Cului pentru 2004, 2005, 2006;
7. - 1400 lei, 1850 lei, 1850 lei prime de Paști aferente anilor 2005, 2006, 2007 si 980 lei, 1400 lei si 1850 lei aferente Cului anilor 2004,2005,2006;
8. - 1400 lei până de Paști aferentă anului 2005, 980 lei aferentă anului 2004 pentru C;
9. - 1400 lei, 1850 lei, 1850 lei prime de Paști aferente anilor 2005,2006,2007, 980 lei, 1400 lei, 1850 lei prime de C aferente anilor 2004, 2005,2006;
10. - - 1400, 1850, 1850, 1850 lei prime de Paști aferente anilor 2005,2006,2007 si 980 lei, 1400 lei, 1850 lei prime de C aferente anilor 2004, 2005, 2006.
11. - 1400 lei prima de Paști pentru 2005, 980 lei până de C pentru 2004;
12. - 1400 lei, 1850 lei, 1850 lei prime de Paști aferentă anilor 2005,2006,2007,980 lei, 1400 si 1850 lei aferentă Cului pentru anii 2004,2005,2006;
13. - 1400 lei, 1850 lei, 1850 lei prime de paști aferente anilor 2005, 2006, 2007 si 980 lei, 1400 lei si 850 lei prime de C aferente anilor 2004,2005,2006;
14. - 1400 lei primă de Paști aferentă anului 2005 si 980 lei prima de C pentru 2004;
sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A mai fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că excepția se impune a fi respinsă, în cauză fiind incidente dispozițiile art.283 lit.c si nu art.283 lit.e Codul Muncii termenul de prescripție fiind de 3 ani, aceste suplimentări salariale intrând în noțiunea de salariu. Chiar dacă aceste drepturi bănești nu au fost prevăzute în mod expres în Codul Muncii, instanta a apreciat că ele sunt asimilabile drepturile salariale si ca urmare a respins excepția.
În ceea ce privește fondul cauzei instanta a reținut că, potrivit art.168 1 /2003, s-a convenit că salariații SC SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști si de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu. 2 a stabilit că, pentru anul 2003, în aplicarea art.168 și a art.10 M, aceste prime solicitate în cauza de fata au fost incluse în salariul fiecărui angajat, astfel încât reclamanții le-au primit în această modalitate.
A arătat pârâta că includerea primelor în salariu s-a făcut nu numai în 2003 ci și în anii următori aceasta fiind convenția si interpretarea data 2 al art.168 de pârtile semnatare, potrivit Deciziei obligatorii a Comisiei Paritare a - I, data în aplicarea art.9
Raportat la apărările pârâtei, reclamanții au contestat includerea primelor în salariu, arătând că salariile au fost doar indexate de la an la an.
În verificarea susținerilor pârâtei, instanta a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească de la un an la an, atât indexarea salariilor cat si distinct, includerea primelor în salariu iar proba a fost pusă în sarcina pârâtei-angajatoare, în condițiile art. 287 Codul Muncii.
Pârâta, prin apărător, a arătat expres că nu înțelege să avanseze cheltuielile necesare administrării acestei probe, astfel încât instanta a fost în imposibilitate de verifica apărările sale.
În consecință, raportat la apărările formulate și având în vedere că pârâta nu a făcut dovada plătii drepturilor solicitate, instanta a admis acțiunea si a obliga pârâta la plata drepturilor salariale în valoare actualizată la data plătii efective.
Privitor la cuantumul primelor, art.168 vorbește de un "salariu de bază". Pârâta a susținut că salariu de bază reprezintă, practic, un salariu de bază mediu conform adresei 2919/2007. Susținerile pârâtei nu au fost primite deoarece adresa 2919/2007 a stabilit și comunicat în 2007, salariul de bază mediu, retroactiv pe anii 2003-2007 si, în mod contradictoriu cu adresele comunicate an de an, respectiv adresa nr.313/2005, nr.713/2006, nr.1666/2003.
În termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, împotriva sentinței s-a formulat recurs de către pârâta SC" " SA, care, în esență, a criticat sentința pentru următoarele considerente:
- Dreptul reclamanților la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit."e" din Codul Muncii din moment ce stimulentele solicitate nu aveau caracter periodic și nu reprezentau drepturi salariale în accepțiunea art. 154 1 muncii.
- Evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu, începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, fapt realizat așa cum reiese atât din art. 168 2 din CCM- versiunea republicată din 2005, cât și din consemnările Comisiei Paritare. Mai mult, așa cum rezultă din adresa 2919/12 noiembrie 2007, salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an, negocierile ulterioare privind exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg.
- Neachitarea c/valorii expertizei nu trebuia sancționată cu admiterea acțiunii din moment ce art. 287.muncii nu instituie o obligație exclusivă în sarcina angajatorului în a administra probe; oricum depusese acte în combaterea acțiunii ce nu au fost analizate și a apreciat că litigiul presupunea doar interpretarea clauzelor CCM.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului sumelor acordate prin luarea în considerare a adresei 2919/2007 cu privire la cuantumul salariului de bază mediu pe anii 2004-2007.
Din oficiu, la termenul din 27.10.2008, în prezența apărătorilor părților, instanța a dispus atașarea la dosar a copiilor după relațiile solicitate recurentei în alte cauze identice, ce cuprindeau dovezi privind modul în care s-au calculat și acordat primele în litigiu pe anii anteriori lui 2003 ( fl. 19-67 ).
Legal citată intimații reclamanți au fost asistați de apărător ce a formulat concluzii orale și scrise în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304 pct.9, 304/1, 312.pr.civ. constată caracterul său nefondat justificat de următoarele considerente:
Potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit ( 1) "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile dar și criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal al acțiunii rezultă cu certitudine că, prin negocierea Contractului colectiv de muncă - care potrivit art. 7 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților"-, s-a imprimat acestei prime - prevăzute ca o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte -, natura unui drept salarial.
În aceste condiții, față și de limitele investirii - plata unor drepturi salariale -, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 1 lit. c din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce se corelează și cu textul art. 166 1 din Codul Muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Prin urmare, nu va fi reținută susținerea recurentei privind incidența termenului de 6 luni prev. de art. 283 1 lit."e" muncii, aplicabil doar cererilor vizând neexecutarea unei clauze sau a contractului colectiv de muncă. II. Și pe fondul cauzei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și apreciere a probatorului, susținerile recurentei fiind neîntemeiate întrucât:
Interpretarea sintactică și morfologică a dispozițiilor art. 168 1 și 2 din CCM așa cum au evoluat în timp între 2003-2005 ( formă menținută și în 2006,2007 - fl.18 - 28 fond ) este o falsă problemă, litigiul purtând asupra obligației de plată a drepturilor salariale prevăzute de 1 al respectivului text, restante prin neachitarea lor efectivă. Astfel, relevanță prezintă doar dacă în mod practic s-a dat curs respectivei obligații ( eficiență financiară ), pentru că este știut că simpla sa prevedere în CCM, deși necesară, nu este și o condiție suficientă.
Ori tocmai această dovadă pârâta nu a reușit să producă în cauză; în acest moment al analizei, este de menționat că înscrisurile depuse la fond - respectiv state de plată ( fl. 185-192 ) nu au putut fi luate în considerare de către prima instanță întrucât având caracter strict tehnic nu puteau fi interpretate decât prin prisma lămuririlor unui specialist în domeniul contabil; ori expertiza contabilă pusă în discuție de către instanță ar fi fost singura probă pertinentă și utilă ce ar fi putut să se coroboreze cu susținerile pârâtei și cu înscrisurile respective pentru a reflecta situația reală; însă prin refuzarea administrării acestei probe, respectiv a suportării c/val salefără a aduce vreun argument în acest sens ( nici măcar cele invocate prima dată în recurs), pârâta și-a asumat posibilitatea judecării cauzei pe baza probatoriului administrat și practic a acceptat aplicarea consecințelor decurgând din poziția procesuală adoptată. ( trebuie remarcat că această consecință nu-i era necunoscută recurentei din moment ce a beneficiat de asistență calificată ).
Prin urmare, în susținerea recursului, invocă practic propria sa cultă procesuală.
recurentei că în astfel de litigii, potrivit art. 287C.muncii,sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare; prin urmare, atât timp cât aceste dovezi nu au fost făcute, reclamanții nu erau obligați a ieși din pasivitate și a face dovadă contrară.
Mai mult, dacă facem abstracție de caracterul obligatoriu a acestei norme, devine incidentă regula instituită de art. 1169.civil - conform căruia cel ce face o propunere trebuie să o dovedească -, caz în care obligația de a dovedi plata revenea tot recurentei pârâte.
În contextul celor expuse reiese că prima instanță a interpretat corect refuzul de a susține c/val expertizei contabile ca o recunoaștere a dreptului pretins.
Sub aspectul motivului subsidiar, cum că s-a greșit cuantumul primei cuvenite pentru perioada 2005-2007 acordându-se mai mult decât s-a negociat, prin luarea în considerare a nivelului "salariului mediu brut" în loc de "salariul de bază mediu" la nivel de, se reține că nici acesta nu este întemeiat întrucât:
- nu s-a dovedit că sumele comunicate cu adresa 2919/2007 au fost negociate cu conform obligației asumate prin CCM 2003-2007;
- dacă aceste sume s-ar fi inclus în salariu de bază încă din 2003, înseamnă că nu mai putea fluctua cuantumul lor și atunci apare ca lipsită de logică menținerea tezei a II-a a 1 în art. 168 al CCM pe anii ulteriori anului 2003 cu privire la obligația negocierii pentru stabilirea cuantumului, a modalității de acordare, etc.
Mai mult, în același context, nu se explică nici creșterile menționate în adresa 2919/2007 - creștere sigură și constantă evidentă și din cuantumurile menționate în adresele comunicate instanței de recurs ce vizează perioada anterioară anului 1999 ( fl. 55-67 ).
- singurul criteriu obiectiv de determinare a cuantumului primelor a rămas salariul mediu brut, al cărui cuantum a fost recunoscut de pârât prin comunicările în teritoriu ( fl. 70-80 ds. recurs), acceptat de către reclamantă ( fl. 5,8 fond ) și însușit și de către pârâtă prin refuzul administrării probei cu expertiză contabilă.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 369/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER,
red. /
red./ 7.11.2008
tehnored.MD/ 2 ex/ 11.11.2008
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
