Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 767/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 767
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 788/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată, rămânând în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată că prin sentința civilă nr. 788/14.12.2007 Tribunalul C - Sar espins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj Ministerul Finanțelor Publice, pentru plata drepturilor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 începând cu data de 26.10.2004, la zi și în continuare, până în momentul punerii la dispoziția salariatei a tichetelor de masă la care este îndreptățită conform legii, sau a contravalorii acestora, indexată cu valoarea indicelor de inflație.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat, în esență, că în baza Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă însă pârâții nu le-au acordat aceste drepturi salariale deși au calitatea de angajați, lucrând în sector bugetar, în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
A apreciat acțiunea întemeiată, din moment ce și alte instituții bugetare au aplicat prevederile Legii nr. 142/1998, iar potrivit principiului aplicării unitare în timp și spațiu, legea se aplică în mod nediscriminatoriu pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fiind încălcate, prin modalitatea de tratament, dispozițiile art. 1 alin.2 lit. e pct. 1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Protocolul nr. 12 din CEDO, precum și alte norme de drept internațional.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din OG nr. 137/2000, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția nr. 111/25 iunie 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, și Ordonanța nr. 137/31 august 2000, republicată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Hotărârea este criticată pentru nelegalitate arătându-se că instanța a aplicat greșit legea, respectiv art. 1 din Legea nr. 142/1998 referitor la sintagma "salariații din sectorul bugetar" și nu a avut în vedere că persoana fizică are dreptul la respectarea libertăților și drepturilor prevăzute de art.1 din Protocolul adițional la CEDO, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Prin întâmpinare intimatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Clujs -a opus admiterii recursului, arătând că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 1 din Legea nr.142/1998, a reținut că sintagma "pot să" trebuie interpretată în sensul că rămâne la latitudinea angajatorului dacă acordă sau nu tichete de masă, ținând seama de legea bugetului de stat pe anul 2004, 2005, 2006 și Legea nr. 273/2006.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În același sens, la art. 5 din Norma din 14 ianuarie 1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998 se prevede în mod expres că pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar "tichete de masă".
Art. 1 din Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, stipulează că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar la art. 2 din același act normativ se arată pentru ce anume se pot utiliza tichete cadou, respectiv pentru companii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuieli de reclamă și publicitate și pentru cheltuieli sociale.
Din modul de redactare a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 și ale art. 1 din Legea nr. 193/2006 rezultă că angajatorul nu are obligația de a acorda în orice condiții tichete de masă, nefiind vorba de o normă imperativă.
Pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legile bugetare anuale, inclusiv prin art. 24 din Legea bugetului de stat pe anul 2006, Legea nr. 379/2005, s-a prevăzut în mod expres că bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat este în imposibilitate de acordare a unor asemenea drepturi.
Activitatea instanțelor de judecată este finanțată de la bugetul de stat, conform art. 113 din Legea nr. 304/2004.
Susținerea reclamantei în sensul că prin neacordarea tichetelor de masă ar fi discriminată în raport cu alte categorii de salariați din sectorul bugetar cărora li se acordă asemenea tichete, aplicându-se astfel în mod discriminatoriu legea și încălcându-se în acest fel principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, nu poate fi reținută, întrucât acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații comparabile, ceea ce în speță nu se verifică, iar prevederile legilor bugetului de stat menționate mai sus vizează toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
În același timp trebuie menționat că personalul din cadrul autorității judecătorești, inclusiv personalul auxiliar de specialitate beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legi speciale, de natură să le asigure protecție socială, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea tichetelor respective.
De altfel, în legătură cu problema de drept dedusă judecății, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, printr-un recurs în interesul legii - soluție obligatorie pentru instanțe -, astfel:,dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în cazul în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 788/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.
Ptr. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează Președinte secție
GREFIER,
- -
Red. / 29.06.2009
Tehnored. /2 ex/ 29.06.2009
Prima instanță: Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
