Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 78
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII - REPREZENTATĂ DE INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI I împotriva sentinței civile nr. 1790 din 07 XI 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:- SINDICALĂ G I - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și avocat pentru intimata Sindicală " Gh. I". Lipsă reprezentantul intimatului Consiliul local Butea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimatul Consiliul local Butea, prin reprezentant legal, a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare într-un singur exemplar.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilier jr. depune împuternicire pentru recurentă și copii de pe decizii pronunțate de Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași reprezentând practică judiciară.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru intimata Sindicală Gh. I și copii de pe contractele de muncă la nivel de ramură și la nivel național.
Părțile precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de Consiliul local Butea.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse în cererea de recurs. Unitățile de învățământ nu dispun de venituri proprii și prin urmare nu pot pune în aplicare prevederile referitoare la prima de vacanță. Pentru imposibil nu există obligație. Unitățile de învățământ nu au realizat venituri și nici nu au cum.
Avocat, având cuvântul pentru intimata Sindicală Gh. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. În contractele de muncă s-a prevăzut că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii prevăzându-se expres obligativitatea angajatorului de a acorda salariaților și o primă de vacanță. Depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, SINDICALĂ "G " I, în numele și pentru reclamanții, G, B, G, a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL și ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII solicitând obligarea acestora la calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2007, sume ce urmează să fie actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății și obligarea consiliului local la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic în cadrul unităților școlare pârâte, fiind îndreptățiți la plata primelor de concediu în temeiul dispozițiilor art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2003 nr. 1116/010/30.01.2003, art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 pct. 15 din Legea nr. 128/1997 și art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004, personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic trebuia să beneficieze, în perioada 2001-2007, de prima de concediu de odihnă, care trebuia acordată odată cu indemnizația de concediu.
Au fost invocate și dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 146/2007, prevederile art. 39 alin. 1 lit. d Codul muncii și art. 53 din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată în numele unității școlare pârâte, Inspectoratul Școlar al Județului Iai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești solicitate pentru perioada 2001-2005, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât actele normative ce reglementează salarizarea reclamanților nu prevăd acordarea unor prime de concediu.
S-a mai susținut că dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004, în vigoare până la data de 31.12.2007, și ale Contractului de muncă la nivel județean prevedeau acordarea primelor de concediu doar din venituri proprii, ori unitățile de învățământ pârâte nu au realizat asemenea venituri.
La termenul de judecată din data de 22.10.2008, reprezentanta reclamanților a precizat că înțelege să își restrângă pretențiile, în sensul că solicită acordarea drepturilor bănești doar pentru perioada septembrie 2005-septembrie 2008.
Din oficiu, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL LOCAL.
Prin sentința civilă nr. 1790 DIN 07.11.2008, Tribunalului Iașia admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de SINDICALĂ "G " I, în numele și pentru reclamanții, G, B, G, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, care a fost obligată să calculeze și să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru perioada septembrie 2005- septembrie 2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de către SINDICALĂ "G " I, în numele și pentru reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL LOCAL este întemeiată și va fi admisă, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor contractelor colective de muncă invocate în cauză, primele de concediu se acordă personalului din învățământ din venituri proprii, în condițiile legii.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că Sindicală "Gh. " Iaf ormulat acțiunea în numele membrilor săi de sindicat care au calitatea de personal didactic în cadrul unității școlare pârâte, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Personalul din învățământ este salarizat potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 128/1997, beneficiind și de adaosuri la salariu, negociate, în limitele legii, prin contractele colective de muncă. Art. 50 alin. 12 din legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ și art. 34 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul județului I- de învățământ, personalul din învățământ beneficiază de prima de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii.
Au fost citate și dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii, iar față de aceste dispoziții legale și contractuale, s-a reținut că personalul din învățământ este îndreptățit să beneficieze de prima de vacanță, fiind întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la calculul și plata drepturilor bănești
În ceea ce privește susținerile pârâtei referitoare la faptul că, în perioada 2001-2007, unitățile școlare pârâte nu au realizat venituri proprii, prima instanță a reținut că aceasta nu prezintă relevanță în cauză, lipsa fondurilor neconstituind un motiv pentru neplata unui drept prevăzut de lege sau de contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termen legal, Inspectoratul Școlar al Județului I, în numele unității școlare pârâte, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Personalul din învățământ nu se încadrează în categoriile de personal beneficiare a primelor de vacanță menționate la art. 1 alin. 2 din OUG 146/2007, nefiind funcționari publici și nefăcând parte din categoria de personal pentru care să se stabilească o primă de vacanță prin legi speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ și art. 34 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul județului I- de învățământ, care nu reprezintă o lege specială în domeniu, personalul din învățământ beneficiază de prima de vacanță, din venituri proprii, în condițiile legii.
Se mai invocă faptul că unitățile de învățământ nu dispun de venituri proprii și nu pot pune în aplicare aceste dispoziții.
În ceea ce privește argumentația primei instanțe, în sensul că lipsa fondurilor nu constituie motiv pentru neplata unui drept salarial stabilit prin contractele colective de muncă, se arată că aceasta nu are susținere, întrucât conform dispozițiilor art. 1008 și 1156 din codul civil, pentru imposibil nu există obligație.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul CONSILIUL LOCAL, prin primar, a solicitat respingerea recursului ca fiind îndreptat greșit și respingerea cererilor formulate de personalul didactic.
Au fost depuse copii de pe hotărâri judecătorești și de pe contractele colective de muncă invocate în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 128/1997 este o lege specială, în accepțiunea art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, însă acest act normativ nu conferă personalului didactic, al cărui statut îl reglementează, calitatea de beneficiar al primei de concediu de odihnă, pentru a fi aplicabile dispozițiile OUG nr. 146/2007.
Prevederile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, reținute de prima instanță, nu recunosc personalului didactic dreptul la o primă de concediu de odihnă, ci dreptul de a beneficia de premii sau alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, dreptul la prima de concediu nu este prevăzut prin lege specială, a cărei aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, așa cum prevede art. 1 alin. 1 din OUG nr. 146/2007.
Dreptul personalului didactic la prima de concediu de odihnă a fost prevăzut în contractele colective de muncă unice la nivel de ramură de învățământ.
Conform dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. g din Contractele colective unice de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004 și 2007-2008, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Aceleași prevederi se regăsesc și în art. 34 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul județului I- de învățământ, înregistrat la la nr. 87/2004.
Intimata pârâtă Școala de Arte și Meserii Butea nu a realizat, în perioada 2001-2007, venituri proprii, așa cum rezultă din adresa nr. 923/29.09.2008.
Este adevărat că, potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit dispozițiilor art. 243 Codul muncii, executarea clauzelor contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă dreptul la primă de concediu al personalului din învățământ a fost negociat, prin clauzele contractuale enunțate anterior, nu ca un drept pur și simplu, ci ca un drept afectat de condiția existenței unor venituri proprii ale unităților școlare. Acesta este și motivul pentru care clauzele contractelor colective de muncă la nivel de ramură de învățământ nici nu prevăd cuantumul în care se va acorda prima de concediu personalului din învățământ.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a reținut ca fiind întemeiată acțiunea formulată de către SINDICALĂ "G " I, în numele membrilor de sindicat, privind obligarea unităților școlare pârâte la plata primelor de concediu pentru perioada septembrie 2005-septembrie 2008.
Pentru aceste considerente, avându-se în vedere și dispozițiile art. art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul formulat de Inspectoratul Școlar al Județului I, în numele unității școlare pârâte, și se va modifica în parte sentința pronunțată de prima instanță, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de SINDICALĂ "G " I, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Inspectoratul Școlar al județului I, în numele Școlii de Arte și Meserii Butea, împotriva sentinței civile nr. 1790 din 07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de Sindicală G I, în numele și pentru reclamanții, -, --, G, - -, -, -, -, -, -, B, G și în contradictoriu cu pârâta Școala de Arte și Meserii Butea.
Menține dispozițiile referitoare la respingerea acțiunii în contradictoriu cu Consiliul Local Butea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași: -,
16.02.2009
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
