Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 780
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de reclamantul Sindicatul Democratic din Învățământ A, în reprezentarea membrilor, împotriva sentinței civile nr. 279/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Grădinița PJ nr. 15
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar concluzii scrise, apoi nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 279/12.02.2009 s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect plata primelor de vacanță cuvenite pe perioada 2004-2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că pretențiile reclamanților sunt inadmisibile prin prisma aplicării dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 raportat la dispozițiile art. 50 pct. 12 din Legea nr. 128/2007, precum și în temeiul dispozițiilor OG nr. 11/2007 și OG nr. 10/2007, întrucât contractul individual de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la sub nr. 2895/21/29.12.2006 nu prevede obligația angajatorilor de a plăti primele de vacanță salariaților, iar dispozițiile art. 59 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 prevăd că dreptul salarial se poate stabili prin încheierea altor contracte colective de muncă la alte niveluri în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității.
Acordarea primei de vacanță nu este obligatorie pentru nici un angajator și depinde de recunoașterea ei printr-o lege de salarizare sau un contract colectiv de muncă încheiat la alte niveluri.
Prevederile OUG nr. 146/2007, invocate de către reclamant în reprezentarea membrilor săi, nu sunt opozabile, întrucât acțiunea are ca obiect plata primelor de vacanță ale personalului bugetar altul decât cel din învățământ căruia i-a fost recunoscută acordarea primei de vacanță dar plata acestui drept a fost suspendată.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 2004 - 17.12.2005, față de termenul de prescripție de trei ani reglementat de art. 166 alin. 1 Codul muncii și momentul introducerii acțiunii - 17.12.2008, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 17.12.2005, sens în care s-a admis excepția prescripției parțiale până la aceea dată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Democratic Învățământ A, în reprezentarea membrilor săi, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului la calcularea și acordarea primelor de vacanță aferente concediului de odihnă, cuvenite și neacordate, în perioada 2004 - 2008; actualizarea drepturilor salariale enunțate mai sus la data plății efective a acestora; obligarea pârâtei-angajatoare să consemneze în carnetele de muncă și în celelalte evidențe salariale și de muncă modificările salariale solicitate și acordate de către instanța de judecată, în vederea luării lor în seamă la recalcularea punctelor de pensie.
În motivarea cererii de recurs au arătat că în perioada 2004 - 2008 le-au fost acordate numai indemnizațiile de concediu, nu și primele de vacanță prevăzute la art. 35 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul județului A, deși art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă, considerent pentru care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat, în parte, pentru considerentele ce se vor expune:
Obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2004-2008, sume actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006 și respectiv pe anii 2007 - 2010 prevăd, la art. 59 alin. 3 că se poate, stabilirea, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Potrivit art. 30 alin. 1, raportat la art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996, dar și la art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii, aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ, și pentru toți salariații din învățământ este obligatoriu.
Într-adevăr Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea acestui drept, însă potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel la nivel național dar și cel la nivel de ramură învățământ.
De asemenea, art. 241 alin. 1 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Prin urmare, motivele vizând lipsa fondurilor sau faptul că acestea nu au fost prevăzute în proiectul de buget, sarcină ce revine de altfel angajatorului, nu pot fi reținute, dimpotrivă instanța constatând legalitatea acestor drepturi, potrivit cadrului legislativ invocat.
Văzând și prevederile art. 30 alin. 1, 2 Cap. V din Legea nr. nr. 130/1996 a contractului colectiv de muncă în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Obiectul acțiunii dedus judecății îl reprezintă primele de vacanță pe perioada 2004 - 2008, însă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, astfel cum corect a reținut prima instanță, dreptul material în promovarea acțiunii fiind prescris parțial pentru perioada 2004.
Dispozițiile art. 1 din OUG nr. 146/2007 consacră modalitatea de plată a primelor de vacanță, a căror aplicare a fost suspendată în perioada 2001 - 2006, din categoria personalului căruia îi sunt aplicabile aceste prevederi fac parte și reclamanții, iar instituția suspendării dreptului care li se cuvine nu impietează asupra aplicării prescripției parțiale, respectiv pentru perioada 2004.
Față de cele ce preced în temeiul art. 312 alin.1-3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanții-recurenți, va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții reprezentați de Sindicatul Democratic din Învățământ A, va obliga pârâta să le plătească reclamanților primele de vacanță cuvenite pe perioada 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data acordării concediului de odihnă aferent anului 2005 pentru fiecare dintre reclamanți, până la plata efectivă.
De asemenea, va obliga angajatoarea - pârâtă a reclamanților să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă, în baza prezentei hotărâri.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâta intimată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 650 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul Democratic din Învățământ A, în reprezentarea membrilor, împotriva sentinței civile nr. 279/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Grădinița PJ nr. 15
Obligă pârâta să plătească reclamanților prime de vacanță pentru perioada 2005 - 2008.
Menține dispozițiile hotărârii privind respingerea acțiunii pentru plata primei de vacanță aferentă anului 2004.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 650 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
Ptr. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează Președinte secție
GREFIER,
- -
Red../ 29.06.2009
Tehnored. /2 ex/ 29.06.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
