Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 806/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 806
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 5 noiembrie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu- judecător
- - -- judecător
- - - -președinte secție civilă
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta "" SA- GRUP împotriva sentința civilă nr.431/D din 2 februarie 2008 de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru intimații-reclamanți avocat, lipsă fiind recurenta-pârâtă și intimații-reclamanți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, obiectul cauzei îl constituie drepturi bănești și că procedura a fost îndeplinită.
Instanța, constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar împuternicire avocațială și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, iar cu privire la excepția privind prescripția dreptului la acțiune arată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art.23 lit. Depune concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.431 din 2.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții șa. împotriva pârâtei "" SA reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 6947/110/31.10.2007, reclamanții 1) 2) 3) 4) - 5) 6) 7) 8) G 9) - 10) 11) - 12) 13) 14) 15) 16) 17) 18) 19) - 20) - 21) au chemat în judecată SC SA, membru al Grup, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta sa le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C pe anii 2004, 2005 și 2006 prevăzute în contractul colectiv de muncă și neacordate de angajator, sume indexate și reactualizate în funcție de rata inflației.
Prezenta cauză a fost disjunsă din dosarul - prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2007 (6).
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei până în 2007, în zona județului B și că potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2004-2007, art. 168 (1), salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale pe cuantumul de un salariu de bază mediu pe. Obligația de a plăti această sumă nu a fost respectată de către pârâtă, astfel încât datorează sumele de 5630 lei, 9330 lei, 7480 lei și 3780 lei, astfel cum acestea au fost menționate în tabelele depuse la dosar (72-76), având în vedere că salariul mediu brut a fost în 2004 de 980 lei, în 2005 de 1400 lei, în 2006 de 1850 lei iar în 2007 de 2000 lei.
Motivând în drept cererile, reclamanții au invocat dispozițiile art 269, 238, 161 A 4 din Codul Muncii, ale art. 168 A 1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivelul societății pe anii 2004-2007, iar în dovedirea susținerilor lor au depus la dosar înscrisuri în fotocopie, respectiv carnetele de muncă cărți de identitate (90-318).
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 285 Codul Muncii.
întâmpinare, SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea ca începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților societății, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații, drepturile suplimentare de C și de Paști prevăzute de art. 168 A 1 din Contractul Colectiv de Muncă să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în Contractul Colectiv de Muncă art. 168 A 2. Această operațiune nu a avut aplicabilitate temporară limitată, ci a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să producă efecte și în următorii ani, timp de 3 ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea celor 2 aliniate ale art. 168 Contractul Colectiv de Muncă.
Având în vedere că au apărut unele litigii de muncă față de exprimarea oarecum defectuoasă a acestui articol, cele două părți ale contractului colectiv de muncă au urmat procedura prevăzută de acest contract și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art. 9 din contract și anexa nr. 2 la acesta, comisie care, prin decizia nr. 3793/18.06.2007 și apoi prin decizia nr. 5140/2007 a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori. Prin urmare, concluzionează pârâta, SC SA a achitat salariaților săi și deci și reclamanților, toate drepturile salariale prevăzute de contractul colectiv de muncă (33-39).
A mai arătat pârâta printr-o notă explicativă (40) că nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de către reclamanți, atât timp cât acesta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, în realitate baza de calcul fiind reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2003-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, astfel cum rezultă din adresele nr.2022/4.09.2007 și 2919/12.11.2007.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri (41-71).
În cauză, a fost invocată și excepția - prescripției dreptului material la acțiune, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei.
La termenul din 12 martie anul curent, instanța, din oficiu, a dispus efectuarea unei expertize contabile, potrivit art. 287- Codul Muncii și a stabilit în sarcina pârâtei plata onorariului în cuantum de 2.500lei (321).
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 (1) Contractul Colectiv de Muncă din 2003, încheiat la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de C și de Paște, salariații pârâtei au beneficiat de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile dintre și în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriile și a beneficiarilor. Aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de A 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat (50,51).
Pârâta susține că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în următorii ani, astfel încât obligația prevăzută de art. 168-Contractul Colectiv de Muncă a fost îndeplinită de către societate, însă această susținere nu ar putea fi verificată de către instanță decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paște si de C la nivelul anului 2003 (societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile de salariu de bază mediu despre care vorbește contractul colectiv de muncă și de salariu mediu brut și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că pârâta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 168 Contractul Colectiv de Muncă.
În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art.168 1 CCM, deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, salariu ale cărui valori sunt cele stabilite prin adresele nr.3084/28.11.2007 și 2919/12.11.2007 (41,42), instanța constată că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr.2919/12.11.2007 pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salriului de bază mediu pentru anii 2003-2007, în contradicție cu adresele transmise anual structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul salariului mediu brut .
Având în vedere, însă, că societatea pârâtă a refuzat să achite onorariul stabilit în sarcina sa, față de dispozițiile art. 287 Codul Muncii potrivit căruia sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate și pe cele de consecință si a obligat pârâta să plătească drepturi salariale solicitate, în cuantumul prevăzut în tabelele aflate la dosar, 72-76), astfel: 1) 5630 lei 2) 3780 lei 3) 5630 lei 4) 9330 lei 5) 3780 lei 6) 9330 lei 7) 9330 lei 8) 9330 lei 9) 7480 lei 10) 7480 lei 11) 7480 lei 12) G 5630 lei 13) 7480 14) 7480 lei 15) 7480 lei 16) 7480 lei 17) 7480lei 18) 7480 lei 19) 9330 lei 20) 9330 lei 21) 5630 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective.
Instanța a respins prescripția dreptului material la acțiune, întrucât primele solicitate de reclamanți intră în noțiunea de "drepturi salariale" astfel încât incidente sunt dispozițiile art. 283 1 lit.c din Legea nr.53/200.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs intimata - Membru GRUP care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând, în esență:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 1 lit. "e" din Codul Muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la 1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
1) Referitor laexcepția prescripției dreptului la acțiuneîn raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 1 Codul Muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
2) În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs privindfondul litigiuluise constată că și acesta este nefondat.
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractele anterior menționate stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, precizând, totodată, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la 1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la 1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea 1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 1 coroborat cu art.238 1 lit. "e" din Codul Muncii, art.168 1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul ca nefondat promovat de pârâta "" SA- GRUP împotriva sentința civilă nr.431/D din 2 februarie 2008 de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 5 noiembrie 008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-/
Red.dec. -
Tehn.- /2 ex./4.12.2008.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
