Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 816/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 816
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
-
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, a, escu, escu, G iu, ta, a, ta, a, a, -, -, a, -, a, --, G, -, C, a, și, toți prin reprezentant legal cabinet avocatură și, cu domiciliul ales în P,-, - 3,.3, județ P, împotriva sentinței civile nr. 3102 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți reprezentanți de avocat din Baroul Prahova și intimata-pârâtă reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, depune la dosar lista reclamanților din cererea de chemare în judecată.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de experți contabili a și, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, având cuvântul arată că a luat cunoștință de raportul de expertiză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul arată că faptul că dreptul ar fi fost inclus în salariul de bază al tuturor salariaților nu este de natură să conducă la o inexistență automată a primei aferente anilor 2005-2008, iar solicitarea reclamanților a avut în vedere doar acești doi ani, însă instanța de fond nu a verificat dacă pentru anii respectivi drepturile pretinse au fost acordate, sens în care împrejurarea că a fost inclus în salariul de bază prima de aprovizionare toamnă-iarnă în anul 1998, cotei de gaze în anul 1997 și eventual a primelor de Paști și C în anul 2003, acestea nu au mai fost regăsite în salariul de bază al angajaților în cursul anului 2006.
De asemenea, precizează că drepturile salariaților prevăzute în CCM la nivel de unitate și în CCM ramură nu se poate considera că, odată introduse în salariul de bază primele respective nu mai sunt datorate de către angajator, nemaifiind necesară o verificare a existenței sau subzistenței acestora în salariul de bază, ci, dimpotrivă, datoria angajatorului era ca în fiecare an să mențină un nivel la salariul de bază care să cuprindă drepturile actualizate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării intimatei-pârâte la plata drepturilor suplimentare reprezentate de prima de aprovizionare toamnă-iarnă pentru anii 2005-2008, constituite în fiecare an la nivelul a câte unui salariu minim pe ramură, sens în care depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul arată că în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate SA din anul 1997, începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază al salariaților, după un mod de calcul care face obiectul unui act adițional la contract.
Astfel, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr. 2412/1998, care reprezintă baza de calcul a includerii dreptului salarial în salariul de bază prin modificarea art. 168 alin.2 din CCM pe 1998.
Așadar, introducerea în salariul de bază a unui supliment salarial, se face fie pe cale normativă, urmare negocierii dintre partenerii sociali, fie, așa cum s-a întâmplat cu personalul preluat prin absorbție de la Compania Națională a, cazul SC SA, prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare, care apar în anexa la CCM 1998, negociat cu sindicatul reprezentativ, și conducerea societății comerciale SA, în baza unui fond de salarii aprobat în mod expres de cei doi parteneri sociali.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, a, escu, escu, G iu, ta, a, ta, a, -, -, a, -, a, --, G, -, C, a, -, -, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești cuvenite și neacordate reprezentând valoarea aprovizionării toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru anul 2005-2007 sumă actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plătii efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații SC în baza contractelor individuale de muncă pe o perioada nedeterminată, iar potrivit art. 176 alin.l si 2 din contractul de muncă la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze pe anul 2006 înregistrat la la nr. 288/2006 se prevede în mod expres că, cu prilejul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei C, precum și în luna octombrie, salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă al căror cuantum este echivalent cu salariul minim pe ramura potrivit prevederilor prezentului contract.
Au mai susținut reclamanții că potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2007 precum și contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2011 sunt prevăzute în art. 99 alin.2 art. 100 alin.2 că drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de munca la celelalte niveluri cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim în perioada în care au fost angajați, nu au beneficiat de aceste drepturi salariale deși executarea contractului de munca este obligatorie pentru părți potrivit disp. art. 243 codul muncii.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
În termen legal, în temeiul disp.art. 114-118 cod pr. Civilă pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că aceasta se încadrează în dispozițiile art. 283 lit.a din codul muncii, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, întrucât obiectul constituie neexecutarea contractului colectiv de munca or a unor clauze ale acestuia.
Pârâta a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, susținând că reclamanții își precizează creanța pretinsa prin invocarea art. 176 din CCM pe ramura limitat insa la art. 1 si 2 aceasta limitarea fiind nelegala deoarece dispoziția din CCM ramura instituie o reglementara unitară a adaosurilor de salariu ca măsura de protecție, și întrucât nu există un drept la un venit anual care să fie acordat de pârâtă în mod distinct pe anii 2005-2006-2007 rezultă că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial fiind lipsiți de calitate procesuală activă în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata deoarece venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna iarnă nu se datorează conform alin 1 si 2 din art. 176 CCM întrucât a fost introdus în salariul de baza al fiecărui salariat conform adreselor comune RA SA, Sindicatul nr. 2328/1997 și 2412/1998, iar ca o confirmare a acestei situații din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Prin sentința nr.3102 pronunțată la data de 8 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului la acțiune și cea a lipsei calității procesuale active reclamanților invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, a,
escu, escu, G iu, ta, a, ta, a, -, -, -, a, -, a, --, G, -, C, a, -, -, și în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta, că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocata de pârâta se constată că este neîntemeiata, deoarece reclamanții sunt părți în contractele colective de munca chiar dacă sunt reprezentați de sindicat, iar prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 288/2006 se prevede că, stabilirea drepturilor și obligațiilor salariaților, prin angajare se face prin încheierea contractului colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este neîntemeiata reținând că prin dispozițiile art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel ramura energie, termica, petrol si gaze pe anul 2006 se prevede că, în cazul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Prin dispoz. Art. 137 din CCM pe ramura se prevede că prin contractul colectiv de muncă încheiate la nivel de agent economic unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de baza.
Art. 176 alin.6 pct.4 din CCM ramura instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA potrivit adreselor RA SA- Sindicat nr. 2328/1997 și 2412/1998.
În acest context începând cu anul 1998 în lipsa unor negocieri în vederea acordării distincte venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna - iarna pretențiile reclamanților sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajator, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței, cu motivarea că drepturile salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază, începând cu anul 1998, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță și cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 și Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 1997, 1998-toate încheiate și semnate de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la dosar.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenții-reclamanți au fost salariații SC în baza contractelor individuale de muncă pe o perioadă nedeterminată, iar potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care recurenta-pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998, alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ. menținându-se în totalitate sentința civilă nr. nr.3102 pronunțată la 8 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat declarat de reclamanții, G, a, escu, escu, G iu, ta, a, ta, a, a, -, -, a, -, a, --, G, -, C, a, și, toți prin reprezentant legal cabinet avocatură și, cu domiciliul ales în P,-, - 3,.3, județ P, împotriva sentinței civile nr. 3102 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședința publica astăzi, 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
fiind pensionat, prezenta se
semnează de președintele instanței
GREFIER,
-
Operator date cu caracter personal 3120
Red /AV
2 ex/22.05.2009
f- Tribunalul Prahova
ta
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
