Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 853/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.853
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Niță Valentin
JUDECĂTORI: Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtă SC SA B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna Mari, sat, nr.78, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar, în copie, un set de acte, respectiv: raport de expertiză contabilă extrajudiciară și concluzii scrise. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că pentru lămurirea demersurilor care s-au întreprins pentru introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază la sucursalele existente în RA RA la momentul apariției OUG 49/15.09.1997, cât și la societățile care au fost preluate, prin protocol prin anexa 2 la aceeași hotărâre, s- efectuat expertiză contabilă extrajudiciară.
Din conținutul acestei expertize precum și față de documentele depuse la dosar se poate reține următoarea situație de fapt:
În principiu introducerea în salariul de bază a unui supliment salarial, se face fie pe cale normativă, urmare negocierii dintre partenerii sociali în situația de față nr. 2328/1997 și nr. 2412/1998, fie, așa cum s-a întâmplat cu personalul preluat prin absorbție de la COMPANIA NAȚIONALA cum e cazul SC prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare, care apar în anexa la CCM 1998, negociat de sindicatul reprezentativ, și conducerea societății
- 2 -
comerciale, in baza unui fond de salarii aprobat in mod expres de cei 2 parteneri sociali.
Tot în principiu, orice introducere în salariul de baza a unui supliment salarial, conduce automat la majorarea grilelor de salarizare, care se negociază si se publica in anexa, la CCM al anului imediat următor.
Majorarea grilelor se realizează pentru entitatea reprezentată de societatea comercială unde are loc introducerea în salariul de bază a suplimentului salarial și profită tuturor salariaților conform principiului înscris în art. 9 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă.
În vederea transpunerii in realitate a acestor principii, în anul 1999, fost transmisă de la SNP SA B, adresa comuna cu nr. P 3552/29.06.1999 semnată de Director General, ing. și Președinte, ing., în care s-a menționat că fondul de salarii aprobat sucursalei pentru anul 1999 cuprinde toate drepturile salariale prevăzute în CCM (cu excepția suplimentarilor salariate pentru Ziua și C), corespunzător unui număr de 5360 salariați.
Interpretând acest document raportat direct la CCM la nivelul SC SA, rezultă că fondul de salarii comunicat SC SA conținea resursele necesare egalizării salariilor pentru personalul preluat prin fuziune, inclusiv plata suplimentului salarial privind aprovizionarea de toamnă, reflectat in grilele de salarizare pentru anul 1999, care nu apare între excepțiile privitoare la Ziua și C, expres menționate de respectiva adresă.
Adresa, care menționează ca drepturile salariale vor fi "reașezate" începînd cu 01.06.1999, consemnează debutul alinierii grilelor de salarizare ale SC SA cu cele ale SNP B, acestea din urma conținând si suplimentul salarial privind aprovizionarea de toamnă, introdus Ia nivelul entității SNP în baza telexului nr. 2412/1998, negociat de sindicatul reprezentativ si reprezentanții patronatului.
Prin operațiunea de reașezare a salariilor, salariații SC A au beneficiat de toate majorările, indexările și drepturile salariale introduse in salariul de bază, de la nivelul SNP SA.
La data de, 01.06.1999, s-au aliniat și s-au egalizat grilele de salarizare ale SC SA cu cele ale SNP
de salarizare ale SNP B, cuprindeau toate drepturile acordate salariaților precum și indexările care au avut loc până la data de 30.05.1999.
Analiza unor cărți de muncă atestă că la data de 01.06.1999 în fiecare carnet de munca la rubrica - Mutația intervenita" este înregistrat "majorat salariu" NU "indexat salariu" iar la rubrica - " unității, nr. și data actului pe bază căruia se face înscrierea" este înregistrată adresa de la SNP SA B, cu nr P 3552/29.06.1999 care conține comunicarea fondului de salarii în vederea reașezării lor.
Față de toate aceste considerente precum și față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.
- 3 -
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat de SC SA B împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005-2006, sume care să fie actualizate cu indicele inflației la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariatul al societății pârâte, calitate în care aveau dreptul, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, la suplimentarea drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă ce trebuia achitată în luna octombrie a fiecărui an și care nu le-au fost plătite în perioada anilor 2005 - 2006 astfel că se impune admiterea acțiunii lor, așa cum a fost formulată.
Societatea pârâtă, legal citată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prescripției dreptului material la acțiune.
În susținerea acestora, pârâta a arătat pe de o parte, că dreptul pretins invocat de reclamanți a fost negociat între patronat și sindicat, astfel că numai acesta din urmă putea invoca nerespectarea clauzei contractuale referitoare la contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze iar nu salariații care nu sunt parte în respectivul contract.
Pe de altă parte, pârâta a mai susținut că dreptul material la acțiune este prescris în raport de incidența dispozițiilor art.283 lit.e din codul muncii.
În fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece drepturile salariale revendicate de reclamanți au fost incluse în salariile de bază ale acestora începând cu anul 1997.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința civilă sus-menționată a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă și a admis acțiunea reclamantului, obligând societatea pârâtă să-i plătească acestuia suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, conform art.176 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 și anexa la Actul Adițional nr.397/2007 s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna
- 4 -
octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Tribunalul a constatat că între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății există identitate, în condițiile în care salariații au dreptul de a pretinde angajatorului plata tuturor drepturilor derivând din raporturile lor de muncă, inclusiv cele solicitate prin acțiunea de față, astfel că excepția lipsei calității lor procesual active, așa cum a fost invocată de pârâtă, a fost respinsă.
Prima instanță a respins și cea de-a doua excepție, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, reținând că acțiunea vizează un conflict de muncă, pentru care sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii, iar nu cele ale art.283 alin.1, lit. e din același cod, invocate de societatea pârâtă.
Sub aspectul fondului dreptului, tribunalul a reținut că din probele dosarului nu rezultă includerea drepturilor suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, în salariile reclamanților, apărarea opusă de pârâtă în acest sens nefiind dovedită deși sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, iar lipsa negocierilor dintre patronat și sindicate nu o exonerează de obligația plății drepturilor reglementate de art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamantul a fost salariat al societății pârâte SC SA B, astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin
- 5 -
dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamantul a susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 sau 2005-2006, după caz, astfel cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct. 1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris depus atât la instanța fondului cât și în recurs emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși
- 6 -
reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților - Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de
- 7 -
bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, respectiv 2005-2006, fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna Mari, sat, nr.78, județul
Modifică în parte sentința și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red.AG/DV
3ex./30.04.2009
nr-
Președinte:Niță ValentinJudecători:Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
