Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 823/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de munca si asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 823
Ședința publică din 15 mai 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Cristian
Grefier:
Pe rol se afla soluționarea recursului declarat de către reclamanții, a, reprezentați de Sindicatul Democratic Învățământ împotriva sentinței civile nr. 178 pronunțata la 29 ianuarie 2009 de către Tribunalul Arad in dosarul nr-, în contradictoriu cu paratul Școala Generală Bârsa, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut in ședința publica a răspuns pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxa de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar copia minutei deciziei civile nr. 517 pronunțată la 17 martie 2009 de către Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr-, concluzii scrise, copia chitanței nr. 127/250/13 mai 2009 si a facturii 96/13 mai 2009 cu care a fost achitat onorariul avocațial.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecata si acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecata. Arată că a cerut să nu se reducă salariile de încadrare, deoarece nici o prevedere legală nu dispune reducerea salariilor de încadrare; că nu cădea în sarcina lui proba privind salariul avut la 31 decembrie 2007, respectiv ianuarie 2008.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Arad la 8 decembrie 2008 sub nr. 5153/108, reclamanții, a, reprezentați de Sindicatul Democratic Invațământ au chemat în judecată pe paratul Școala Generală Bârsa solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să calculeze și să acorde personalului didactic și didactic auxiliar, precum și personalului nedidactic cu care pârâții au încheiat contract de muncă, drepturile salariale după data de 1 ianuarie 2008, așa cum erau acestea la 31 decembrie 2007, acolo unde aceste drepturi salariale sunt superioare celor acordate conform OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008, iar acolo unde drepturile salariale calculate conform OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008 sunt superioare celor existente la 31 decembrie 2007 să se aplice prevederile OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008; să oblige pârâții să actualizeze drepturile salariale la data plății efective a acestora; să oblige pârâții cu care salariații au contract de muncă să consemneze în carnetele de muncă și în celelalte evidențe salariale și de muncă a modificărilor salariale solicitate și acordate de către instanța de judecată în vederea luării lor în seamă la recalcularea punctelor de pensie, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că prin sentințele civile nr. 39/18.01.2008 și 351/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arads -a constatat că personalul din învățământ este salarizat sub minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, instanța obligând unitățile școlare pârâte la acordarea salariaților a drepturilor salariale peste nivelul celor prevăzute de OG nr. 10/2007, OG nr. 11/2007, respectiv luându-se ca și criteriu de stabilire a salariului de bază salariul minim pe economie și că reclamanții membrii de sindicat din prezenta cauză nu au fost părți în acele cauze; că începând cu 1 ianuarie 2008, salarizarea personalului din învățământ se face conform OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008; că noua grilă de salarizare este superioară vechilor acte normative, dar inferioară în multe cazuri celei stabilite de instanța de judecată, astfel că salariile multor angajați au fost reduse de către pârâți față de nivelul anului 2007.
Mai arată că a solicitat pârâtului să nu reducă salariile personalului din învățământ, ci numai să-l majoreze în cazurile concrete în care legea le permite, deoarece drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești nu pot fi modificate de către angajator, decât cu acordul angajatului și numai dacă noua salarizare este superioară celei stabilite prin hotărâre judecătoreasca; că pârâții nu au negat temeinicia susținerilor, dar nici nu au dat curs solicitării.
In drept invocă dispozițiile Legii nr. 54/2003 - legea sindicatelor, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 130/1996, Legea nr. 128/1997, OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008.
Prin sentința civilă nr. 178 pronunțată la 29 ianuarie 2009, instanța a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanții sunt angajați ai școlii pârâte din învățământul preuniversitar pe funcții de profesor, institutor I și II, învățător, bibliotecar, informatician, îngrijitor, bucătar, deci pe funcții didactice și nedidactice din învățământul preuniversitar, aceștia fiind salarizați potrivit OG nr. 15/30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2008 și 2009 în învățământ conform art. 1 din OG începând cu 1 ianuarie 2008.
A mai reținut că este imposibil ca unele salarii să fie inferioare celor stabilite la 31 decembrie 2007, deoarece din conținutul OG nr. 15/2008 și anexelor la aceasta rezultă clar o creștere graduală a valorii coeficientului de multiplicare în perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008 și că salarizarea se face prin raportare la funcția deținută și coeficienții de multiplicare aferenți funcției din listele anexe, parte integrantă a ordonanței și nu la salariul minim pe economie.
Arată că prin art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, sindicatele și angajatorii au exclus posibilitatea salariaților instituțiilor publice, salarizați de la bugetul statului prin legi speciale de salarizare de a negocia și stabili clauze referitoare la drepturile de salarizare, a căror acordare și cuantum au fost stabilite prin dispoziții legale și că acțiunea reclamanților nu poate fi primită nici în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamanții reprezentați de sindicat, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit prevederile legale invocate drept temei al acțiunii, deoarece în favoarea reclamanților s-a stabilit salarizarea conform sentințelor civile nr. 39/18 ianuarie 2008 și 351/3 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Arad prin care s-a constatat că personalul din învățământ este salarizat sub minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și că drepturile salariale le-au fost stabilite luându-se în considerare salariul minim pe economie și că începând cu 1 ianuarie 2008, salarizarea reclamanților a fost supusă OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008 și că prin aplicarea acestor acte normative s-a ajuns ca la unii dintre reclamanți să se stabilească salarii inferioare celor cuvenite și stabilite în baza sentințelor și diminuate față de nivelul salariilor de care au beneficiat în luna decembrie 207.
Mai arată că salarizarea nu poate fi modificată în mod unilateral de angajator, acesta fiind motivul pentru care s-a adresat instanței pentru a nu micșora salariile reclamanților începând cu 1 ianuarie 2008; că potrivit prevederilor art. 241 litera d Codul Muncii conform cărora contractul colectiv la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară; că pârâții nu au depus întâmpinare și nu au negat temeinicia pretențiilor lor.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Paratul intimat, deși legal citat, nu a depus întâmpinare prin care sa-si exprime punctul de vedere fata de recursul declarat.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanții au arătat că potrivit art. 8 alin. 2 din pe anii 2007-2010 se prevede că în raporturile de muncă dintre angajat și angajat se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile salariatului, indiferent că acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în reglementări legale; că art. 3 alin. 1 din CCM prevede că acesta produce efecte pentru toți salariații din învățământ, conform art. 1 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 republicată, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părți potrivit art. 14 alin. 1; că potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 se prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi prevăzute de CCM, iar potrivit art. 243 Codul Muncii, CCM este obligatoriu pentru părți, iar salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite; că procedura prealabilă nu este obligatorie și că solicită aplicarea față de toți salariații a principiului reglementat de art. 8 alin. 2 din pe anii 2007-2010.
Mai arata ca in dosarul nr- le-a fost admisa acțiunea, ca si in dosar nr-; ca nu lor le revenea obligația de a depune adeverințe cu salariile stabilite la 31 decembrie 2007, respectiv ianuarie 2008 si nici nu s-a pus in discuție necesitatea acestei probe.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedura civila, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței.
Prin demersul lor judiciar, reclamanții au solicitat instanței să oblige pârâta la calcularea și acordarea către personalul didactic și didactic auxiliar începând cu 1 ianuarie 2008 salariului de bază la o valoare a coeficientului de multiplicare care raportat la OG nr. 10/2008 si OG nr. 15/2008, sa nu la scăderea salariilor de baza, iar pentru personalul al căror salarii de baza este inferior sa se aibă in vedere dispozițiile celor doua acte normative.
Instanța de recurs apreciază că în privința determinării salariilor de bază în unitățile din sistemul bugetar, dispozițiile OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008 sunt imperative si trebuie aplicate cu prioritate.
Prin sentințele civile nr. 39/18 ianuarie 2008 și 351/3 aprilie 2008 ale Tribunalului Arada fost admisa acțiunea formulata de Sindicatul Democratic Învățământ A prin care a solicitat recunoașterea unei anumite valori a coeficientului de multiplicare pentru anul 2007, valoare superioara celei prevăzute de lege, in așa fel încât salariul de bază să fie superior salariului minim așa cum este reglementat de art. 40 din contractul colectiv de munca la nivel național.
Art. 12 din Legea nr. 130/1996, care reglementează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă, dispoziție cuprinsă și în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, prevede că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 48 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 prevede că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele 1 și 2 care fac parte integrantă din lege.
2 al art. 48 prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Rezultă din coroborarea textelor legale menționate mai sus că în privința determinării salariilor de bază în învățământ, contractul colectiv de muncă la nivel național nu are aplicabilitate.
de bază ale personalului din învățământ sunt stabilite prin OUG nr. 8/2000, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 fiind reglementată anual prin ordonanțe de Guvern.
Prin OG nr. 11/2007 a fost modificată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 fost stabilită la 221,307 lei pentru intervalul 1 ianuarie - 31 martie 2007, la 225,733 lei pentru intervalul 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și la 259,593 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2007, pentru anul 2008, valoarea coeficientului fiind stabilită prin OG nr. 15/2008 plecând de la valoarea din decembrie 2007.
Câtă vreme valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este stabilită printr-un act normativ cu putere de lege, instanța nu poate înlocui această valoare cu o alta.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu stabilește nici o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 în învățământ și așa cum am arătat nu are aplicabilitate.
În chiar cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național și care constituie legea părților, părțile semnatare au convenit în ce condiții acesta poate fi aplicat personalului din sectorul bugetar.
Art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede în ce condiții se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, respectiv prin aceste contracte neputându-se negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Aceste prevederi sunt reluate chiar în cuprinsul art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în art. 9 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă prevăzând și ce măsuri trebuie luate pentru ca de aceste drepturi să beneficieze și personalul din unitățile bugetare.
In cauză nu s-a făcut dovada că cerințele prevăzute de art. 9 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național ar fi fost îndeplinite în ce privește personalul din învățământ.
Dispozițiile art. 41 din Constituție nu au fost ignorate.
Salariul de bază minim brut pe țară este reglementat prin Hotărâri de Guvern, respectiv HG nr. 1507/2007, HG nr. 1051/10.09.2008 și acest nivel al salariului de bază este respectat de actele normative care reglementează salarizarea personalului din învățământ.
Împrejurarea că mai multor angajați ai pârâtei, membri ai altui sindicat, li s-a recunoscut valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pretinsă și de reclamanții din prezenta cauză prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate obliga instanța, precedentul judiciar nefiind izvor de drept, instanța fiind ținută de dispozițiile legale incidente, dispoziții care au fost corect interpretate și aplicate de prima instanță.
Existența unei practici neunitare poate constitui obiect al recursului în interesul legii, decizia pronunțată de ÎCCJ în acest recurs fiind obligatorie pentru instanțe.
In ce privește efectul sentințelor civile nr. 39/18 ianuarie 2008 și 351/3 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Arad, acestea nu sunt opozabile pârâtei Școala Generală Bârsa, care nu a fost parte în dosar.
Chiar dacă aceste hotărâri judecătorești s-ar fi aplicat reclamanților acest efect este limitat doar la anul 2007.
Conform prevederilor art. 157 alin. 2 Codul Muncii, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege, or așa cum am arătat mai sus, pentru anul 2008, valoarea coeficientului 1,000 fost stabilită prin OG nr. 15/2008, iar pârâta nu a făcut decât să aplice legea.
Aceeași interpretare este aplicabilă și personalului nedidactic, determinarea salariilor acestora făcându-se pentru anul 2008 cu respectarea OG nr. 10/2008.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul reclamanților ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții, a, reprezentați de Sindicatul Democratic Invațământ împotriva sentinței civile nr. 178 pronunțata la 29 ianuarie 2009 de către Tribunalul Arad in dosarul nr-, în contradictoriu cu paratul Școala Generală Bârsa.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședința publica, 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
29.06.2009
Prima instanta:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Cristian
