Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 837/
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, (), (), C, G, -, împotriva sentinței civile nr. 655/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților reclamanți, precum și a intimaților pârâți Tribunalul București, Curtea De Apel București, Ministerul Justiției Și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice Prin DGFP B, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă de către recurenții reclamanți, prin serviciul registratură, notă de ședință la care este atașat tabelul cu funcțiile reclamanților în cadrul Tribunalului București, secțiile VIII și IX.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele invocate în recursuri, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 655/M/2008 Tribunalul Brașova respins acțiunea formulata de reclamantii, (), (), C, G, -,cu domiciliul ales la Tribunalul B-Sectia a VIII-a,cu sediul in mun.B,B-dul - nr.37,sector 3,în contradictoriu cu pârâții Tribunalul București, cu sediul in mun.B,B-dul - nr.37,sector 3,Curtea de Apel București, cu sediul in mun.B, nr.5,sector 4,Ministerul Justiției,cu sediul in B,-, sector 5 si Ministerul Economiei si Finantelor, cu sediul in B,-, sector 5.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că reclamanții solicita acordarea sporului de confidențialitate de 15%, apreciind ca sunt discriminate in raport de alte categorii de persoane,care beneficiază de acesta.
Instanța a constatat că reclamantele nu au beneficiat si nu beneficiază nici in prezent de aceste drepturi salariale,neexistând un act normativ care sa prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei personalului auxiliar de specialitate din justiție.
Este adevărat ca acest spor a fost recunoscut prin lege anumitor categorii de funcționari publici,dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse si la categoria personalului auxiliar de specialitate din justiție, deoarece aceasta nu este prevăzuta expres in actul normativ(Legea nr.444/2006).
Nu poate fi reținuta nici discriminarea fata de aceste categorii de funcționari publici care beneficiază de acest spor,deoarece categoria personalului auxiliar de specialitate din justiție si cea a funcționarilor publici nu se afla in situații comparabile, pentru a li se aplica același tratament juridic,nefiind incidente in cauza dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 Cod procedură civilă întrucât prin însăși natura sa, activitatea juridică desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale ( unele chiar clasificate sau secrete de serviciu).
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și art 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 ( care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție ( care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită ( ratificată prin Legea nr, 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echilibrată; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 ( care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără dimensiuni, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție ( care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
S-au depus întâmpinări de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP și Ministerul Justiției și Libertăților, prin care se solicită respingerea recursului.
Recursul reclamanților, nu este fondat, aceștia având calitatea de personal conex și prin urmare dispozițiile legii și ale deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție 46/2008 nu pot fi extinse și în ce-i privește.
Recursul celorlalți reclamanți este fondat, potrivit următoarelor considerente:
În primul rând este de menționat că pentru perioada anterioară datei de 17.09.2004 operează excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât:
Potrivit art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare " persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Potrivit art. 1 din decretul nr. 167/1958, dreptul comun în materie de prescripție " dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art. 3 termenul general de prescripție este de 3 ani.
Același termen de prescripție este prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii în materia cererilor având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate.
În ceea ce privește momentul începerii curgerii termenului de prescripție, potrivit art. 8 din decretul nr. 167/1958 " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Ulterior datei de 17.09.2004 urmează a face aplicarea art. 329 al. 3 teza finală Cod procedură civilă potrivit cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatoriu pentru instanță.
În consecință, prin decizia 48/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se că, "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar), acțiunea reclamanților va fi admisă conform dispozitivului.
În ceea ce privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație, se constată că, în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor bănești, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului prin obligarea debitorului la plata de daune interese, ce vor cuprinde atât suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Prin urmare, în temeiul art. 1084 Cod civil, pentru a asigura o reală despăgubire se impune actualizarea creanței.
Efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă se impune întrucât orice modificare a drepturilor salariale este supusă înscrierii, conform D 92/1976.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost corect respinsă, în temeiul art 137 Cod procedură civilă, întrucât potrivit nr.HG 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Cât privește decizia Curții Constituționale invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, aceasta are efecte numai pentru viitor și numai față de părțile în litigiu.
De altfel, în legătură cu interpretarea normelor juridice interne raportat la tratatele internaționale și la practica CEDO este de menționat necesitatea respectării principiului previzibilității și cele ale echității și egalității armelor, principii care impun deciziei Curții Constituționale numai raporturile juridice care se vor naște după publicarea sa.
În consecință, în temeiul art. 312 al. 1,2 Cod procedură civilă recursul va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, (), (), C, G, -, și împotriva Sentinței civile nr.655/M/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții menționați mai sus, împotriva pârâților Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
Obligă pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 17.09.2004, până la data încetării raporturilor de muncă, respectiv până la noi dispoziții, iar pentru reclamanta începând cu 2.12.2008 și până la data pronunțării prezentei decizii și pe viitor până la noi dispoziții.
Obligă pârâtele menționate să actualizeze sumele cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Obligă Ministerul Finanțelor Publice să includă în bugetul de stat sumele datorate de celelalte pârâte.
Respinge cererea de acordare a sumelor pentru perioada anterioară datei de 17.09.2004, ca fiind prescrisă.
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva aceleiași sentințe.
Menține dispoziția sentinței cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Menține dispozițiile de respingere a pretențiilor reclamanților, pentru toată perioada solicitată, iar pentru reclamanta aferente perioadei 17.09.2004 - 1.12.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red LV 22.06.2009
Tehnored AG 26.09.2009 / 2 ex
Jud fond T /A
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
