Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR.1023,-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.843
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Niță Valentin
JUDECĂTORI: Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanți, -, G, -, G, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 106 din data de 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, județul și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-reclamanți, -, G, -, G, - și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI
LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen și că intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamanții și, G, HG, G, toți reprezentați de, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic, asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art.21 din OG nr.137/2000, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate, potrivit OG nr.9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au solicitat citarea obligatorie,ca parte în proces, și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit adresei nr.42140,42717/30.04.2008 emisă de Ministerul Justiției, în urma solicitării unor informații de interes public de asociația judecătorilor din Oltenia, în perioada 2006-2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, din fondul constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, fiind emise în acest sens mai multe ordine, expres enumerate.
Au mai susținut reclamanții că potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr.1008/C/19.05.2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare, iar sumele constituie în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical și Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
De asemenea, s-a arătat că repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiilor subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului se face de către ordonatorul principal de credite și deși potrivit normelor interne atât magistrații, cât și personalul asimilat acestora au drepturi egale în privința repartizării de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal.
Astfel, s-a arătat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea acesteia, iar sumele sunt mult mai mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției, prin normele indicate, prin care s-au acordat sume uriașe, cu titlu de stimulente.
Totodată, s-a învederat că deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, nu se poate reține existența unui drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea premiilor și stimulentelor, acesta este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art.5 Codul muncii.
Se susține, în continuare, că pârâtul Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție în mod exclusiv celor asimilați magistraților, salarizați ca și cei din urmă, dar stimulați în mod discriminatoriu cu sume importante, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților și nici nu se poate invoca activitatea de elaborare a unor proiecte de coduri, câtă vreme nu există niciun rezultat concret și eficient în acest sens, iar, în plus, consilierii juridici implicați în elaborarea acestor proiecte sunt plătiți cu indemnizații mai mari decât cele ale magistraților.
Mai arată reclamanții că potrivit art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, invocându-se și art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, în vigoare de la 1.04.2005.
De asemenea, se susține că potrivit art.21 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației creată prin discriminare, potrivit dreptului comun și că s-a solicitat reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, având în vedere deprecierea valorii banilor, dobânda legală cerută reprezentând folosul ce putea fi obținut din investirea acelor sume.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea acțiunii, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu se poate reține încălcarea disp.OG nr.137/2000 și a celor constituționale, în condițiile în care nu există un drept de a fi premiat, Legea nr.146/1997 prevăzând numai, la art.25 alin.2, modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
S-a mai arătat că spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinat potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, ce au fost indicați, iar în Ordinul ministrului justiției nr.1008/C/2006 au fost stabilite, la art.3, criteriile avute în vedere la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, ce au fost enumerate.
Totodată, s-a susținut că potrivit ordinelor ministrului justiției menționate de reclamanți, consilierii juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției nu au beneficiat de sume egale acordate ca stimulente în perioada 2006-2008, acestea fiind repartizate pe baza criteriilor prevăzute de normele menționate, arătându-se în continuare că acordarea stimulentelor tuturor angajaților, în același cuantum, contravine chiar scopului acordării acestora, iar stimulentele nu fac parte din indemnizația de încadrare brută lunară/salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii și asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale, șomaj și pensia suplimentară.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație, la data plății, s-a susținut că în raport de disp.art.1088 Cod civil, creditorii unei obligații având ca obiect o sumă de bani nu pot pretinde decât dobânda legală, din ziua cererii de chemare în judecată, însă în condițiile în care nu există un drept prevăzut de lege, de a fi premiat, pârâtul nu poate fi obligat nici la plata dobânzii legale.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la acțiunea formulată, arătând care sunt liniile directoare de care trebuie să se țină cont în procesul de soluționare a unei petiții sau de dezlegare a unei pricini având ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Solutionand cauza instanta de fond prin sentinta nr 106/4 decembrie 2008 respins actiunea reclamantilor ca neintemeiata.
Pronuntand aceasta solutie instanta de fond a retinut ca Ministerul Justitiei in perioada 2006- 2008 in baza unor ordine a acordat stimulente individuale in sume diferite personalului din Ministerul Justitiei printre care si celui de specialitate juridica asimilat magistratilor din minister categorie care are potrivit dispozitiilor Legii 303/2004,pe perioada indeplinirii functiei aceleasi drepturi si indatoriri cu acelea ale judecatorilor.
Aceste ordine au fost emise in temeiul art 25 alin 2 din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si au fost aprobate prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 1008/C / 2006 si prin care s-au stabilit criteriile care stau la baza acestor stimulente,cum ar fi rezultatele meritorii in activitate,lipsa unor sanctiuni disciplinare in cele 12 luni anterioare acordarii stimulentelor,aportul direct la reealizarea unor masuri prevazute in strategia de reforma in sistemul judiciar.
Ca atare retine instanta de fond acordarea stimulentelor depinde de o multitudine de factori printre care se afla in primul rand existenta unor sume de bani cu destinatie speciala apoi obiectivele urmarite de Ministerul justitiei in politica de reformare a sistemului judiciar,numarul personalului,calitatea activitatii desfasurate, criterii de performanta apreciate ca prioritare.
de aceasta reglementare se consacra nu un drept ci doar o vocatie la acordarea de stimulente,raportat la criteriile enuntate.
In aceasta situatie nu se poate retine,arata instanta de fond o incalcare a dispozitiilor OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare precum si a prevederilor Codului Muncii invocate de reclamanti si a dispozitiilot constitutionale care privesc egalitatea in drepturi a cetatenilor.
Neexistand o dispozitie legala care sa prevada ori sa garanteze dreptul de a primii stimulente de catre fiecare judecator sau alt salariat din sistemul de justitie nu se poate vorbii nici de o incalcare a Protocolului nr 12 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale,acesta consacrand interzicerea generala a discriminarii cu referire la exercitarea oricarui drept prevazut de lege.
Pe aceleasi considerente retine instanta de fond,nu se poate retine nici incalcarea dispozitiilor art 14 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale privind interzicerea discriminarii.
Impotriva sentintei pronunta de instanta de fond au declarat recurs reclamantii citicand sentinta pentru nelegalitate solicitand modificarea in tot a acesteia si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In sustinerea recursului,reclamantii arata in esenta ca prin sentinta pronunta instanta de fond a facut o aplicare gresita a legii nr 137/2000,atunci cand a stabilit ca in cauza nu exista discriminare.
Sustin recurentii,ca avand in vedere modul de constituire al fondului cu destinatie speciala pentru acordarea acestor stimulente,din taxa judiciara de timbru si timbru judiciar judecatorii sunt cei mai indreptatiti sa le primeasca,cu atat mai mult cu cat exista modalitati de control al modului corect de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Curtea analizand sentinta pronuntata de instanta de fond prin prisma criticilor formulate de recurenti avand in vedere actele dosarului si dispozitiile legale in materie constata ca recursul este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Constituirea fondului cu destinatie speciala pentru stimularea personalului din doemniul justitiei si care face obiectul cauzei are la baza dispozitiile art 25 din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si care prevăd ca, din sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru desfasurarea proceselor penale, care sunt suportate de parti sau de alti participanti la proces, in conditiile prevazute de Codul d e procedura penala, precum si din amenzile judiciare, un procent de 25% constituie venituri la bugetul de stat si se cuprind distinct in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei. Executarea silita a debitelor se efectueaza de organele de executare ale unitatilor teritoriale subordonate Ministerului Finantelor Publice in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita a creantelor bugetare.
Din diferenta de 75% din sumele prevazute la alin. (1) se constituie un fond cu destinatie speciala pentru stimularea personalului din sistemul justitiei, in contul nr. 119 01.07. "Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozitiilor legale".
Repartizarea veniturilor pe beneficiar se face in baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justitiei.
Disponibilitatile de la finele anului se vor reporta in anul urmator, pentru a fi cheltuite cu aceeasi destinatie.
In vederea acordarii acestor stimulente Ministrul Justitiei a aprobat Ordinul 1008/C/2006 in care a prevazut criteriile si conditiile de acordare a acestora.
Atata timp cat prin ordin se stabilesc criterii si conditii de acordarea stimulentelor,rezulta ca nu tot personal salariat din cadrul justitiei este indreptatit a le primii,si ca atare nu se poate retine asa cum sustin recurentii existenta unei discriminarii asa cum este ea definita prin art 2 din OG 137/2000.
Art 2 alin 1 din OG 137/2000 arata ca prin discriminare se întelege orice deosebire, excludere,restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială,convingeri, sex, orientare sexuală, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare,apartenenŃa la o categorie defavorizată, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, înlăturarea recunoasterii, folosintei sau exercitării, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vietii publice.
Ca atare, de dispozitiile legale suscitate in cauza nu se poate retine existenta unei discriminarii,asa cum a retinut si instanta de fond,intrucat nu exista un drept la acordarea de stimulente conferit sau acordat printr-un act normativ,legea recunoscand ordonatorilor de credite numai posibilitatea de a le putea acorda,daca sunt indeplinite criteriile stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al ministrului justitiei.
De aceea nu se poate retine vreo atingere adusa folosintei drepturilor economice ale judecatorilor din cadrul instantelor judecatoresti.
de aceste considerente Curtea in raport cu dispozitiile art 312 alin 1.Pr.Civ va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți, -, G, -, G, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 106 din data de 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, județul și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2009.
Președinte JUDECĂTORI: Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
G
Fiind pensionată se
semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehored.2 ex./15.05.2009
/
.fond nr- Curtea de APEL PLOIEȘTI
Jud.fond -
Președinte:Niță ValentinJudecători:Niță Valentin, Urlețeanu Alexandrina Giurgiu Afrodita
