Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 859/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.859/
Ședința publică din 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta " " () împotriva sentinței civile nr. 512/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, A și pârâta, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.12.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză la data de 10.12.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.512/4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, au fost respinse ca fiind prescrise acțiunile conexe formulate de reclamanții A și în contradictoriu cu pârâta SC SA
Au fost admise acțiunile conexe ale reclamanților formulate în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată această pârâtă să plătească reclamanților prima de Paști pentru anul 2005-2007 și prima de C pentru anii 2004-2006, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3320/113/22.10.2007 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC SA B și SC SA B pentru a fi obligate la plata primelor de Paște și de C prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă și neacordate în perioada 2004-2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
La rândul lui, prin acțiunea înregistrată sub numărul 3891/113/7.12.2007 reclamantul A a chemat în judecată pe aceleași pârâte pentru a fi obligate să îi plătească drepturile salariale constând în primele de Paște și de C neacordate în perioada 2004-2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariați ai SC SA B până la 30.04.2004 și apoi ai SC SA În această calitate, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, trebuiau să încaseze în fiecare an, atât la Paște, cât și la C, câte o primă egală cu salariul de bază mediu pe SC SA, respectiv pe SC SA.
Aceste drepturi nu au fost plătite de nici una din cele două societăți pârâte, așa încât reclamanții au formulat acțiunile de față.
Prin întâmpinare pârâtele au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond au cerut respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, respectiv ca nefondată.
Astfel, cu privire la prescripție, ambele pârâte au cerut să se facă aplicarea dispozițiilor art.283 lit.e Codul muncii, potrivit cărora, litigiile legate de neexecutarea contractului colectiv de muncă se pot promova în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
SC SA a invocat și excepția prematurității motivat de faptul că nu s-a făcut dovada negocierilor anuale pentru plata primelor prevăzute de art.168 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Pe fond cele două pârâte au avut același punct de vedere, solicitând respingerea acțiunii, dar cu motive diferite.
Mai exact, atât SC SA, cât și SC SA (în prezent SC SA B) s-au apărat arătând că, în baza actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă, primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază, începând cu anul 2003. De aceea, SC SA Bac erut respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, iar SC SA a cerut respingerea acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea apărărilor pe fond pârâtele au interpretat clauzele și ale actului adițional ca fiind voința reală a părților.
La termenul de judecată din data de 25.01.2008 s-a dispus conexarea dosarului - la dosarul nr-.
În cauză s-a administrat proba cu acte, iar la solicitarea SC SA s-a efectuat o expertiză contabilă.
Analizând mai întâi excepțiile invocate, așa cum prevede art.137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul societăților pârâte s-a stabilit că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, respectiv pe SC SA.
Din conținutul acestui articol reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.
Având în vedere că prin art.283 lit.c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța constată că dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, invocat de pârâte în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.
Un argument în acest sens este și faptul că art.166 alin.1 Codul muncii prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Nici excepția prematurității acțiunii nu este fondată, întrucât din actele depuse la dosar reiese că între și pârâtă au existat negocieri în vederea stabilirii modalităților și condițiilor de acordare a drepturilor suplimentare solicitate prin acțiune.
Dovadă a existenței acestor negocieri este, de altfel, chiar apărarea pârâtei cum că în urma negocierilor colective din anul 2003, începând din acel an drepturile pretinse au fost incluse în salariu.
Referitor la fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanții au fost angajați cu contract individual de muncă la SC SA B până la data de 30.04.2004.
Începând cu data de 1.05.2004 au fost transferați la SC SA B (actual SA B), ai cărei angajați au fost până la data de 26.05.2007 ( ), respectiv 23.06.2007 (A ) fapt dovedit cu copia carnetelor de muncă depusă la dosar.
Conform art.M pct.3 din contractul individual de muncă și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.
Cum art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societăților pârâte prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații
vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe (respectiv )", instanța constată că reclamanților li se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.
Prin art.168 alin.2 din același contract colectiv, modificat prin acte adiționale, s-a convenit că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, comisia paritară a comunicat tuturor structurilor teritoriale că "la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat".
În temeiul actelor menționate pârâtele au susținut că reclamanților le-au fost plătite drepturile solicitate, iar ca dovadă au depus statele de plată pe perioada în cauză.
La solicitarea pârâtei SC SA s-a efectuat și o expertiză contabilă, care a stabilit că primele de Paști și de C nu se regăsesc în sumele plătite drept salariu reclamanților.
Ținând seama însă că aceste prime reprezintă drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar cererile au fost formulate ulterior datei de 22.10.2007, se constată că pentru prima de Paști aferentă anului 2004 dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.
Pentru acest considerent, acțiunile conexe formulate împotriva au fost respinse ca prescrise.
Cât privește acțiunile formulate împotriva ( SA), instanța constatat că sunt întemeiate pentru următoarele argumente:
2 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă a fost interpretat de Comisia Paritară a SA în sensul că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au confirmat faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat
În baza actelor anterior menționate pârâta a susținut că începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că plata drepturilor pretinse de reclamanți nu putea fi făcută în varianta solicitată, ci numai astfel cum părțile s-au înțeles.
Potrivit art.287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Pârâta nu a demonstrat concret că în perioada 2004-2007 salariul reclamanților a fost majorat - în afară de alte elemente - și cu primele de Paște și de C, așa cum s-a stipulat în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă, întrucât deși a depus state de plată pentru anul 2006 în acestea nu sunt evidențiate drepturile salariale pretinse.
Ca urmare, instanța a constatat că pârâta nu a dovedit că și-a îndeplinit obligația ce îi revenea potrivit art.168, motiv pentru care a admis acțiunile conexe și a obligat pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant prima de Paști pentru anul 2005-2007 și prima de C pentru anii 2004-2006.
În temeiul art.161 alin.4 Codul muncii va dispune și actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite reclamanților, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art.58 din Legea nr.304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta B (fostă SA) criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următorul motiv:
Tribunalul nu a judecat pricina,greșita înțelegere a ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor din dosarele inițiale ale, s-a mutat apoi prin simpla copiere la cauzele
Că nu s-a ținut cont de apărarea diferită a,care nu a susținut teza includerii permanente,aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații,prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
Examinând recursul declarat de recurentă, atât pe baza motivelor arătate de aceasta, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 168 alin. 1 din CCM încheiat între SC. B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Problema ce se pune în discuție este acordarea primelor de Paști și C în perioada 2004-2007.
Astfel, prin art. din actele adiționale nr. 1, 2 3 și 4 la CCM nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr. 3193/2004 pentru anii 2004 - 2007.
Este adevărat că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate în perioada menționată însă, în recurs, la solicitarea apărătorului intimatului reclamant, s-au depus la dosar contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2007 în formă reeditată, înscrisuri ce nu aflau la dosarul de fond, fiind aplicabile disp. art. 305.pr. civilă.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003, ci se deduce că vor fi acordate în mod separat, nefiind parte componentă a salariului de bază, așa cum susține recurenta.
De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
În consecință, în cazul recurentei A, modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut și expresia "înanul 2003" și nu "dinanul 2003".
Față de cele arătate, susținerile recurentei sunt nefondate cât și față de înscrisurile noi depuse în recurs, acțiunea fiind în mod corect admisă de către prima instanță.
Critica exprimată în sensul că suma acordată de către prima instanță este în cuantum mult mai mare decât cel real,nu poate fi reținută întrucât nu a constituit un motiv distinct de recurs,fiind formulată doar la ultimul termen de judecată,cu ocazia dezbaterilor,intimatul formulând apărări doar în ceea ce privește recursul așa cum a fost motivat inițial. Dacă s-ar da curs și s-ar analiza această critică,ar însemna ca instanța să încalce principiul contradictorialității și al dreptului la apărare,întrucât recursul se poate motiva doar în termenul prevăzut de art.303 alin.1 Cod procedură civilă și nici nu s-au invocat motive de ordine publică.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ce nefondat recursul declarat de recurenta
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp.art.274 Cod procedură civilă,va fi obligată recurenta B la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " " împotriva sentinței civile nr. 512/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească fiecărui intimat suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/19.01.2009
Tehnored./2 ex./ 25 Ianuarie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
