Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 9273/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9273
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G împotriva sentinței civile nr. 3331/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că:
- recursul este declarat și motivat în termen legal,
- prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare (2 exemplare) și înscrisuri,
- se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3331/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de petentul cu domiciliul în, jud. G, în contradictoriu cu intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor cu sediul în Tg-J, str. -, nr. 532, jud.
A fost obligată intimata la plata către petent a sporului de 10% aplicat la salariul de bază pentru perioada 01.12.2006-31.12.2007, sume actualizate la data plății efective.
A fost obligată intimata către petent la plata sporului de 30% aplicat la salariul de bază începând cu data de 01.01.2008, sume actualizate la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata către petent a primei de concediu pentru anul 2007, sume actualizate.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 295 al. 2 Codul muncii: "Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei DSVSA G, prima instanță a respins-o cu motivarea că plata unor drepturi salariale este o prerogativă a instituției cu care aceștia au raporturi de serviciu iar potrivit dispozițiilor art. 4 al. 4 din HG nr. 130/2006 privind organizarea si funcționarea și a unităților din subordinea acesteia: "Președintele Autorității este obligat să asigure unităților subordonate, respectiv DSVSA G creditele necesare plății tuturor drepturilor bănești salariaților."
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că petentul este medic veterinar in cadrul A G și a solicitat drepturi salariale restante cu titlu de sporuri, respectiv sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în procent de 10% pentru perioada 01.12.2006-31.12.2007 și în procent de 30% începând cu data de 01.01.2008 precum și acordarea primei de concediu pentru anul 2007, sume actualizata la data plății efective.
În acest sens, în art. 18 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că,drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
Ori, în speța dedusă judecății aceste drepturi sunt prevăzute de Legea nr. 435/2006 care la art. 14, alin. 1, lit. a și lit. b prevede acordarea unui spor de până la 30% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective iar data acordării lor este data de 01.12.2006, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 435/2006.
Referitor la acordarea primei de concediu pentru anul 2007, s-a arătat că acestea sunt prevăzute la art. 49 lit. d din CCM/2007 la nivel de DSVSA
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În recursul promovat de Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor G se arată că este ordonator secundar de credite, nefiind în măsură să asigure necesarul de fonduri pentru plata sporurilor și a primei de concediu solicitată de personalul contractul, acest atribuit revenind Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care, în temeiul art. 4 din HG nr. 130/2006, modificat și completat prin HG nr. 136/2007 prevede că "președintele autorității este ordonator principal de credite".
Că DSVSA G nu putea onora plata unor drepturi neexistând resurse financiare și nici dispoziție în acest sens din partea forului tutelar.
Mai arată că dreptul salarial prevăzut de art. 49 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de unitate al DSVSA vizează numai funcționarii publici așa cum prevede art. 35 alin. 2 din legea nr. 188/1999, republicată, pentru personalul contractual neexistând nici o reglementare legală în acest sens.
Recursul este fondat însă numai cu privire la unele dintre motivele acestuia.
Examinându-se sentința recurată, în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Contractul colectiv de muncă invocat ca temei al cererii de chemare în judecată prevede în art. 2 că acesta se aplică pentru angajații proprii ai DSVSA G funcționari publici sau personal contractual pentru funcționarii publici având caracter de acord.
Prin urmare, drepturile enumerate în cuprinsul acestui contract/acord vizează atât funcționarii publici cât și personalul contractual.
Personalul care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar.
Potrivit rt. 6 din Legea nr. 435/2006 " alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, niveluri cuprinse între limite și sunt prevăzute în anexele nr. 1 - 3".
Prin urmare, cuantumul drepturilor salariale pentru salariații din sistemul sanitar-veterinar este stabilit prin lege.
Potrivit rt. 12 din Legea nr. 130/1996 "contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Fiind un contract colectiv de muncă încheiat atât pentru personalul contractual, cât și pentru funcționarii publici, drepturile enumerate în cuprinsul acestuia se acordă categoriei în favoarea căreia există o reglementare legală. În speța de față, dreptul la primă de concediu este reglementat pentru funcționarii publici în art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, prin urmare aceasta se acordă funcționarilor publici din cadrul instituției în baza dispozițiilor legale, mențiunile art. 49 din contractul colectiv de muncă neconstituind izvor al unei obligații.
În cazul personalului contractual, cum este cazul reclamantei, dreptul la primă de concediu nu se regăsește enumerat în cuprinsul legii de salarizare.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 49 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, stabilind eronat că textul invocat naște în sarcina angajatorului obligația de plată a primei de concediu, fără a avea în vedere dispozițiile legale care reglementează salarizarea.
Referitor la sporul de 10% aplicat la salariul de bază pentru condiții periculoase și vătămătoare se constată că recursul formulat de pârâtă este nefondat deoarece acesta este reglementat expres prin Legea nr. 435/2006 care la art. 14, alin. 1, lit. a care prevede acordarea unui spor de până la 30% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare prin urmare dreptul solicitat de reclamant nu poate fi negat de faptul că recurenta nu este în măsură să asigure necesarul de fonduri neexistând resurse financiare și nici, deoarece potrivit art. 18 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 4 al. 4 din HG nr. 130/2006 privind organizarea si funcționarea și a unităților din subordinea acesteia: "Președintele Autorității este obligat să asigure unităților subordonate, respectiv DSVSA G creditele necesare plății tuturor drepturilor bănești salariaților.". astfel că nu poate fi reținut ca fondat nici argumentul referitor la lipsa dispoziției forului tutelar de plată a sporului analizat.
Față de cele expuse, în baza art. 3041pr. civilă rap. la art. 312 al. 1.pr.civilă urmează să se admită recursul modificându-se în parte, sentința în sensul că se va respinge capătul de cerere privind acordarea primei de concediu pentru anul 2007.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G împotriva sentinței civile nr. 3331/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică, în parte, sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea primei de concediu pentru anul 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
,
2 ex/25 nov. 2008
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă
