Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 946/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 946
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în com. sat nr.642, județul P, G, G, G, G, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în com. sat nr.642, județul P, și de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, prin Zona de Producție nr.6-Grup de ar C, cu sediul în C, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr.3200 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, G, G, G, G, G, toți prin avocat din cadrul Baroului P, recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurenții-reclamanți, avocat pentru recurenta-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, solicită amiterea recursului acestora potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea sentinței în sensul admiterii și celui de-al treilea capăt de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise și practică judiciară.
În ceea ce privește recursul pârâtei, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită respingerea ca nefondat a recursului reclamanților, admiterea recursului pârâtei potrivit motivelor scrise aflate la dosar, fără cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față,constată
Reclamanții, G, G, G, G, G, și intervenientul, toți prin reprezentant legal, au chemat în judecată pârâta SC SA prin Zona de Producție nr.6 - Grup de AR, pentru a fi obligați pe ultimii trei ani, la plata diferenței de salariu rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, cu plata dobânzilor legale aferente la data scadenței până la plata efectivă, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă - și cu obligarea în continuare a acestor drepturi conform Anexei nr.15 din același contract colectiv de muncă.
În motivarea acțiunii s-a susținut că potrivit disp.art.128 alin.5 din contractul colectiv de muncă salariații beneficiari de drepturi salariale minime de bază de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat, coeficient care însă a fost diminuat nelegal prin acte adiționale succesive nelegale, în final ajungându-se la un indice de 1,76 din salariul minim, încălcându-se astfel legea părților care este contractul individual de muncă conform art.236 alin.4 din Codul Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât stabilirea cuantumului salariilor reclamanților s-a efectuat în concordanță cu încadrarea strictă în bugetul aprobat și a fondului de salarii, fapt ce a determinat ca începând cu anul 2000 până în prezent clauza din CCM să nu fie respectată, iar din anul 2003 să fie redus de la 1,98 la 1,76.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și expertiză de specialitate.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.3200 din data de 19 decembrie 2008, admis în parte acțiunea obligând pârâta să plătească reclamanților și intervenientului diferențele salariale în raport de indicele de 1,98 din salariul minim pe economie, sume actualizate în raport de inflație până la data plății efective, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că este nelegală aplicarea indicelui de 1,98 prevăzut în contractul colectiv de muncă, așa cum s-a reținut în esență și în expertiza întocmită de.
Împotriva acestei sentințe ambele părți au declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul său pârâta a criticat sentința întrucât nu este vorba de drepturi câștigate care au ca obiect numai salariul nu și cuantumul acestuia care poate crește sau scădea urmare negocierilor, iar înregistrarea modificărilor contractului colectiv de muncă a avut loc la organele competente județene de muncă.
Pe de altă parte, prin expertiza efectuată în cauză s-a acordat mai mult decât s-a cerut sub aspectul cuantumului sumelor datorate, stabilind greșit că pârâta nu a acordat nici indicele de 1,76 din salariul de bază aplicând direct procentul de 1,98, astfel că, în mod corect salariile trebuiau majorate cu diferența dintre 1,76 și 1,98, respectiv numai 0,22.
Față de criticile arătate, pârâta a solicitat modificarea sentinței atacate și în principal, respingerea acțiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru refacerea expertizei în sensul celor arătate.
Reclamanții au solicitat în recursul lor modificarea în parte a sentinței în sensul respectării și în continuare a drepturilor salariale prin aplicarea coeficientului de 1,98 mai mare decât salariul minim pe economie indexat, întrucât instanța de fond nu a acordat drepturile salariale și în continuare prin aplicarea coeficientului de 1,98, capăt de cerere nemotivat de prima instanță.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de probele administrate în cauză și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile nu sunt fondate.
Sub un prim aspect, neacordarea indicelui de 1,98 din salariul minim pe economie prevăzut de art.128 alin.5 din contractul colectiv de muncă la nivel de ar pe considerentul că erau insuficiente fondurile de salarii, sunt total nerelevante pentru exonerarea plății acestor drepturi, în condițiile în care acest contract colectiv constituie legea părților conform prevederilor Codului Muncii, fiind de observat și faptul că acest indice nu a fost înlăturat sau diminuat în condițiile legii, pretinsele modificări contractuale neavând loc în condițiile legii, inclusiv prin înregistrarea corespunzătoare la Direcția de Muncă.
În același timp indicele de majorare a salariului minim pe economie a fost stabilit prin contractul colectiv de muncă din 2003 la nivelul de 1,98 pentru ar, așa cum reiese din contract și din expertiza efectuată în cauză ( fila 230 fond ) și nu de 1,76 cum a pretins pârâta recurentă, inclusiv prin motivele de recurs, astfel că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiune.
Față de cele arătate recursul declarat de pârâtă este nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
Totodată, nu este fondat nici recursul declarat de reclamanți întrucât nu se pot acorda diferențele solicitate și în continuare, deoarece drepturile solicitate sunt scadente doar până în momentul pronunțării sentinței, în continuare urmând să se stabilească plata drepturilor cerute cu respectarea condițiilor ce vor fi îndeplinite în viitor, respectiv continuarea raporturilor de muncă dintre părți cu respectarea prevederilor legale, ceea ce nu este dovedit pentru viitor ca să fie astfel acordate ca atare.
În raport de considerentele expuse, nesubzistând cauze de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate în baza art.312 din același Cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în com. sat nr.642, județul P, G, G, G, G, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în com. sat nr.642, județul P, și de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, prin Zona de Producție nr.6-Grup de ar C, cu sediul în C, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr.3200 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- -, - - - - -
Grefier,
red.TL/MI
2 ex./5.06.2009
f- Tribunalul Prahova
, R -
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
