Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 948/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 948
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în comuna, sat de, județul D și de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.105 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate în termen și motivate.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului acesteia potrivit motivelor scrise aflate la dosar, depunând și concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul reclamantului, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.105 din 14.01.2009 a Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor reprezentând drepturi salariale constând în prima de Paști și C 2005 - 2006, actualizate cu indicele de inflație, precum și plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005, 2006, 2007 prevăzute de art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că are calitatea de salariat al unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu mediu brut pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
De asemenea, se arată că reclamantul trebuia să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art. 168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Reclamantul a mai arătat că în anul 1997, în urma negocierilor dintre Patronat și Sindicat, drepturile, reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
Au precizat că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile prescripției dreptului material la acțiune si a lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și excepția prematurității. Pe fondul cauzei, drepturile solicitate de către reclamant, arată pârâta, sunt neîntemeiate, întrucât din anul 1997 dreptul la aprovizionarea toamna iarnă a fost inclus în salariu, iar drept urmare, sindicatul a renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă. Încă din acel an, suma respectivă a fost inclusă în salariu, s-a acordat și a fost mărită ori de câte ori se măreau salariile. Aceeași este situația și pentru primele de Paști și
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins excepțiile prematurității, a prescripției dreptului la acțiune și a calității procesuale pasive și, pe fond, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantului sumele reprezentând prima C 2005 și Paști 2006, calculate conf. art.168, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la plata efectivă a acesteia. Tribunalul a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în perioada menționată în acțiune, perioadă în care potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în alin. 3 al aceluiași articol se prevede că această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază începând cu 01.06.1997, după un mod calcul ce va face obiectul unui act adițional.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin. 2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin. 1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Potrivit art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate a fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și al compensării lor, clauza fiind prevăzută în mod expres în CCM la nivel de ramură în sensul că drepturile nu se mai acordă în măsura includerii lor în salarii.
Situația suplimentărilor salariale pentru luna octombrie, pe anii 2005 - 2007, este reglementată în contractele colective la nivel de ramură și grup de unități, în art. 176 alin.1 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar în alin.6 al aceluiași articol se stabilește că acesta se acordă în condițiile în care prin contractele
colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu este menționată introducerea în salariu a acestor suplimentări ( nu se face nici un fel de mențiune), stipulându-se doar că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe 1997.
Concluzionează tribunalul că dreptul la suplimentările reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă a fost acordat.
Referitor la excepția prematurității se reține că nu poate fi primită deoarece chiar pârâta susține că drepturile solicitate au fost incluse în salariul reclamantului. În ce privește prescripția s-a reținut că sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii care stabilesc un termen de prescripție de 3 ani.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a reținut că nici aceasta nu este întemeiată deoarece titularul dreptului pretins este chiar reclamantul.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a constatat prescrisă acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
O altă critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
A declarat recurs și reclamantul, criticând sentința sub aspectul că reclamantul a fost salariatul paratei însă în perioada menționată nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă.
Disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum si in luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa in cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acorda in cazul in care nu s-a convenit in baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de baza. Așadar, rezulta ca recurentul - reclamant a
fost salariatul paratei însă nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamna-iarnă.
Recurentul reclamant a susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Referitor la recursul declarat de reclamantul, curtea reține următoarele:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și pârâta din prezenta cauză pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este
stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv reclamantul, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamant urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ.
Referitor la recursul declarat de pârâtă curtea reține următoarele:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect nu a constatat intervenită prescripția, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților, nici aici criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost acordat așa cum a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile, potrivit disp. art.168, motiv pentru care în temeiul art. 304, 3041și 312 Cod pr. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în comuna, sat de, județul D și de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.105 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red. /AȚ
2 ex/ 27.05.2009
dosar fond -
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
