Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 9566/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
-drepturi bănești-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9566
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
GREFIER: - - -
.x
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ și reclamant UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS, împotriva sentinței civile nr. 1135 din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Complet specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat chemat în garanție AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS, reprezentată de avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care Curtea, apreciind îndeplinite dispozițiile art.150 cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței alocate, în sensul acordării drepturilor solicitate și pentru perioada ianuarie 2005 - 24.04.2005, precum și obligarea în continuare a angajatorului la acordarea acestor drepturi.
Cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât, solicită respingerea acestuia.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 1135 respins cererea de chemare în garanție a Autorității de Sănătate Publică O, formulată de Spitalul Județean de Urgență S, ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană SANITAS O, în numele reprezentaților, C, și a obligat pârâtul Spitalul Județean de Urgență la plata contravalorii tichetelor de masă reactualizate la data plății efective, pentru perioada 25.04.2005 - 19.06.2008, raportat la perioada lucrată de fiecare.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că cererea reclamantei prin prisma dispozițiilor art.23 din nr.OUG115/2004 care prevăd că personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă, a apreciat că reprezentaților le sunt aplicabile aceste dispoziții și ca urmare aceștia sunt îndreptățiți la acordarea sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Prin neplata a acestor drepturi prevăzute de lege ca urmare a voinței unilaterale a pârâtului s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială a reprezentaților fără a exista o dovadă în sensul că s-a impus luarea unei asemenea măsuri.
Or, conform art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Astfel, s-a apreciat că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă a reprezentaților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reprezentat sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.
Față de data promovării acțiunii 25.04.2008, de perioada pentru care solicită drepturile invocate, respectiv începând cu 1.01.2005 și de dispozițiile art.283 alin. 2 codul muncii, instanța a apreciat că pentru perioada ianuarie 2005 - 24.04.2005, operează prescripția dreptului la acțiune.
Față de cele expuse mai sus instanța a dispus admiterea în parte acțiunii și obligarea pârâtului la acordarea contravalorii tichetelor de masă pe perioada 25.04.2005 -19.06.2008 și în raport de perioada lucrată de fiecare reprezentat.
Drepturile solicitate nefiind certe, lichide și exigibile nu pot fi acordate pentru viitor.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de către pârât, instanța a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă ca fiind întemeiate susținerile pârâtului Spitalul de Urgență S, cererea fiind întemeiată doar în drept pe dispozițiile art. 60 - 63 cod procedură civilă, fără ca la dosar să fie depuse alte probe prin care să fie făcute dovezi pe cererea mai sus menționată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul Spitalul Județean de Urgență S și intimata - chemată în garanție Autoritatea de Sănătate Publică
Pârâtul Spitalul Județean de Urgență S critică sentința pentru faptul că acordă tichetele de masă în baza prevederilor OUG 115/2004, art. 23 numai personalului încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate și nu personalului din care fac parte reclamanții, personal care este finanțat de la bugetul de stat, prin Ministerul Sănătății Publice.
Instanța de fond a apreciat greșit cererea reclamantei ca fiind întemeiată constatând că reclamanților le sunt aplicabile aceleași dispoziții prevăzute de către art.23 din OUG 115/2004.
Uniunea Județeană SANITAS O în recursul formulat critică sentința pentru faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat că pentru perioada anterioară datei de 24.04.2005 ar opera prescripția dreptului la acțiune, întrucât această prescripție a fost întreruptă.
Un alt motiv de critică se referă la faptul că motivarea instanței este extrem de lapidară și nemotivată în drept. Astfel, atât timp cât temeiul în care rezidă obligativitatea acordării tichetelor de masă, respectiv art.23 din OG 115/2004 nu este modificat, abrogat, suspendat și nu este edictat cu termen, rezultă că drepturile solicitate de noi sunt certe și lichide. Este adevărat că exigibilitatea acestora este viitoare, dar nu este mai puțin certă.
Recursurile sunt nefondate.
Așa cum s-a arătat reclamanții sunt salariați ai Spitalului Județean de Urgență S și își desfășoară activitatea în cabinete medicale din școli, grădinițe și cămine, ori în cadrul cabinetelor de medicină a muncii și medicină sportivă, după caz.
Prin OUG nr.24/2000 s-a stabilit conform anexei IV/1 că salarizarea în unitățile sanitare se face diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială altele decât cele clinice și unități clinice, institute și centre medicale. De asemenea OUG 115/2004 anexa I prevede grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice. Legea, așa cum a reținut și instanța de fond, stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând nici o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
În aceste condiții criticile recurentului în sensul că reclamanta nu poate fi încadrată la grila "clinic" deoarece prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul cabinetului medical nu desfășoară activitate de învățământ și nici cercetare științifică medicală sau educație continuă nu sunt întemeiate. Nu există în prevederile legale mai sus enunțate o asemenea diferențiere pe criteriul activității desfășurate de către salariat, iar adresele invocate de către aceasta nu pot în nici un caz conduce la concluzia că prin aceste adrese se modifică legea de salarizare.
Nici susținerea că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, cât și activitate neclinică nu conduce la concluzia că reclamanta ar trebui salarizată altfel decât ca personal clinic deoarece este salariata unei unități clinice și aceasta este singura condiție prevăzută de lege pentru a beneficia de salarizarea conform grilei "clinic" prevăzută de textele de lege.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 312 Cod pr.civilă vor fi respinse recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S și reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS, împotriva sentinței civile nr. 1135 din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Complet specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr-,în contradictoriu cu intimata - chemată în garanție AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
17.11.2008
Red.jud.
2 ex/AS
OPINIE SEPARATĂ
Recursul formulat de Spitalul Județean de Urgență S este fondat în parte pentru următoarele considerente;
În ceea ce privește tichetele de masă, este adevărat că OUG nr. 115/2004, în forma nemodificată prevedea că pot beneficia de tichete de masă angajații unităților sanitare care nu se finanțează de la bugetul de stat, fără a face vre-o diferențiere cu privire la subunitățile finanțate de la buget sau din alte surse.
Nefăcând o asemenea diferențiere iar pârâtul acordând tichete de masă doar salariaților care desfășurau activitatea în spital nu și celor de la alte subunități ale spitalului și care nu desfășurau activitate în spital, acesta nu a procedat legal, astfel că se impunea acordarea acestor tichete tuturor salariaților spitalului indiferent de locul unde își desfășurau activitatea.
Această ordonanță a fost modificată însă prin ordonanța nr. 23 din 31 ianuarie 2007, care a introdus art. 41/1 care prevede că beneficiază de tichete de masă personalul din unitățile și subunitățile sanitare care începând cu anul 2007 se finanțează de la bugetul de stat, precum și medicii, farmaciștii și medicii dentiști pe perioada anilor de stagiu.
La alin. 2 al aceluiași articol sunt prevăzute categoriile de personal care beneficiază de aceste tichete potrivit alin. 1, printre aceștia neregăsindu-se și personalul cabinetelor școlare cum este cazul reclamantei.
Această ordonanță a intrat în vigoare la 01.01.2007, astfel că începând de la această dată reclamanta nu mai este îndreptățită la tichete de masă.
Susținerea instanței de fond în sensul că potrivit CCM la nivelul ramurii sanitare pârâtul ar fi obligat să acorde în continuare reclamantei tichete de masă, nu este legală.
Potrivit acestui contract, așa cum reține chiar instanța de fond, angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit legii nr. 142/1998, și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Or, finanțarea cabinetelor școlare se face de la bugetul de stat, iar potrivit legii privind salarizarea acestora și anume OUG nr. 115/2004, așa cum a fost modificată prin OG 23/2007, aceasta nu poate beneficia de aceste tichete.
Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului formulat de pârât și modificată sentința în sensul obligării acestuia la contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 25.04.2005 - 31 decembrie 2006.
Cât privește recursul formulat de reclamanta Uniunea Județeană SANITAS O, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că pentru perioada ianuarie 2005- aprilie 2005 operează prescripția dreptului la acțiune formulat de reclamanți.
Susținerea recurentei în sensul că a operat întreruperea prescripției prin acordarea tichetelor de masă unei părți din salariați nu poate fi primită. Pentru a opera o asemenea întrerupere este necesar ca recunoașterea existenței dreptului de care face vorbire recurentei trebuie să se manifeste chiar față de reclamanții în cauză și nu față de alte persoane, ceea ce nu este cazul în speță.
Nici motivul de recurs cu privire la acordarea pentru viitor a acestor tichete nu este fondat. Pe de o parte, așa cum s-a arătat chiar legea de acordare a acestor tichete și anume OUG 115/2004 interzice acordarea acestor tichete salariaților ale căror salarii sunt asigurate de la bugetul de stat, iar pe de altă parte pentru a putea fi acordată o despăgubire pentru neplata unui drept este necesar ca, creanța rezultată din nerespectarea dreptului respectiv să fie certă, lichidă și exigibilă. Ori, cu privire la tichetele de masă ce ar trebui acordate în viitor, acordarea acestora nu este nici certă și nici exigibilă, deoarece poate oricând interveni o modificare legislativă care să interzică acordarea acestora.
Pentru aceste considerente se impune respingerea recursului formulat de reclamantă.
Judecător,
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
