Speta Legea 10/2001. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 10/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul Primarul comunei, cu sediul în comuna,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 564 din09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta apelantului, avocat - și reprezentanta intimaților reclamanți,avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că rapelul este declarat în termenul legal prevăzut de lege, fiind scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar la dosar s-a depus din partea intimaților întâmpinare la care este anexată împuternicirea avocațială.
Reprezentanta apelantului depune la dosar împuternicirea avocațială, extras de cont privind dovada cheltuielilor de judecată.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta apelantului, care arată că nu solicită termen pentru studiu și nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta intimaților depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Neformulându-se cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar cu ocazia rejudecării cauzei, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, precizând că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei și nu a verificat dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.3 din Legea 10/2001, dacă reclamanții au calitatea sau nu de proprietari, mai decât atât nu a verificat dacă în cauză nu a intervenit perimarea. Cauza a fost suspendată la data de 10.01.2008 din culpa contestatorilor, iar la data de 27.02.2009 printr-un proces verbal cauza se repune pe rol în vederea constatării perimării, după care aceștia depun la dosar cerere de repunere pe rol și la termenul din 2.04.2009, instanța nu pune în discuție excepția perimări, deși actele depuse la dosar nun poate exclude perimarea.
Reprezentanta apelantului arată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut și nu se impunea admiterea cererii, iar pe fond a intervenit tardivitatea celor solicitate de reclamanți.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea apelului, precizând că sentința atacată este temeinică și legală. Instanța de fond a apreciat corect faptul că dispoziția Primarului nu a fost comunicată reclamanților, ci la altă adresă și nu există nici o procură specială prin care să fie împuternicite aceste persoane pentru a li se comunica decizia, iar Primăria urmărit acest aspect tocmai pentru ca imobilul să rămână în posesia acesteia ca apoi să-l înstrăineze. În ceea ce privește perimarea, arată că instanța de fond din eroare la data când s-a dispus suspendarea, exista o cerere de amânare cu privire la care nu s-a pronunțat, iar la dosar existau aceste acte solicitate de instanța, dar nu erau lizibile. Sens în care solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 564 din 9 aprilie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția tardivității invocată de pârâtă, a admis contestația formulată de contestatorii și G în contradictoriu cu pârâtul Primarul com., a anulat dispoziția nr. 163/2003 emisă de, a obligat pârâta la emiterea unei dispoziții prin care să restituie contestatorilor în natură imobilul casă, curte și grădină în suprafață de 1441 mp, înscris în CF nr. 3311, nr. top. 236/2 și 237/2, dispoziția urmând să fie emisă cu respectarea dispozițiilor art. 2 din Titlul II al OUG nr. 184/2002 și condiționat de restituirea de către contestatori a despăgubirilor primite pentru imobil și a obligat pârâtul la plata în favoarea contestatorilor a sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Primarul comunei, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în subsidiar schimbarea integrală a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
În motivarea apelului a arătat că, privitor la primul petit, apreciază că instanța de fond nu a cercetat cauza în fond, respectiv nu a analizat dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute în cadrul art. 3 din legea nr. 10/2001, privind îndreptățirea reclamanților de a beneficia de măsura reparatorie a restituirii în natură, avându-se în vedere că notificarea formulată la data de 14.02.2001 este întocmită de - notificarea nu este ștampilată de avocat - care nu prezintă în opinia lor un mandat valabil, deoarece împuternicirea avocațială este semnată la rubrica client de către numita Instanța de fond nu s-a preocupat pentru a stabili cuantumul clar al despăgubirilor primite de către contestatori la data preluării imobilului, nu a stabilit dacă cei doi contestatori au calitatea de coproprietari și care este cota-parte ideală de proprietate a fiecăruia, date fiind prevederile art. 4 din lege, nu a analizat judicios în speță instituția perimării cererii. În mod eronat a reținut instanța de fond că la fila 63 dosarului de fond a afirmat că imobilul solicitat de contestatori ar fi liber, din contră acest imobil a fost vândut la licitație cu respectarea reglementărilor în vigoare.
În opinia lor, acțiunea contestatorilor este perimată, prin împlinirea termenului de 1 an de zile de la data la care dosarul a rămas în nelucrare din vina exclusivă a contestatorilor. În data de 10 ianuarie 2008 cauza a fost suspendată în baza art. 155 Codul d e Procedură Civilă, ca urmare a neîndeplinirii de către contestatori a obligațiilor trasate de către instanță, de depunere a actelor de stare civilă. Dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an. În data de 27.02.2009 se întocmește un proces-verbal în vederea fixării unui termen de judecată pentru constatarea din oficiu a perimării. a fost trimisă la aceeași adresă unde au fost citați pe tot parcursul procesului, inclusiv cu mențiunea de a depune actele de stare civilă. Nu s-a făcut dovada că avocatul lor nu le-a adus la cunoștință această obligație.
Apreciază că încă la data de 10.01.2009 termenul prin care a intervenit perimarea s-a împlinit, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către contestatori la data de 26.03.2009 este neavenită atâta timp cât perimarea operează de drept, termenul de 1 an este un termen imperativ de la care nu se poate deroga, instanța de judecată având doar rolul de a constata că această instituție a dreptului a operat și eventual a verifica dacă cursul perimării a fost întrerupt sau suspendat. În atare condiții, aprecierea instanței, care a ținut cont de faptul că la termenul de judecată din 2.04.2009 contestatorii au depus actele de stare civilă și ca atare în speță nu a operat perimarea este netemeinică și nelegală, date fiind prevederile legale în materie precum și faptul că acest termen al perimării a fost împlinit la data de 10.01.2009 iar contestatorii nu au făcut dovada că nu au fost în culpă prin ținerea dosarului în nelucrare. Din contră, din actele dosarului rezultă că acești contestatori au fost citați legal la toate termenele de judecată la domiciliul ales de către dânșii, respectiv A I,-, jud. A și inclusiv au cunoștință de termenul de judecată din data de 04.02.2009 fixat pentru discutarea perimării tot ca urmare a citației trimise la aceeași adresă, ca atare susținerea lor că avocatul nu a mai ținut legătura cu ei și nu le-a mai comunicat aspecte privitoare la cursul judecății este nefondată. Această obligație de depunere a actelor de stare civilă a fost trasată chiar de către instanța de apel prin decizia civilă nr. 72/A/2007 a Curții de Apel Tg.
Pe fondul cauzei, solicită în principal admiterea excepției tardivității contestației, întrucât dispoziția nr. 263/2003 a fost comunicată în anul 2003 atât d-nei avocat cât și mandatarei iar contestația a fost înregistrată în anul 2006, deci cu mult peste termenul de 30 de zile fixat de Legea nr. 10/2001. Motivarea contestatorilor că numai în cursul anului 2006 aceștia au venit în țară și au aflat de această decizie nu este susținută printr-o probă veritabilă.
Instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea contestatorilor, în contextul în care aceștia au cerut restituirea în natură a imobilului atât construcții cât și teren cu toate că fiind cetățeni străini, în speță sunt aplicabile prevederile OUG nr. 184/2002. Avându-se în vedere că nu s-a făcut nici o precizare de acțiune de către contestatori prin care să solicite și ei aplicarea prevederilor OUG nr. 184/2002, admiterea acțiunii în sensul dispus de către instanța de fond este nelegală în sensul că s-a acordat ce nu s-a cerut.
În drept, a invocat prev. art. 282 și urm. art. 274 Codul d e Procedură Civilă.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. În motivarea întâmpinării, au arătat că au împuternicit-o pe doamna avocat pentru formularea și depunerea cererii în baza Legii nr. 10/2001 la biroul executorului judecătoresc. Instanța de fond a analizat actele depuse la data de 2.04.2009 și a ajuns la concluzia că a făcut demersurile necesare soluționării cauzei și nu pot fi sancționați cu perimarea acțiunii lor.
În toate cererile adresate au indicat adresele lor din Germania și din România, respectiv din satul natal. Nu există nici o dovadă că s-a comunicat Dispoziția la aceste adrese.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, în virtutea efectului devolutiv al apelului conferit de art. 292-296 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2920 din 22.12.2006, Tribunalul Mureșa admis contestația formulată împotriva dispoziției nr. 163/2003, a anulat dispoziția atacată și a obligat intimatul să emită o altă dispoziție prin care să restituie în natură imobilul casă, curte și grădină în suprafață de 1441 mp înscris în CF 3311 nr. top. 236/2 și 237/2.
Prin decizia civilă nr. 72/A/12.06.2007, Curtea de Apel Tg. Maa dmis apelurile declarate de părți împotriva sus-menționatei sentințe, a desființat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe considerentul că hotărârea supusă examinării a fost dată fără a se fi intrat în cercetarea fondului, întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă identitatea dintre proprietarul deposedat și, nu s-a depus la dosar actele de stare civilă din care să rezulte cetățenia acestora. Se impunea cu necesitate verificarea întrunirii în persoana reclamanților a calității de cetățeni români, potrivit art. II alin. 1 din Titlul II al OUG nr. 184/2002.
În rejudecare, prima instanță a pus în vedere reclamanților, la termenul de judecată din data de 13.11.2007, să depună la dosar actele de stare civilă din care să rezulte cetățenia acestora, astfel cum a stabilit Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 72/A/12.06.2007, sub sancțiunea suspendării cauzei, în baza art. 155 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă. Reclamanții au fost înștiințați despre această obligație prin adresă comunicată la domiciliul procesual ales de aceștia.
Avocatul reclamanților a depus la dosar, pentru următorul termen de judecată fixat pentru data de 11.12.2007, niște copii ilizibile ale unor acte de stare civilă (filele 11, 12 dosar de fond). La cererea avocatului reclamanților, cauza a fost amânată pentru termenul de judecată din 10.01.2008. La acest termen, prima instanță a constatat că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația procesuală cu privire la depunerea actelor de stare civilă din care să rezulte cetățenia reclamanților și ca atare, în baza art. 155 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, a suspendat soluționarea cauzei.
La data de 27.02.2009 se încheie un proces-verbal de către președintele secției civile, prin care se dispune înaintarea dosarului completului de judecată pentru a verifica dacă sunt incidente prevederile Codul d e Procedură Civilă privind sancțiunea perimării.
La data de 26.03.2009 reclamanții formulează o cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că nu se fac vinovați de nerespectarea dispozițiilor instanței, deoarece nu au fost încunoștiințați de acest lucru. Prin notificare au arătat că au domiciliul stabil în Germania și doar reședința în sat nr. 287.
La termenul de judecată din 2.04.2009 prima instanță a constatat că reclamanții au făcut demersuri pentru repunerea cauzei pe rol, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 248 Codul d e Procedură Civilă și a respins excepția perimării.
Soluția dispusă de către prima instanță este nelegală. Măsura suspendării a fost legal dispusă, întrucât reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor instanței, de a depune în termenul stabilit actele de stare civilă. Susținerea reclamanților că nu li s-a comunicat această obligație la domiciliul lor este netemeinică. Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanții au fost înștiințați prin adresă trimisă la domiciliul indicat tocmai de către reclamanți, respectiv mun. A-I,- jud. A, la cabinetul. Pe parcursul judecății reclamanții nu au făcut dovada că și-ar fi schimbat domiciliul procesual ales sau că ar fi renunțat la serviciile domnului avocat. Doar în cuprinsul cererii de repunere pe rol a cauzei au indicat un alt domiciliu ales, în loc. S,- jud. S, cerere depusă cu mult peste termenul de 1 an prevăzut de art. 248 Codul d e Procedură Civilă. Din studiul dosarului de fond rezultă că după suspendarea soluționării cauzei la data de 10.01.2008, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 1 an, nici una dintre părți nesolicitând continuarea judecății în interiorul termenului limitativ prevăzut de articolul sus-menționat. Motivele invocate de reclamanți în cadrul cererii de repunere pe rol a cauzei nu sunt motive care să ducă la suspendarea perimării, nefăcând dovada că au fost împiedicați de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor - art. 250 alin. 3 Codul d e Procedură Civilă.
Față de toate cele de mai sus, prima instanță în mod greșit a respins excepția perimării și a acceptat apărările reclamanților fără o motivare pertinentă.
Ca atare, în baza art. 296 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va admite apelul declarat de, va schimba în parte hotărârea atacată și în consecință, față de dispozițiile legale sus-menționate și ținând seama de starea de fapt descrisă, în baza art. 253 Codul d e Procedură Civilă va constata perimată contestația formulată de contestatori.
Se va menține dispoziția referitoare la respingerea excepției tardivității contestației, întrucât într-adevăr din actele depuse la dosarul cauzei de către nu rezultă că dispoziția atacată ar fi fost comunicată reclamanților la adresele indicate în cuprinsul notificării, respectiv la domiciliul lor din Germania și reședința din loc.. Din borderoul depus la dosar și adrese rezultă că dispoziția s-a comunicat doamnei avocat împuternicită să depună notificarea la executorul judecătoresc și unei doamne, fără a se indica domiciliul acesteia sau sediul cabinetului de avocat.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, contestatorii vor fi obligați să plătească intimatului suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Primarul comunei, împotriva sentinței civile nr. 564 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată și în consecință:
Constată perimată contestația formulată de contestatorii și G, ambii cu domiciliul ales în S,-, județul S, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei, împotriva Dispoziției nr. 163/2003.
Menține dispoziția referitoare la respingerea excepției tardivității contestației.
Obligă contestatorii la plata în favoarea intimatului a sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-8.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
