Obligație de a face. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 60/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în O-S,-, județul H, împotriva deciziei civile nr. 60 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu 22 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial și declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în parte hotărârii atacate în sensul eliminării din dispozitivul hotărârii a dispozițiilor privitoare la cheltuielile de judecată în fond și menținerea dispoziției sentinței civile nr. 1276 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Odorheiu -S prin care pârâtul intimat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentului în sumă de 4.096,08 lei, cu cheltuieli de judecată și în recurs.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1276 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Odorheiu Sa fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință:
- a stabilit linia de hotar între imobilele proprietatea reclamantului și a pârâtului situate în comuna satul Ocna de, nr. 448, respectiv nr. administrativ 447 în baza raportului de expertiză întocmit de expert tehnic, conform Anexei II din raport, unde linia de hotar este marcată cu roșu în schița planului de situație, schiță care face parte integrantă din hotărâre;
- a obligat pe pârât la tăierea frasinului plantat de către acesta în apropierea casei de locuit, proprietatea reclamantului, fără respectarea distanței legale de 2;
- a respins ca rămasă fără obiect obligarea pârâtului la tăierea celor doi vișini plantați de acesta în aproprierea gardului pârâtului deoarece aceștia au fost tăiați de către pârât după intentarea acțiunii;
- a respins ca rămase fără obiect și restul capetelor de cerere având ca obiect obligația de a face întrucât în timpul derulării procesului lucrările de canalizare a apelor pluviale prin săparea unui șanț de scurgere a apelor la o distanță foarte mică de fundația casei reclamantului și fundația gardului de piatră au fost desființate, respectiv șanțul colector a fost astupat de către pârât, la fel și șanțul de scurgere a apei din fântâna pârâtului spre fundația casei reclamantului și a fost săpat de către pârât un alt șanț de scurgere spre aval având panta spre spatele imobilului pârâtului;
- a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă totală de 4.096,08 lei, constând în taxă de timbru de 43 lei, onorarii expertize de 1163,08 lei și 1390, 00 lei plus onorariu avocațial de 1500 lei.
Apelul formulat de pârâtul a fost admis de Tribunalul Harghita și prin Decizia civilă nr. 60 din 28 aprilie 2009 fost schimbată în parte hotărârea atacată în sensul că a respins capătul de cerere al reclamantului privind obligarea pârâtului la tăierea frasinului plantat în apropierea casei de locuit, ca rămasă fără obiect; a eliminat dispozițiile privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.096,08 lei în favoarea pârâtului; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2048,04 lei cheltuieli de judecată în fond; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate ca fiind legale și temeinice; a obligat intimatul să plătească apelantului suma de 372,10 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea deciziei civile nr. 60/28.04.2009 în sensul menținerii dispozițiilor instanței de fond în ceea ce privește cheltuielile de judecată constând în taxe de timbru, onorarii experți și onorariu avocațial.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că s-a adresat Judecătoriei Odorheiu -S cu o cerere având ca petit principal stabilirea liniei de hotar. Dacă instanța de fond a admis cererea stabilind linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și ce a pârâtului, acesta din urmă fiind obligat să plătească și toate cheltuielile de judecată, instanța de apel a considerat că, dată fiind obiectul cauzei, grănițuire, ambele părți trebuie să suporte în mod egal sarcina cheltuielilor de judecată și, prin urmare, a obligat pârâtul să plătească doar J din cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia judecării fondului.
Reclamantul critică hotărârea instanței de apel arătând că, într-adevăr, cheltuielile de judecată din procesele de grănițuire se împart în mod egal între părți, însă, această regulă este aplicabilă doar în situația în care, în sarcina părților nu se constată vreo activitate culpabilă. Or, instanța de fond a constatat că cele două părți, reclamantul și pârâtul, nu s-au înțeles din cauza demolării gardului comun despărțitor de către pârât și astfel s-a ivit necesitatea stabilirii liniei de hotar între cele două imobile.
Pe de altă parte, reclamantul susține că în cererea sa de chemare în judecată a solicitat și tăierea unor pomi plantați de pârât pe terenul reclamantului precum și canalizarea apelor pluviale. Chiar dacă pârâtul a efectuat aceste lucrări, aceasta s-a întâmplat după introducerea cererii de chemare în judecată și deci, pârâtul se află în culpă procesuală.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Argumentele invocate de pârât sunt următoarele:
În primul rând, pârâtul a invocat dispozițiile art. 584 cod civil susținând că toate cheltuielile grănițuirii se vor suporta în mod egal între vecini.
În al doilea rând, expertul judiciar a stabilit că părțile folosesc același teren de mai multă vreme iar gardul despărțitor s-a dărâmat datorită vechimii sale iar pârâtul nu s-a opus niciodată refacerii sale.
În al treilea rând, există practică judiciară din care rezultă că vecinii trebuie să suporte în mod egal cheltuielile de grănițuire indiferent de orice culpă procesuală.
În fine, în privința petitelor având ca obiect obligația de a face, reclamantul nu l-a notificat de pârât înainte de introducerea acțiunii. Nu s-a dovedit necesitatea unor lucrări de canalizare a apei pluviale, nu s-a dovedit că apa pluvială de pe casa pârâtului se scurge pe proprietatea reclamantului.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele argumente:
Ambele părți, reclamantul și pârâtul sunt de acord că potrivit art. 584 Cod civil, în procesele de grănițuire cheltuielile de judecată sunt împărțite în mod egal de părți. Instanța de fond a procedat la administrarea a două expertize tehnice judiciare topografice și înlăturat concluziile primului raport de expertiză validându-le pe cele din al doilea raport. Expertul topograf a constatat în cel de-al doilea raport că părțile folosesc de mai multe zeci de ani același teren, că gardul de piatră, ce desparte o porțiune din cele două terenuri este ridicat de 33 de ani și că acest zid de piatră trebuie reconstruit "pentru a evita rostogolirea bolovanilor din zid pe terenul pârâtului"
Reclamantul, a susținut că o parte din zidul de piatră a fost dărâmat de pârât însă nu a dovedit acest lucru deși potrivit art. 1169 Cod civil lui îi revenea sarcina probei. Pe de altă parte, pârâtul nu a recunoscut cele susținute de reclamant arătând că acel zid nu a fost ridicat corespunzător și s-a dărâmat.
Curtea reține că nu există culpa pârâtului în demolarea gardului.
Apoi reclamantul nu a dovedit că pârâtul este cel care a plantat pomii, pe care de altfel i-a tăiat atunci când reclamantul i-a contestat. Această acțiune a pârâtului, chiar dacă ar fi fost ulterioară introducerii acțiunii, nu dovedește că el este cel care a plantat pomii ci doar buna sa credință și dorința de a rezolva amiabil litigiul. În privința șanțului de scurgere a apei pluviale, același expert a notat în concluziile sale că apa pârâtului nu curge spre imobilul reclamantului, existând un șanț la circa 1 metru de linia de hotar spre aval.
Așadar, Curtea reține că instanța de fond concluzionat greșit că pârâtul ar avea vreo culpă procesuală și, deci, în mod temeinic, instanța de apel a admis apelul și a acordat doar J din cheltuielile de judecată suportate de reclamant în judecata de fond.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul reclamantului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în O-S,-, județul H, împotriva Deciziei civile nr. 60 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
4 exp./26.02.2010
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
