Speta Legea 10/2001. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL,toți cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 696/C din 02.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -. B,. 85, județ C și intimatul intervenient în nume propriu, domiciliat în C,-, -. A,. 9,județ C, având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru apelanții pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, lipsind intimatul reclamant și intimatul intervenient.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că, prin serviciul registratură, la data de 03.12.2009, Cac omunicat relațiile solicitate de instanță prin încheierea din 11.11.2009 cu privire la imobilele din- și-A - 1 exemplar, iar la data de 05.01.2010 intimatul reclamant a depus întâmpinare însoțită de înscrisuri în susținere, în 2 exemplare, 1 exemplar fiind comunicat apelanților la aceeași dată.
Apărătorul apelanților pârâții solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul relațiilor depuse de
Deliberând, Curtea apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitate apărătorului apelanților pârâții să ia cunoștință de conținutul relațiilor depuse de
La a doua apelare a cauzeia răspuns avocat pentru apelanții pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, lipsind celelalte părți.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul apelanților pârâți precizează că nu mai are alte cererii sau probatorii, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, în raport de susținerile apărătorului apelanților, în sensul că nu mai sunt alte cererii sau probatorii, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apelul.
Apărătorul apelanților pârâți, având cuvântul, arată că susține ambele motive.
În referire la primul motiv de apel arată că, la filele 17-18 există răspunsul emis de C cu privire la imobilul situat în-, imobilul fiind preluat în proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950, poz. 279, pe numele, iar la fila 23 se află fișa contractului privind apartamentul situat la parterul imobilului din- din care rezultă că acesta a fost vândut lui. Deci nici acest apartament nu poate fi retrocedat fiind vândut în temeiul Legii nr. 112/1995.
În ceea ce privește dreptul la despăgubiri se apreciază că, în mod nelegal instanța de fond a obligat toți pârâții să emită dispoziție/decizie motivată, conform legii speciale. Obligarea Municipiului C prin Primar și a Consiliul Local C la propunerea acordării intimatului reclamant a unor despăgubiri se situează în afara dispozițiilor Legii nr. 10/2001. În consecință, în apel a invocat lipsa calității procesual pasive a Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C în ceea ce privește emiterea dispoziției de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent întrucât potrivit legii doar Primarul Municipiului C este autoritatea care poate fi obligată la emiterea acestei dispoziții.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării doar a Primarului Municipiului C la emiterea dispoziției privind propunerea acordării despăgubirilor pentru întreg imobilul situat în-A, urmarea constatării imposibilității restituirii în natură, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 21.02.2008 reclamantul a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, Primarul Municipiului C și Consiliul Local C să dispună restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 83 mp și un corp de casă -parter și etaj, situat în C str. --- nr.46 (fost nr.52 bis) sau la măsuri reparatori prin echivalent, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență că este succesorul legal al defunctului, autorul său fiind proprietarul imobilului ce a făcut obiectul notificării formulată în temeiul Legii nr.10/2001. Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 pe numele autorului, fiind înscris în lista anexă la poziția 279.
Prin notificarea nr.3428 din 14.11.2001 reclamantul a solicitat Prefecturii Municipiului C restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 83 mp și o construcție, notificarea fiind ulterior direcționată către Primăria Municipiului C fără a primi și un răspuns la această solicitare în modalitatea și termenul prevăzut de legea specială de reparație.
Atitudinea persoanei juridice deținătoare de a temporiza soluționarea notificării echivalează cu un refuz de restituire, fapt ce deschide persoanei îndreptățite accesul direct la justiție.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din Legea nr.10/2001, Constituția României și Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului.
La data de 24.02 2009 a introdus cerere de intervenție în interes propriu solicitând în calitate de moștenitor al autorului restituirea în natură a cotei de din imobil.
În temeiul art.49 Cod pr. civilă tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
Prin sentința civilă nr. 696 din 2 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa admis cererea reclamantului și a obligat pârâții să restituie în natură apartamentul de la parterul imobilului, compus din două camere, bucătărie, wc, vestibul și pivniță, construcție cu o suprafață utilă de 47,78. și terenul aferent în suprafață de 7. imobil situat în C,- (fost 52bis) astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert.
Prin aceeași sentință tribunalul a obligat pârâții să emită dispoziție/decizie motivată cu propunerea de despăgubiri, conform legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru locuința de la etajul imobilului și terenul aferent în suprafață de 50,16. situat în C, str. ---, nr. 46A (fost 52bis) ce nu poate fi restituit în natură.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul ca nefondată și a obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada calității sale de succesor a defunctului, fostul proprietar al imobilului din C,-A, preluat de către stat în baza Decretului nr.92/1950 și că în această calitate reclamantului trebuie să i se acorde măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu tribunalul a constatat că intervenientul a urmat procedura administrativă prealabilă notificând în acest sens unitatea deținătoare, iar prin dispoziția nr.6087 din 07.10.2008 Primarul Municipiului Car espins cererea intervenientului, dispoziție care ulterior nu a fost contestată în modalitatea și termenul prevăzut de Legea 10/2001 ceea ce conduce la pierderea posibilități de a-și valorifica dreptul la măsuri reparatorii pe această cale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C susținând, în esență, că instanța a dispus greșit restituirea în natură a parterului imobilului în litigiu, la dosar regăsindu-se copia contractului de vânzare cumpărare încheiat în 1998 de și că nelegal au fost obligați toți pârâții să emită dispoziție pentru acordarea de despăgubiri conform legii speciale, Municipiul C și Consiliul Local C neavând calitate procesuală pasivă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport cu motivele invocate de pârâți, instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Imobilul care face obiectul litigiului, solicitat de reclamant prin notificare și prin cererea de chemare în judecată, a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat la instanța de fond de dl. expert ca fiind situat în C,-A (fost 52 bis). Identitatea între imobilul identificat prin raportul de expertiză și imobilul care a aparținut autorului reclamantului, rezultă din descrierea componenței imobilului, respectiv teren în suprafață de 83 mp și un corp de casă cu parter și etaj, care este identică cu aceea care se regăsește în foaia de date pentru cartea funciară întocmită în anul 1940 pentru imobilul din-.
Potrivit constatărilor expertizei imobiliare (filele 263-269 dosar fond), imobilul din-A este ocupat la parter de, care deține contractul de închiriere nr. 4105/31.08.2004, iar la etaj de, moștenitoarea defunctei, care a cumpărat apartamentul în temeiul Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 27169/30.09.1996. Această situație de fapt a fost confirmată în apel d e către C, care a comunicat instanței prin adresa nr. 10613/30.11.2009 că în imobilul din-A locuiesc la parter, în baza unui contract de închiriere nr. 4105/2004, și ( moștenitoare), în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 27169/1996 (filele 17-34 dosar apel).
Rezultă din situația de fapt prezentată prin probele sus menționate că parterul imobilului în litigiu, situat în C,-A, nu a făcut obiectul înstrăinării către chiriași, fiind un spațiu liber în sensul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, restituibil în natură către persoana îndreptățită, așa cum în mod corect a dispus prima instanță.
În ceea ce privește pârâtul obligat la emiterea dispoziției cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru partea din imobil care nu mai poate fi restituită în natură, se observă că tribunalul a făcut trimitere la dispozițiile legii speciale de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv la Legea nr. 247/2005, care prin Titlul XIII stabilește în mod expres în sarcina cui cade obligația de a emite dispoziție cu propunere de despăgubire, astfel că motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale a Consiliului Local C și Municipiului C nu poate fi considerat decât ca fiind un de un formalism excesiv, fără nici o finalitate practică. Atâta vreme cât printre pârâții obligați să emită o astfel de dispoziție se află și Primarul Municipiului C, care are în competență această obligație, deci calitate procesuală pasivă, folosirea de către tribunal a sintagmei "obligă pârâții" în loc de "pârâtul" nu poate fi socotită decât ca o greșeală materială, remediabilă prin executarea obligației de către cel nominalizat de legiuitor, respectiv de pârâtul Primarul Municipiului
Pentru aceste considerente, constatând că apelul nu este întemeiat, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL,toți cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 696/C din 02.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -. B,. 85, județ C și intimatul intervenient în nume propriu, domiciliat în C,-, -. A,. 9,județ C, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond - -
Red.dec.apel.jud./16.04.2010
Tehnored.disp.gref./7ex./19.04.2010
Emis 5 com./19.04.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
