Speta Legea 10/2001. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.101
Ședința publică din data de 27 Martie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatoarea, domiciliată în B, str.-.-, nr. 34, Cod poștal -, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1187 pronunțată la 21 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații, domiciliată în B,-,. 3,. G,. 5,. 258, sector 2, Cod poștal -, domiciliată în B,-,. 119,. 30, sector 2, Cod poștal -, domiciliată în B,-, sector 4, Cod poștal -, domiciliată în B, Calea, nr. 205,. 41,. B,. 101, sector 3, Cod poștal - și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în M,-, Cod poștal -, Județ
Apelul este scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-contestatoare reprezentată de avocat - din cadrul Baroului B și prin procurator, lipsind intimații Primăria orașului M, și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - având cuvântul pentru apelantă declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelului.
Avocat - având cuvântul pentru apelanta contestatoare solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul obligării Primăriei M la emiterea deciziei de restituire în echivalent a măsurilor reparatorii, reprezentând contravaloarea celor două terenuri preluate abuziv de către stat, de 700 mp și 400 mp, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topo efectuat în cauză.
Consideră că din probatoriile administrate în cauză rezultă cu certitudine că cele două terenuri au fost preluate de către stat în mod abuziv, că pe acestea, în prezent
există construcții, dar apelanta solicită restituirea în echivalent, respectiv c/valoarea despăgubirilor. Depune la dosar practică judiciară și solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată cu nr.5713/105/20.06.2006, contestatorii, au chemat în judecată pe intimata Primăria oraș M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr.647/2006 emisă de către intimată și obligarea acesteia să emită o alta dispoziție, prin care sa le restituie în natura, imobilele situate în M,- și nr.29.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că imobilele sus-menționate au aparținut autorului lor, fiind dobândite de către acesta în baza unor acte de vânzare-cumpărare din anul 1928, iar în anul 1945, aceste imobile au fost preluate abuziv de către stat fără niciun titlu, motiv pentru care, în mod nejustificat li s-a respins cererea de restituire a imobilelor în baza Legii nr.10/2001, prin Dispoziția nr. 647/2006.
La data de 7.11.2006, 5.12.2006 și 18.09.2006, contestatoarea și-a precizat contestația solicitând anularea Dispoziției nr.647/2006, obligarea intimatei să emită o altă dispoziție, sa le restituie în natura imobilele situate în M,-, având un teren de 400 p și respectiv-, având un teren de 700 p sau acordarea unor despăgubiri în cazul imposibilității restituirii în natură a acestora, ori teren echivalent în zona centrală a orașului M, precum și a cheltuielilor de judecată.
La data de 10.10.2006, intimata a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în condițiile în care imobilele în litigiu nu au putut fi identificate.
Prin sentința civilă nr.1187 pronunțată la 21 2007, Tribunalul Prahova a respins contestația-precizată, reținând următoarele:
Conform notificărilor din 4.10.2001 și 11.05.2001, contestatoarele au solicitat intimatei restituirea în natură a imobilelor situate în M,-, având un teren de 700 p și construcții și respectiv,- având teren și construcții, ce au aparținut defuncților, -, însă, prin Dispoziția nr.647/02.06.2006 emisă de intimată, au fost respinse notificările formulate de contestatoare și înregistrate sub nr.103/2001, privind restituirea în natură a imobilelor sus-menționate, menționându-se că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat sau alte persoane juridice a acestor imobile.
În cuprinsul anexei la Decretul nr.92/1950, se precizează că statul a preluat de la patru apartamente, situate în M, str.- nr.75,- și-.
Potrivit actelor de vânzare din 13.02.1928, 7.12.1923, 16.06.1928 și 7.03.1928, certificatelor din 2.06.1939, chestionarelor existente la dosar, numitul a dobândit, prin cumpărare, la data de 16.06.1928 și 7.03.1928, imobilele situate în M,- având un teren viran și respectiv,-, având o casă și un teren.
În baza certificatelor de moștenitor nr.134/1962, nr. 1854/1993, nr. 50/2001 și nr. 51/2001, de pe urma defunctului - decedat la 15.05.1962- au rămas ca moștenitori legali contestatoarele din prezenta cauză, în calitate de nepoate de copii.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică ing., reiese că terenurile în litigiu, solicitate de către contestatori în prezenta acțiune, situate în M,- și 16, nu au putut fi identificate.
Ulterior, în urma refacerii expertizei, în cuprinsul raportului de expertiză topometrică-completare ing., se reține că fosta str. - din Mas uferit modificări în ceea ce privește denumirea cuprinzând în prezent străzile 13 și 13, însă, în raport de datele existente la dosar, vecinătățile din acte, au fost amplasate imobilele în litigiu pe schița de plan poșat cu culori mov și, fiind ocupate în prezent de alte persoane, menționându-se că aceste imobile sunt unele și aceleași cu cele descrise în actele de vânzare-cumpărare din 1928 invocate de contestatoare, că datele pentru identificare au fost insuficiente, fiind discutabilă precizarea amplasamentului și că nu există date referitoare la imobilele în litigiu, în evidentele cadastrale ale intimatei.
Dispozițiie art. 1 din Legea 10/2001 stipulează ca imobilele preluate abuziv de stat, de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945-22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii 139/1940, se restituie în natură, iar în cazul imposibilității restituirii în natură, se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.
De asemenea, dispozițiile art. 2 lit.i din Legea 10/2001 prevăd că prin imobilele preluate abuziv de stat, se înțeleg orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării sau fără niciun temei legal.
S-a mai reținut că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că autorul contestatoarelor a dobândit în timpul vieții, prin cumpărare, în baza actelor de vânzare din perioada februarie-iunie 1928, imobilele situate în M,-, având un teren și o casă și respectiv nr.29 având un teren viran, iar potrivit Decretului nr. 92/1950, statul a naționalizat de la, 4 apartamente situate în M, str.-, nr.75,-,-, astfel încât, prin Dispoziția nr.647/2006 a fost respinsă cererea formulată de contestatoare privind restituirea în natură sau plata unor despăgubiri pentru imobilele situate în M,- și 29, ce ar fi aparținut defunctului, autorul lor, pe motiv că nu s-a făcut dovada preluării de către stat a acestor imobile.
Pe de altă parte, a mai reținut tribunalul, conform raportului de expertiză tehnică topometrică ing. -completare, că imobilele în litigiu,
situate în M,- și 29 s-ar afla pe str.13 și 13, fostă str.-, sunt proprietatea unor terțe persoane și sunt afectate de sistematizare, însă, din punct de vedere al amplasamentului, precizia identificării acestora este discutabilă datorită datelor insuficiente în acest sens, mai ales că nu există în evidențele cadastrale date privind imobilele în litigiu.
De asemenea, instanța de apel apreciat că din actele existente la dosar, inclusiv raportul de expertiză tehnică topometrică-completare, reiese că imobilele în litigiu nu pot fi clar identificate din punct de vedere al amplasamentului și că nu există nicio dovadă la dosar care să ateste dacă, într-adevăr, statul sau orice altă persoană juridică ar fi preluat, efectiv, de la, autorul contestatorilor, imobilul în litigiu, data la care le-ar fi preluat efectiv, temeiul juridic, condițiile și împrejurările în care ar fi fost preluate.
Reține tribunalul că, atât timp cât nu se poate stabili dacă ulterior datei de 6.03.1945 autorul contestatoarei avea în proprietate imobilele în litigiu și dacă statul sau orice altă persoană juridică ar fi preluat de la acesta imobilele în litigiu, în perioada 6.03.1945-22.12.1989, înseamnă că petentele, în calitate de mostenitoare legale ale defunctului, nu au dreptul la restituirea în natură a imobilelor în litigiu sau la plata unor despăgubiri, potrivit Legii 10/2001, deoarece nu există nicio dovadă certă la dosar, care să ateste deținerea de către defunct, în timpul vietii, în proprietate, ulterior datei de 06.03.1945, a imobilelor în litigiu și deposedarea de către regimul comunist a acestuia, de imobilele în litigiu, prin orice mijloace, deci, abuziv.
Totodată, s-a apreciat că o dovadă în acest sens o reprezintă și raportul de expertiză topometrică-completare ing. conform căruia, datele privind identificarea imobilelor și modalitatea în care acestea au ajuns în proprietatea unor terțe persoane sunt insuficiente și chiar inexistente, astfel încât, asemenea împrejurări demonstrează inexistența în proprietate a autorului contestatoarelor, ulterior datei de 6.03.1945 a imobilelor în litigiu. De altfel, Legea 10/2001 stabilește clar că pentru restituirea în natură a imobilelor sau acordarea unor despăgubiri în favoarea foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pentru imobilele preluate abuziv de către stat, este necesar să se facă dovada preluării de către stat a imobilelor în litigiu, în perioada 06.03.1945-22.12.1989, de la foștii proprietari, prin orice mijloace și nicidecum dobândirea pur și simplu de către acestia, în timpul vietii, a unor imobile anterior datei de 06.03.1945.
instanța de apel că, faptul că autorul contestatoarelor a dobândit în proprietate imobilele în litigiu în baza actelor de vânzare din perioada februarie-iunie 1928, nu înseamnă, în mod automat, că ulterior acestei date, autorul contestatoarelor a deținut până la 06.03.1945, aceste imobile deoarece, de la data dobandirii imobilelor -1928 și până la 06.03.1945, data preluării conducerii statului de către regimul comunist, a trecut o perioadă mare de timp, având loc chiar și un război mondial, perioadă în cadrul căreia defunctul putea să dispună de aceste bunuri oricand, prin diferite acte juridice, mai ales că, în prezent, aceste imobile se află în proprietatea unor terțe persoane.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat apel, pentru următoarele motive:
Susține apelanta că. din actele dosarului. rezultă că autorul său, a dobândit în 7.03.1928 și la 16.06.1928 imobilele situate în M,- și respectiv nr. 29, făcând dovada succesiunii, respectiv a dreptului de a solicita restituirea imobilului.
Precizează apelanta că din raportul de expertiză-refacere întocmit în cauză rezultă că imobilele au fost supuse sistematizării, dar că ar fi ocupate de alte persoane, însă instanța a respins cererea cu motivarea că nu a dovedit faptul că imobilele se aflau în proprietatea autorului său la data de 6.03.1945.
Apelanta critică soluția instanței de fond întrucât aceasta a nesocotit dovezile administrate solicitând, în schimb, efectuarea unor probe care nu le incumbă, iar scurgerea unei perioade de timp nu este o justificare temeinică pentru a nega existența dreptului de proprietate, instanța ar fi fost îndreptățită să respingă cererea numai în măsura în care prin dovezile administrate, ar fi reieșit ca autorul lor ar fi înstrăinat cele două imobile.
Susține apelanta că, dacă nu ar fi existat posibilitatea localizării cu precizie a imobilelor, s-ar fi putut pune în discuție o eventuală despăgubire pentru terenul care nu ar fi putut să fie restituit.
Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererilor de chemare în judecată.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este reală susținerea apelantei că autorul său, a dobândit imobile în-, conform actului de vânzare-cumpărare din 16.06.1928 și o casă în-, conform actului de vânzare-cumpărare din 7.03.1928.
În schimb, apelanta nu a făcut dovada că de la data cumpărării acestor imobile, respectiv anul 1928, și până la data de 6.03.1945 autorul lor a mai avut în proprietate aceste imobile, întrucât art. 3 alin. 1 lit. din Legea 10/2001, precizează că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologie pentru aplicarea unitară a Legii 10/2001 se precizează în art. 3.1 că, în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul, potrivit principiului "actori incumbit probatio".
Ca atare, apelantei-contestatoare îi revenea sarcina de a dovedi că autorul ei deținut în proprietate imobilele solicitate și după data de 6 martie 1945, potrivit
dispozițiilor legale sus-menționate, dar și potrivit art. 1169 cod civil conform căruia, cel ce face o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Din expertiza efectuată de expert la instanța de fond, reiese că datorită datelor insuficiente pe baza cărora s-a făcut reconstituirea amplasamentelor, precizia reconstituirii este discutabilă, terenurile aferente imobilelor revendicate nu pot fi restituite în natură fiind afectate de sistematizare sau în proprietatea altor persoane, iar în evidențele cadastrale ale Primăriei M nu există date referitoare la niciunul dintre imobilele revendicate.
Întrucât apelanta nu a făcut dovada că autorul său a mai avut în proprietate după data de 6.03.1945 imobilele solicitate, Curtea, în baza art. 296 pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat contestatoarea, domiciliată în B, str.-.-, nr. 34, Cod poștal -, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1187 pronunțată la 21 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații, domiciliată în B,-,. 3,. G,. 5,. 258, sector 2, Cod poștal -, domiciliată în B,-,. 119,. 30, sector 2, Cod poștal -, domiciliată în B,-, sector 4, Cod poștal -, domiciliată în B, Calea, nr. 205,. 41,. B,. 101, sector 3, Cod poștal - și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în M,-, Cod poștal -, Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
-
Red. ES
Tehnored. PJ
8 ex/31.03.2008
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu
