Fond funciar. Speta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
D E IZIA NR.371
Ședința publică din data de 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, domiciliat în B,-,.3,.9, sector 1, și decedați pe parcursul soluționării cauzei și în drepturile cărora s-a subrogat moștenitoarea acestora, domiciliată în B, str.-.-, nr.28, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 842 din 10 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ P DE APLICARE LEGII 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședință publică au recurenții petenți, reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimatele pârâte Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991 și Comisia Județeană P de Aplicare Legii 18/1991.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 30 ianuarie 2007, cauza a fost suspendată, în temeiul dispoz. art.243 alin.1 pct.1 cod pr.civilă, pentru a se depune la dosar certificatul de deces și certificatul de moștenitor privind-o pe recurenta.
Avocat pentru recurenți depune la dosar certificatul de deces al recurentei și certificatul de moștenitor nr.133/29.09.2003 emis de BNP, din care rezultă că unica moștenitoare a defunctei este recurenta.
De asemenea, depune la dosar o dovadă din care rezultă că, în perioada februarie 2008 cât și în prezent, recurentul se află internat în spital, în Canada, întrucât a suferit o intervenție chirurgicală și consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art.250 alin.3 cod pr.civilă, întrucât internarea recurentului este anterioară datei împlinirii termenului de perimare.
Mai face precizarea că recurentul e singurul proprietar al terenului în litigiu, întrucât recurenta a vândut acestuia partea sa.
Mai învederează un aspect, în sensul că recurenta a fost citată greșit până acum, întrucât nu i s-a indicat apartamentul nr.1, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor depus la dosar.
Curtea consideră procedura îndeplinită, față de procura specială aflată la fila 40 dosar din care rezultă că aceasta a fost în mod corect citată la adresa indicată în procură, fără se indica numărul apartamentului, respectiv.1, luând act că potrivit certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 133/29.09.2003, moștenitoarea. este recurenta-petentă.
Avocat având cuvântul pentru recurenți invocă și excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PLOIEȘTI de a soluționa cauza.
Curtea față de excepțiile invocate în cauză, respectiv incidența dispozițiilor art.250 alin.3 cod pr.civilă, precum și a necompetenței materiale a Curții de APEL PLOIEȘTI de a soluționa acest recurs, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la numărul 855/1998 pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâta Comisia Județeană de Aplicarea Legii 18/1991 P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desființarea deciziei nr.229/1993 și să fie obligată pârâta la emiterea unei adeverințe privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren la care reclamanții sunt îndreptățiți.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au solicitat reconstituirea în condițiile Legii 18/1991, a dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,15 ha vie, teren aflat în intravilanul localității Vadul săpat în pct." ", pe care se află un imobil casă de locuit, proprietatea autorilor petenților.
Au susținut, de asemenea reclamanții că li s-a comunicat că terenul figurează în patrimoniul SC SA, fost IAS, sens în care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în acțiuni, reprezentând 9,40 ha echivalent agricol din care 4,7 ha vie dinb suprafața totală la care aveau dreptul și fiind încredințați că această situație corespunde realității, au aflat cu prilejul soluționării unui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Mizil cu nr.1349/1997, că de fapt terenul nu s-a aflat în patrimoniul acestei societăți ci în patrimoniul CAP Vadul, situație confirmată prin întâmpinarea depusă de către reprezentantul autorizat al SC SA.
Prin sentința civilă nr.11598/1998 Judecătoria Ploieștia admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, declinând competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Mizil, reținând că acțiunea formulată de contestator este plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene de aplicare a Legii 18/1991, iar potrivit art.1 din Legea 5 cel nemuțumit poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, in c auza de față terenul este situat în satul Vadul, competența de soluționare, revine Judecătoriei Mizil.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Mizil la nr.1058/1999, administrându-se probatorii cu înscrisuri și expertiză topografică.
Prin sentința civilă nr.1377 din 3 octombrie 2000 pronunțată de Judecătoria Mizils -a respins acțiunea precizată, constatând că, față de precizarea obiectului primului capăt al acțiunii de constatare a nulității absolute a deciziei nr.299/1993, excepția tardivității plângerii prevăzută de art.11 din Legea 18/1991, în forma sa inițială este rămasă fără obiect, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
La pronunțarea soluției instanța de fond a reținut că reclamanții nu au dovedit faptul că terenul solicitat în termenul legal prevăzut de Legea 18/1991, de 4,70 ha vie, ar fi fost amplasat în intravilanul satuzlui Vadul și nici că a figurat în evidențele CAP, nicio cu ajutorul expertizei topografice întocmite de exp..
S-a constatat totodată, că din schițele de plan depuse în copii nu reiese faptul că suprafața de 4,70 ha teren sau alte pretinse suprafețe arătate în cererea cu caracter de precizare, dar care nu auf ost solicitate în termenul legal, ar fi făcut parte la data preluării din intravilanul fostei comune Vadul.
Împotriva sentinței pronunțate au declarat apel reclamanții, susținând că este nelegală și netemeinică, în sensul că prima instanță a respins acțiunea, după administrarea de probatorii cu acte și expertiză, reținând că reclamanții nu au făcut dovada împrejurării că, la data intrării în vigoare a legii fondului funciar suprafața în litigiu s-ar fi aflat în patrimoniul fostului CAP, concluzionând că terenul nu a putut fi identificat, necunoscându-se vecinătățile, argumente eronate.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanții au susținut că, argumentele utilizate în motivarea soluției, de către instanța de fond sunt fundamentate de un raport de expertiză necorespunzător în care deși obiectivele depuse de reclamant erau cu ample referiri la situațiile ce trebuiau avute în vedere, expertul a ajuns la concluzii ce nu puteau constitui temei de raportare, în raport învederându-se că, din precizări, parte din vecinii terenului în litigiu corespund documentelor anexate, pentru ca ulterior, să se aprecieze că terenul poate fi identificat.
Prin motivele de apel formulate, reclamanții au susținut că prima instanță era obligată să solicite expertului desemnat să-și îndeplinească mandatul, în sensul de a răspunde obiectivelor propuse, iar în măsura în care aceasta nu avea competența necesară, de a desemna o altă persoană, care să stabilească situația de fapt existentă.
Prin încheierea pronunțată la data de 16 mai 2001, Tribunalul Prahovaa dispus completarea probatoriilor cu experiză topometrică, având ca obiect identificarea terenului în litigiu, întocmirea schiței de plan, stabilirea împrejurării preluării terenului, situația juridică la data aplicării legii fondului funciar, evidențierea în schița de plan a parcelelor din teren în impoteza punerii în posesie, evidențierea construcțiilor existente cu marcarea pe schița de plan a parcelelor, pretins înstrăinate, stabilirea amplasamentului fiecărui teren.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert G s-a concluzionat că la data aplicării Legii 18/1991 terenul se afla în proprietatea CAP Vadul, după vânzările efectuate de părinții apelanților, acestora le-au rămas în proprietate suprafața de 50121 mp care împreună cu terenul dobândit în actul autentificat sub nr.3127/1906 constituie suprafața în litigiu, teren de a fost identificat pe baza schițelor de plan existente la dosar.
După examinarea sentinței apelate prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.842 din 10 iunie 2002 respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, pentru următoarele considerente:
În baza prevederilor art.8 din Legea 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului, pe baza cererii formulate, suprafața adusă în cooperativă fiind cea care rezultă din actele de proprietate, carte funciară, cereri de înscriere.
Conform art.9 alin.1 din Lege se poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate, de către persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul în limita suprafeței de teren de 10 ha, în echivalent arabil și pentru diferența dintre această suprafață și cea care a fost preluată în orice mod de cooperative, până la limita suprafeței prevăzute de art.3 litera h din Legea 187/1945.
În speță se constată că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termen legal, după expirarea termenului legal de 45 de zile, după intrarea în vigoare a Legii 18/1991, la 25.nov.1991, iar potrivit adreselor nr.11256/1999, 1346/1999 și 1388/1999, reclamantul a depus cerere de reconstituire în termen legal pentru o suprafață de 4,70 ha vie.
Din înscrisurile depuse în cauză, rezultă că reclamantul în calitate de descendent al numitului, solicita reconstituirea dreptului de proprietate atât cu privire la suprafața de 4 ha, cât și de 5,76 ha vie, 6 ha teren arabil.
Prin decizia nr.22.1992/25.07.1993 a cărei anulare se solicita de reclamanți în cererea introductivă, acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în acțiune, pentru o suprafață de 9,40 ha teren echivalent arabil aflat în administrarea societății comerciale SC SA.
Conform procedurii instituite de dispozițiile legii fondului funciar, se poate formula, împotriva hotărârilor comisiei locale, plângere la Comisia Județeană, iar în baza art.53 alin.2 din lege împotriva acestor comisii județene, pot face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit adresei nr.1388/1999 a Primăriei comunei se poate constata că terenul în suprafață de 4,70 ha vie aflat pe raza comunei a fost preluat în baza Deciziei nr.494/1956, iar din evidențele Primăriei localității Vadu, din perioada 1950-1962, reiese că reclamantul nu a figurat cu o suprafață de teren, prin ordinul nr.433/1993 emis de Comisia județeană de Aplicare a Legii 18/1991 fiind inclus ca moștenitor și reclamantul pentru aceeași suprafață de 4,70 ha vie, la fostul IAS.
Din înscrisurile depuse în cauză rezultă că terenul din punctul, așa cum s-a concluzionat și din raportul de expertiză rușin G a fost dobândit prin ordonanță de adjudecare nr.2453/1904 a Tribunalului Ilfov, iar prin vânzările efectuate de către autorii reclamanților, a rămas în proprietatea acestora suprafața de 50.121 mp teren care împreună cu terenul cumpărat prin actul autentificat nr.3127/1906, constituie suprafața cu privire la care se solicită anularea deciziei și reconstituirea dreptului de proprietate.
Raportul de expertiză a concluzionat că, la data aplicării Legii 18/1991 terenul se afla în patrimoniul CAP Vadul, numitului, fiindu-i preluat abuziv terenul și casa de locuit, predate la Vadul.
În baza prevederilor art.39 din Legea 18/1991 persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului 83/1948, precum și al oricăror acte normative de expropriere sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului până la limita suprafeței de prevăzută la art.3 lit.h din Legea 187/1945, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art.9 din lege.
Deși reclamanții apelanți au făcut dovada că au avut în proprietate terenul în litigiu, nu se poate concluziona că aceștia sunt îndreptățiți a li se atribui în natură terenul, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, nefăcându-se dovada că la data preluării a făcut parte din intravilanul fostei comune Vadul.
În acest context, deși susținerile apelanților reclamanți referitoare la reținerea în considerentele sentinței a împrejurării că, la data intrării în vigoare a legii fondului funciar, suprafața în litigiu nu s-a aflat în patrimoniul este întemeiată, expertiza efectuată în apel evidențiind că terenul se afla la data intrării în vigoare a legii în patrimoniul CAP este neîntemeiată critica privind respingerea greșită acțiunii.
în evidențele P, în dosarul nr.175G, referitor la tabelele de expropriat pentru aplicarea Legii 187/1945 și Decretul-Lege nr.949 la poziția 132, și - 4,70 ha teren vie, reclamanții erau îndreptățiți a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art.39 din lege.
Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs petenții și moștenitorii., respectiv și, ulterior decedând și numita, rămânând ca unică moștenitoare a acesteia numita, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență că, hotărârile anterioare sunt nelegale și netemeinice, fiind incidente nulitățile prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8,9 și 10.pr.civilă, instanța de fond bazându-se pe un material probator insuficient, concluzia că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, fiind în contradicție cu documentele existente la dosar și cu constatările expertizei întocmită de ing., care pe lângă faptul că au corespondent în verificările personale făcute de acesta, nici nu au fost contestate de părțile adverse.
La termenul din data de 30.01.2007, apărătorul recurenților a arătat că a decedat, motiv pentru care Curtea de Apel a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 243 alin. 1 pct. 1.pr.civilă pentru a fi depuse dovezi cu privire la calitatea de moștenitori ai acesteia.
Cauza a rămas în nelucrare până la data de 27 martie 2008, când, instanța, din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de recurs.
La același termen, recurenții au invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, dat fiind faptul că litigiul este întemeiat pe dispozițiile Legii 18/199, iar în prezent, potrivit dispozițiilor legale de competență în materie, cauza ar trebui să fie soluționată de către tribunal.
Examinând excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, cât și excepția perimării cererii de recurs, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că excepția necompetenței materiale este neîntemeiată, în schimb, excepția perimării cererii de recurs este fondată, motiv pentru care, se va constata perimat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei:
Prin acțiunea înregistrată la numărul 855/1998 pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâta Comisia Județeană de Aplicarea Legii 18/1991 P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desființarea deciziei nr.229/1993 și să fie obligată pârâta la emiterea unei adeverințe privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren la care reclamanții sunt îndreptățiți.
Această acțiune este întemeiată, într-adevăr, pe dispozițiile legii 18/1991 care prevedea la data introducerii acțiunii, cât și a cererii de recurs, în art. 59 că sentința civilă pronunțată de instanța pentru soluționarea plângerii formulată potrivit acestei legi, este supusă căilor de atac prevăzute în Codul d e procedură civilă, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, dispoziții care atrăgeau competența materială de soluționare a recursului de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Ulterior introducerii recursului și pe parcursul soluționării acestei cereri, potrivit rt.5 din Titlul XIII al Legii 247/2005, referitor la accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare, s-a stabilit că plângerile formulate în baza Legii 18/1991 se judecă de urgență și cu precădere de către judecătorie, împotriva acestora putându-se formula numai recurs la tribunal.
Aceste dispoziții, însă, nu sunt aplicabile prezentei cereri de recurs întrucât aceasta se afla în curs de judecare la data intervenirii modificărilor legislative, astfel încât, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 725 alin. 2 pr.civilă, potrivit căruia procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite, vor continua să fie judecate de acele instanțe.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiile art. 137 pr.civilă, potrivit cărora instanța trebuie a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și apoi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea de Apel va respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a acestei instanțe pentru soluționarea cererii de recurs, excepție invocată la termenul din data de 27.03.2008 de către recurenți.
Cu privire la excepția perimării cererii de recurs:
Așa cum s-a arătat mai sus, cauza a fost suspendată la termenul din data de 30.01.2007 în baza dispozițiilor art. 243 pct. 1.pr.civilă, la cererea recurenților, pentru a se produce toate dovezile necesare introducerii în cauză a moștenitorilor defunctei .
Potrivit art. 248 pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, etc. se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Acest termen s- împlinit la data de 31.01.2007, în toată această perioadă recurenții nefăcând dovada că au stăruit în soluționarea cererii și neîntocmind nici un act de procedură în acest sens.
În speță, nu pot fi reținute dispozițiile art. 250 alin. 2 pr.civilă, pentru a se constata că ar fi fost suspendat cursul perimării întrucât, potrivit acestui text legal, în cazurile prevăzut de art. 243 pr.civilă, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, numai dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
Actele medicale depuse la dosarul cauzei atestă împrejurarea că recurentul a suferit o intervenție chirurgicală în luna februarie 2008, deci ulterior datei la care deja se împlinise termenul de un an în care se putea constata perimarea recursului și oricum, actele medicale referitoare la starea de sănătate a acestui recurent nu se pot încadra printre faptele care au prilejuit suspendarea judecății, astfel cum sunt menționate in art. 250 alin.2 pr.civilă.
Față de considerentele mai sus arătate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 248 și 252 pr.civilă, Curtea de Apel, văzând și dispozițiile art. 137 pr.civilă, expuse anterior, va constata perimată cererea de recurs formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PLOIEȘTI de soluționare a cererii de recurs, invocată de intimați.
Constată perimat recursul formulat de reclamanții, domiciliat în B,-,.3,.9, sector 1, și decedați pe parcursul soluționării cauzei și în drepturile cărora s-a subrogat moștenitoarea acestora, domiciliată în B, str.-.-, nr.28, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 842 din 10 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ P DE APLICARE LEGII 18/1991.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.
tehnored.CC
2.ex./ 8.04.2008
apel.243/2001 Tr.
apel.
fond.1058/1999 Jud.
fond.
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
