Speta Legea 10/2001. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 102/A/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 1693/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de apelanții reclamanți, prin mandatar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 14 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 7.09.2007 pe rolul Judecătoriei Alba -I sub dosar nr-, reclamanții - și soția i-au chemat în judecată pe pârâții Statul Român -reprezentat de către Ministerul Finanțelor Publice și Colegiul Militar A-I - reprezentat de Ministerul Apărării Naționale prin UM 02523 B, solicitând instanței să constate:
-că înscrierea în cartea funciară 29707 localității A-I cu privire la nr. top 2978/14/1 și 2978/15/1 și apoi că radierea din CF nr.9974 a localității A-I nr. top 2978/14/1 și 2978/15/2 s-au făcut în temeiul unui act nevalabil, iar dreptul de proprietate înscris în CF 29707 A-I cu privire la cele două numele topografice este greșit calificat;
-//-
-să se dispună rectificarea înscrierilor făcute în cele două cărți funciare în sensul radierii nr. top 2978/14/1 și 2978/15/1 din CF 29404 și repunerea părților în situația anterioară prin reîntabularea numerelor topografice radiate mai sus arătate în CF 9974 localității A-I în cota de 1/1 părți în favoarea reclamanților, cu cheltuieli de judecată în măsura în care pârâții se opun admiterii acțiunii.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că obiectul contractului de cumpărare autentificat sub nr. 5133 din 12.06.1987 l-a format întregul imobil înscris în CF 9974 A-I cu nr. top 2978/14/, 2978/15, 2978/18 și 2978/19, vânzătoarea a vândut, iar reclamanții au cumpărat cota întreagă a acesteia de 1/1 părți asupra cărora au fost întabulați în cartea funciară.
În anul 1999 în baza adresei nr. 202/1999 a UM 12444 Sibiu și a decretului nr. 57/1975 cartea funciară a fost modificată, în sensul că imobilele de sub a+1 au fost parcelate în parcele noi descrise sub a+5-8 în care sens au fost modificate inclusiv suprafețele numerelor topografice.
Ca urmare a operațiunilor de mai sus, imobilele notate cu nr. top 2878/14/1 și 2978/15/1 au fost radiate din CF 9974 A-I și reîntabulate în CF 29707 în favoarea Statului Român cu titlu de expropriere, după care în baza deciziei nr.77/1975, 12/1976 și 426/1977,imobilele prezumtiv expropriate au fost date în administrarea pârâtului Colegiul Militar Alba - care a întabulat dreptul de administrare în cartea funciară.
Operațiunile efectuate în CF 9974 A-I cu nr. top 2978/14/1 și 2978/15/1 și întabularea acelor numere topografice în CF 29707 A-I în favoarea pârâtelor au fost efectuate în condițiile în care imobilele în litigiu nu au fost expropriate prin decretul 57/1975, fapt ce rezultă din listele anexă la decret, astfel încât toate operațiunile de care funciară mai sus menționate sunt nelegale, făcute în temeiul unui act juridic nevalabil în ce-i privește pe reclamanți, iar în cele din urmă dreptul de proprietate și administrare înscris în CF în favoarea pârâților a fost greșit calificat ca fiind dobândit prin expropriere.
În aceste împrejurări, subzistând condițiile de existență a dreptului înscris în cartea funciară 29707 A-I cu nr. top 2978/14/1 și 2978/15/1 demonstrând cu actele anexă la prezenta acțiune, constatând incidența disp. art. 36 din Legea nr. 7/1996, reclamanții apreciază că prezenta acțiune trebuie a fi admisă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Reclamanții au reformulat punctul 2 din acțiunea introductivă, în sensul că au solicitat ca instanța să dispună rectificarea înscrisurilor făcute în cele două cărți funciare și pe cale de consecință radierea nr. top 2978/14/1 și 2978/15/1 din CF 29707 și reîntabularea acelor numere topografice în cota de 1/1 părți în CF 9974 A-
-//-
Judecătoria Alba -I prin sentința civilă 4258/2007a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Alba -I invocată de pârâtul Colegiul Militar A-I și declinat în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții - și împotriva pârâților Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Colegiul Militar A-I - prin Ministerul Apărării Naționale.
În fața Tribunalului Alba reclamanții au depus o completare a acțiunii introductive în care au indicat temeiul de drept al cererii lor, respectiv: Legea 33/2004, art. 36 din 7/1996, Decretul 57/1975, art. 274 Cod procedură civilă (file 23).
Pârâtul Colegiul Militar AIp rin Ministerul Apărării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de decizia 53/2007 a ICCJ care stabilește că sunt inadmisibile acțiunile având alt temei decât Legea 10/2001, or în speță terenul a fost expropriat prin Decretul 57/1975.
Prin sentința civilă nr.1693/2008 Tribunalul a respins acțiunea reclamanților - și reținând că potrivit extraselor de carte funciară de la filele 56-58 asupra imobilului înscris în CF 9974 - I nr. top 2978/14 casă și loc de casă de 719 mp, top 2978/15 loc de casă de 719 mp, nr. top 2978/18 loc de casă de 719 mp și nr. top 2978/19 loc de casă de 719 mp la poziția figurează ca proprietari în cotă de 6/8 părți, cu o cotă de 1/8 părți, - 1/8 părți. Aceștia au transmis în baza contractului autentic de vânzare - cumpărare nr. 2863/1983 ( fila 8 ) proprietatea asupra construcțiilor cumpărătorilor și, terenul aferent de 250/2876 părți trecând în proprietatea Statului Român, restul terenului fiind proprietatea CAP.
Reclamanții devin proprietari asupra imobilului soților în baza contractului autentic de vânzare - cumpărare nr. 5133/1987 ( fila 9 ).
Prin Decretul de expropriere nr. 57/2 aprilie 1975 al Consiliului de Stat al în vederea construirii Liceului Militar " " s-a expropriat de la parcela cu nr. top 2878/14 ( fila 57 dosarul judecătoriei) și de la CAP - I parcela cu nr. top 2978/15 ( fila 40 ).
În aceste condiții nu s-a făcut dovada că reclamanții au fost persoanele sau moștenitorii cărora le-a fost preluat abuziv terenul în litigiu, mai exact parcelele cu nr. top 2878/14/1 și nr. top 2978/15/1 care au trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 57/2 aprilie 1975 și ulterior în baza adresei nr.202/1999 a UM 12444 Sibiu a pârâtului Colegiul Militar A-I considerent față de care instanța o va respinge.
Acțiunea reclamanților a fost considerată de Tribunal și neîntemeiată prin prisma considerațiilor avute în vedere de ÎCCJ în Decizia 53/2007 pronunțată în cadrul recursului în interesul legii care a statuat că din moment ce a fost adoptată Legea nr. 10/2001, având tocmai caracterul special
-//-
menționat, care reglementează toate situațiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se impune ca dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 să fie considerate rămase fără aplicare în cazul acțiunilor având ca obiect asemenea imobile, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ca și în toate celelalte cazuri de preluate abuzivă de către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând în drept art.296 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că decizia 53/2007 la care a făcut referire instanța de fond nu este aplicabilă în speță întrucât această decizie se referă la imobilele legal expropriate. În speță, prin decretul de expropriere cele două numele topografice nu au fost niciodată trecute în proprietatea Statului Român, statul nedevenind proprietarul acestor imobile. Ca atare, terenul în litigiu cu referire la cele două numere topografice nu a fost expropriat și prin urmare acțiunea lor în revendicare este admisibilă, fondată pe dispozițiunile Legii nr. 33/1994, art.35. În acest sens invocă jurisprudența cu referire la decizia nr.4614/31 mai 2005 pronunțată de ICCJ, decizia civilă nr.1590/2003 pronunțată de ICCJ și în fine decizia secțiilor reunite pronunțată la 9 iunie 2008 în dosarul civil nr. 60/2007.
Câtă vreme prin expertiza efectuată, proba administrată în cauză în contradictoriu cu toate părțile dar despre care, instanța de fond nu face vorbire trecând-o sub tăcere, rezultă cu certitudine că au fost comise erori cu privire la identificarea terenurilor în litigiu, pentru că suprafețele de teren care au fost în realitate expropriate au aparținut fostului CAP A și respectiv, iar în raport cu de carte funciară se impune îndreptarea acelor erori prin restabilirea situației anterioare de carte funciară așa cum ei au solicitat în acțiunea introductivă. În acest sens solicită ca instanța să aibă în vedere disp. art. 34 pct.1 și 2 din 7/1996, potrivit cărora "orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară atunci când înscrierea sau actul în temeiul cărora s-a făcut înscrierea nu au fost valabile, iar ei au demonstrat nevalabilitatea actului de expropriere invocat la întabulare de către UM 02444 Sibiu; pe de altă parte, dreptul înscris fiind greșit calificat, susținându-se de către pârâte că au dobândit dreptul de proprietate prin expropriere legală a terenurilor de la proprietari tabulari, fapt greșit reținut de către instanța de fond, se impune și în acest caz rectificarea de carte funciară prin radierea înscrierilor făcute în favoarea pârâtelor și reîntabularea dreptului de proprietate în cotă de 1/1 părți în favoarea reclamanților apelanți.
În apel nu s-au depus înscrisuri noi, nu s-au solicitat și efectuat alte probe.
-//-
Intimatul Colegiul Militar " " prin a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul apel nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanții apelanți au motivat în drept acțiunea formulată pe dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994. Această precizare a fost făcută atât în fața Tribunalului (23 ) cât și în fața Curții de APEL ALBA IULIA (16), arătând că acțiunea lor este admisibilă având în vedere deciziile 4614/31.05.2005 și 1590/2003 pronunțate de ICCJ depuse la Tribunal la filele 26-28.
Aceste decizii pronunțate de ICCJ în situații de speță au devenit superflue față de decizia 53/4.06.2007 pronunțată de ICCJ în cadrul unui recurs în interesul legii și care are caracter obligatoriu în temeiul art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, în raport cu alte decizii ale aceleiași instanțe care nu au acest caracter.
Prin decizia 53/2007 ICCJ a stabilit că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Prin această decizie s-a stabilit că Legea 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și, fără să diminueze accesul în justiție, a adus perfecționări sistemului reparator, subordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special. Cadrul legislativ oferit prin Legea 10/2001 interesează ordinea publică și este de imediată aplicare, iar în acest cadru nu-și mai poate găsi aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea 33/1994 și nici disp. art. 481 din codul civil.
Reglementarea cu caracter special din Legea 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii în echivalent. În această privință este de subliniat că art. 11 alin. 1 din această lege mai prevede că imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale.
Dispozițiile din celelalte alineate ale art. 11 și urm. din Legea 10/2001 asigură realizarea în practică a întregii proceduri de restituire și, respectiv, a măsurilor reparatorii în echivalent, constituind cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor preluate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, singurul ce poate fi invocat după intrarea în vigoare a dispozițiilor acestei legi.
Ca urmare, câtă vreme Legea 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum și de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea 33/1994 are caracter general față de Legea 10/2001, se constată că dispozițiile art. 35 ale acestei legi nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
-//-
1989 care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Această decizie deplin aplicabilă speței, este în consonanță perfectă cu decizia aceleiași instanțe supreme nr. 33/2008 la care fac referire reclamanții și prin care se arată că, în cazul concursului între legea generală și legea specială, acest concurs se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. Prin urmare în cazul concursului între legea 33/1994 și Legea 10/2001 aceasta din urmă are prioritate, fiind legea cu caracter special.
Sub acest aspect se mai impune o analiză cu privire la liberul acces la justiție pe care îl invocă reclamanții.
Prin decizia 1/1994 Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. Legiuitorul are competența exclusivă de a stabili reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 125 alin. 3, și potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Din jurisprudența organelor de la Strassbourg rezultă că dreptul de acces la justiție are două trăsături fundamentale: el trebuie să fie efectiv, fără a fi însă un drept absolut. Pot fi aduse restricții exercițiului acestui drept întrucât dreptul de acces la o instanță, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate în timp și spațiu, în funcție de resursele comunității și de nevoile indivizilor.
Reclamanții mai invocă prioritatea Convenției Europene a Drepturilor Omului față de Legea 10/2001, prioritate care este dată de alineatul final al dispozitivului Deciziei 33/2008. Sub acest aspect susținerea reclamanților este reală, fiind dată și de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României. Este de menționat însă că această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice. Or, în speță, nu suntem în prezența unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, iar, pe de altă parte nici dispozițiile Convenției Europene nu pot fi aplicate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la convenție, căci convenția europeană apără un bun, în sensul convenției, bun pe care reclamanții nu îl au și nu l-au avut niciodată. Sub acest din urmă aspect mai trebuie făcute următoarele precizări, față de reținerea instanței de fond în sensul că reclamanții nu au făcut dovada că ei sunt persoanele sau moștenitori ai persoanelor cărora le-a fost preluat abuziv terenul:
În anul 1975 prin art. 28 din Decretul 57/1975 s-au expropriat mai multe terenuri în municipiul A I în vederea construirii sediului Liceului
-//-
Militar " " printre care și imobilele cu nr. top.2978/15 și 2978/14 (filele 35 și 37, dosar fond, poz. 24 și 18 din Anexele la Decretul de expropriere). Imobilele au fost expropriate de la CAP I și, respectiv de la domiciliată în A I,-. Operațiunea de expropriere nu a fost operată imediat în cărțile funciare, drepturile reale dobândindu-se fără înscriere în cartea funciară potrivit art. 26 din DL 115/1938, Ulterior exproprierii, construcțiile existente pe terenul înscris în CF 3903 I, nr. top 2978/14, 2978/15, 2978/18 și 2978/19 au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2863/1983 încheiat între, și -, pe de o parte și și, pe de altă parte ( 8, dosar Judecătorie), cu precizarea expresă că terenul aferent de 250 mp trece în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea 58/1974, restul terenului fiind proprietatea CAP-ului. În anul 1987 soții vând soților - și (actualii reclamanți) aceleași imobileconstrucții, terenul aferent de 250 mp fiind proprietatea Statului Român (9, dosar Judecătorie). Așadar reclamanții nu au avut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului, ei dobândind doar proprietatea asupra construcțiilor, or în aceste condiții nu se poate susține cu temei că ei ar avea un "bun" care să fie respectat și apărat în temeiul art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Principiul în acest domeniu a fost stabilit de Comisia Europeană încă din anii 1970: " de a vedea renăscută supraviețuirea unui vechi drept de proprietate care este de mult timp imposibil de exercitat în mod efectiv nu poate fi considerată un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1". Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au avut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului, ci doar asupra construcțiilor, fiind întabulați sub B 7-8. Doar suprafața de 250 mp atribuită în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor, în condițiile art. 30 din Legea 58/1974, a trecut în proprietatea titularilor dreptului de folosință a terenului, proprietari ai construcțiilor. Reclamanții au obținut așadar, în temeiul actualului art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 250 mp în baza ordinului prefectului nr. 3590/1993, fiind întabulați sub B 9-10 (fila 12, dosar Judecătorie).
Curtea a arătat aceste aspecte completând motivarea instanței de fond sub aspectul calității procesuale active a reclamanților, arătând că acestea nu pot invoca preluarea abuzivă a terenului întrucât nu au fost persoane sau moștenitori ai persoanelor de la care s-a preluat bunul în baza Decretului nr. 37/1975. Împrejurarea dacă preluarea a fost abuzivă sau nu, dacă există identitate între persoana înscrisă în anexă la decretul de expropriere și persoana care figura ca titular al dreptului de proprietate în cartea funciară, nu poate fi pusă în discuție de reclamanți ci numai de proprietarii de carte funciară sau de moștenitorii acestora și numai în cadrul expres reglementat de Legea 10/2001. De asemenea, în aceeași ordine de idei, erorile cu privire la
-//-
identificarea terenurilor în litigiu evidențiate în expertiza topografică efectuată în cauză, în sensul că parcelele cu nr. top 2978/14 și 2978/15 nu sunt amplasate corect în raport cu de carte funciară, sunt aspecte de fond care nu mai pot fi discutate în prezentul litigiu care, așa cum s-a arătat, privește niște persoane care nu au deținut nicicând dreptul de proprietate asupra terenului, ci doar asupra a 250 mp începând cu 29 mai 1996 (data întabulării Ordinului prefectului), aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanții folosesc mai mult decât li s-a acordat prin acest ordin.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art.296 cod procedură civilă Curtea va respinge apelul reclamanților ca nefondat reținând că Tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții - și, împotriva sentinței civile nr.1693/17.12.2008 a Tribunalului Alba -Secția civilă, pronunțată în dosarul civil nr-.
Definitivă.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - - semn. conf. art. 261. grefier șef |
Red.
Dact. 7ex/4.06.2009
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru
