Speta Legea 10/2001. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 108/
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C și de intervenienta, domiciliată în Sud,-, județul C, în contradictoriu cu intimații G, domiciliat în B,-, sector 2 și, domiciliat în B,-,. 1 sector 2, împotriva sentinței civile nr. 76/29.01.2008 și a încheierii din 12.06.2007 ambele pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr- având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 7 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 14 mai 2008.
INSTANȚA
Asupra apelurilor civile de față;
Reclamanții G și au chemat în judecată pe Primarul Orașului pentru ca instanța să dispună anularea dispoziției nr. 350/05.09.2006 și restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești a imobilului construcție și teren în suprafață de 300 mp aferent lotului 926 din Sud, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că sunt unicii moștenitori ai defunctului, acesta a avut în proprietate imobilul compus din și teren în suprafață de 300 mp, care a fost trecut în proprietatea statului în mod abuziv prin efectul naționalizării.
Au formulat o notificare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, care însă a fost respinsă prin dispoziția nr. 350/2006 pe motiv că nu s- făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor legali.
a primit acest imobil prin actul de donație nr. 2942/1926, donație care este consemnată și în procesul - verbal din 04.02.1943.
Cu privire la descendență, se arată că prin certificatul de moștenitor nr. 66/1996 s-a constatat că G și sunt unicii moștenitori au defunctului, la succesiunea căruia au venit în calitate de nepoți de soră predecedată.
S-a mai arătat că, împreună cu terenul aferent a fost înstrăinat foștilor chiriași cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
În drept s-au invocat disp. art. 1-3, art. 18, art. 20, art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 2 din Decretul nr. 52/1950.
La termenul din 15.05.2005, numita a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Primarul Orașului, prin care a arătat că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite, nu au calitatea de moștenitori, iar pretinșii lor autori nu au avut calitatea de proprietari ai unui imobil transmis către o altă persoană.
În ședința de judecată din 12.06.2007, instanța a respins - în etapa examinării admisibilității în principiu - cererea de intervenție. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că intervenienta nu justifică un interes în promovarea cererii față de situația că, prin eventuala admitere a acțiunii, intervenienta nu este pândită de pericolul pierderii imobilului cumpărat.
Prin sentința civilă nr. 76 din 29 ianuarie 2008 TRIBUNALUL CONSTANȚAa admis acțiunea reclamanților G și, a anulat dispoziția nr. 350/2006 emisă de pârâtul Primarul Orașului și a obligat pârâtul să emită o dispoziție care să conțină o propunere de acordare a despăgubirilor pentru imobilul format din teren în suprafață de 3000 mp și construcție în suprafață de 100 mp -, str. - cel M, Sud (parte din lotul 926, fostă parcelare ). Prin aceeași hotărâre pârâtul a fost obligat la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții îndeplinesc cerințele Legii nr. 10/2001 pentru aplicarea măsurilor reparatorii, respectiv preluarea imobilului în mod abuziv și calitatea de proprietar la data preluării a persoanei care a formulat notificarea, respectiv de moștenitor al proprietarului.
Cu privire la calitatea de proprietar la data preluării imobilului, instanța a reținut că înregistrarea pe numele lui în urma inspectării imobilului la 14 iulie 1943 înlătură susținerile pârâtului referitoare la faptul că în anul 1940 și în perioada 1943-1950 proprietar a fost, instanța acordând procesului verbal de inspecție semnificația unui act autentic, cu efectele prevăzute pentru aceste acte de art. 1171 Cod civil.
S-a mai reținut că, deși reclamanții nu au făcut dovada preluării imobilului în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, faptul că acesta se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Concluzia apartenenței imobilului la proprietatea autorului reclamanților la data preluării imobilului și a preluării lui abuzive de către stat a determinat concluzia instanței în sensul că motivele care au dus la pronunțarea dispoziției contestate nu sunt reale și se impune anularea acesteia.
Instanța a mai reținut că imobilul preluat de la autorul reclamanților a fost transformat în așa măsură încât a devenit un imobil nou și pentru că în prezent acest imobil a fost vândut unui terț în anul 1996, s-a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul Primarul Orașului și intervenienta.
Apelul pârâtului a fost declarativ. El nu cuprinde criticile aduse hotărârii primei instanțe, astfel încât Curtea va analiza apelul pârâtului în raport de susținerile din referatul nr. 824/05.09.2006 care a fundamentat dispoziția nr. 350/2006, contestată în prezenta cauză.
În apelul său, intervenienta în interes alăturat pârâtului, a susținut că reclamanții au solicitat în mod fraudulos despăgubiri pentru un alt imobil decât cel care a aparținut reclamanților, expertul deplasându-se pentru evaluare la un alt imobil decât cel care face obiectul cauzei.
Apelurile sunt nefondate.
Reclamanții au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din Sud, lotul nr. 926, compus din teren în suprafață de 300 mp și construcția numită, despre care au susținut că a aparținut autorului lor.
În dovedirea dreptului de proprietate al autorului lor, reclamanții au depus actul de donație autentificat sub nr. 2942 din 30 ianuarie 1926 la Tribunalul Ilfov, Secția notariat, prin care a donat fiului său, construită pe o parte din lotul nr. 926.
Existența imobilului în patrimoniul d-lui a fost confirmată, așa cum a reținut corect instanța de fond, prin inventarierea în vederea impozitării, la 4 februarie 1944, averii defunctului, ocazie cu care s-a constatat că "la data decesului defunctului n-a posedat nici o avere, fiind donată în întregime încă din timpul vieții moștenitorilor săi". Procesul verbal întocmit cu ocazia inventarierii averii defunctului, fiind un act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, are valoarea unui înscris doveditor care atestă deținerea proprietății de către autorul reclamanților, așa cum a reținut tribunalul în concordanță cu prevederile pct. 23.1 lit. d) din Normele metodologice adoptate prin nr.HG 250/2005, astfel că data înregistrării lui în evidențele fiscale, respectiv 30.06.1944, face de crezut faptul pretins de reclamanți, acela al existenței bunului în patrimoniul autorului lor, cel puțin la acel moment. Acest act are, în același timp, valoarea unei probe contrare celei depusă de pârât în dosarul de fond, respectiv aceea că imobilul în litigiu, a figurat în evidențele fiscale în perioada 1940 și 1942-1950 pe numele unei alte persoane decât a autorului reclamanților, respectiv pe numele d-lui.
Nici cel de-al doilea motiv pe care pârâtul și-a întemeiat soluția de respingere a notificării, respectiv acela al nedovedirii de către reclamanți a calității lor de moștenitori legali, nu poate fi reținut în apel. Prin actele de stare civilă și prin certificatul de moștenitor nr. 66 din 22 iulie 1996 reclamanții au dovedit că sunt nepoții de soră predecedată ai defunctului și că, în această calitate, culeg moștenirea acestuia.
Reținând, în concluzie, că s-a făcut atât dovada dreptului de proprietate asupra bunului, cât și dovada calității reclamanților de succesori ai defunctului, proprietarul bunului, instanța va respinge ca nefondat apelul pârâtului.
În ceea ce privește apelul intervenientei, instanța constată că nu este întemeiat, soluția primei instanțe fiind corect justificată pe lipsa interesului propriu al intervenientei în respingerea acțiunii.
Astfel, chiar dacă cererea de intervenție formulată de d-na este o intervenție accesorie, făcută pentru apărarea dreptului pârâtului, totuși, față de prevederile art. 49 alin. 1 Cod procedură civilă, care stabilesc că "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", intervenienta trebuie să justifice un interes propriu pentru a putea sta în proces.
Interesul intervenientului trebuie să îndeplinească condițiile generale cerute pentru punerea în mișcare a acțiunii civile, respectiv să fie legitim, juridic; să fie născut și actual; să fie personal și direct.
Caracterul personal și direct al interesului presupune ca folosul practic urmărit să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva. În speță, reclamanții au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul care a aparținut autorului lor, astfel încât recunoașterea dreptului acestora și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent nu justifică interesul intervenientei în cauză, interesul direct și personal al acesteia fiind doar acela de păstrare a bunului dobândit prin cumpărare în patrimoniul său.
Cum problema restituirii în natură a bunului imobil către reclamanți nu este în discuție, imobilul fiind legal înstrăinat, printr-un act necontestat de către reclamanți, condiția interesului personal și direct al intervenientei nu este îndeplinită, cererea de intervenție primind corect un fine de neprimire prin încheierea interlocutorie din 12.06.2007.
În condițiile respingerii în principiu a cererii de intervenție, chestiunile invocate de intervenientă și care privesc fondul cauzei nu mai pot face obiectul analizei instanței, respingerea în principiu a cererii de intervenție având semnificația lipsirii persoanei care a depus cererea de intervenție de calitatea de parte în proces.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile civile formulate de pârâtulPRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C și de intervenienta, domiciliată în Sud,-, județul C, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B,-,
sector 2 și, domiciliat în B,-,. 1 sector 2, împotriva sentinței civile nr. 76/29.01.2008 și a încheierii din 12.06.2007 ambele pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr-.
Obligă apelanții la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Pt. Grefier,
- -
a cărei activitate a încetat, prin pensionare
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Red./dact. dec. jud. -
8 ex./27.06.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Monica Costea
