Speta Legea 10/2001. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11/A/2010
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarele Sabine și și de pârâtul Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 728/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus concluzii scrise din partea apelantelor contestatoare, formulate prin avocat.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 22 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față,
Prin contestația precizată, înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 271/2005, contestatoarele Sabine și au solicitat anularea dispoziției nr. 2633 din 8.12.2004 emisă de Primarul Municipiului Sibiu și restituirea în natură a imobilului din strada - de . nr. 30 înscrisă în CF nr. 2728 Sibiu nr. top 3976, 3977/1 și 3978/2 sau acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivare arată că acest imobil a fost confiscat abuziv iar așa-zisa despăgubire acordată nu a fost rezonabilă. În drept invocă art. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1064/2005 Tribunalul Sibiua admis în parte contestația, a dispus anularea dispoziției și a obligat unitatea deținătoare să emită o nouă dispoziție motivată pentru acordarea diferenței de despăgubiri cuvenite contestatoarei în condițiile legii speciale, pentru imobilul teren și construcție înscris în CF nr. 2728 Sibiu nr. top 3976, 3977/1 și 3978/2.
A fost obligată intimata să înainteze întreaga documentație Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A fost respinsă în rest contestația.
Prin decizia civilă nr. 110/A/2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 1585/2006 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamante împotriva sentinței primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 9794/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de proprietate intelectuală în dosar nr- s-a admis recursul declarat de reclamante împotriva deciziei instanței de apel, s-a casat decizia și sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
În considerentele deciziei s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 223/1974 prin decizia nr. 402 din 5 iulie 1975 a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular al Județului Sibiu.
Potrivit art. 2 alin 1 lit. g din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 prin imobil preluat abuziv se înțelege și imobilul preluat cu titlu valabil astfel cum este definit prin art. 6 alin 1 din Lega nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
S-a apreciat că instanța de apel a reținut greșit că preluarea terenurilor s-a făcut în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 întrucât actul de donație prin care petentele au dobândit dreptul de proprietate s-a încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, la 19 ianuarie 1949.
Potrivit art. 7 alin 1 din Legea nr. 10/2001, de regulă imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
În speță, o parte din imobil, respectiv cel înscris în CF nr. 2728 Sibiu nr. top 3976/1/2, 3977/1/1/2 și 3978/2/1/2 construcții și teren a fost înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995 către și, iar pentru această parte din teren s-a considerat că în mod just instanțele de fond și apel au obligat pe pârât să acorde măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.
Cealaltă parte din imobil, compus din două corpuri funciare dezmembrate din nr. top inițiale 3976, 3977/1 și 3978/2 se află în proprietatea Statului Român și trebuiau restituite în natură.
Pentru individualizarea nr. top nou formate în urma dezmembrării de sub - 3976/1/1, 3977/1/1/1 și 3978/2/1/1 și de sub nr. top 3976/2, 3977/1/2 și 3978/2/2 din CF nr. 2728 Sibiu s-a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize topografice, motiv pentru care se impune rejudecarea pricinii.
Prin sentința civilă nr. 728/2008 pronunțată în rejudecare de către Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă în parte contestația, s-a dispus anularea dispoziției nr. 2633/2004 a Primarului Sibiu care a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură terenul de 3.438 mp cu nr. top 3976/1/1/1, 3977/1/1/1/1 și 3978/2/1/1/1 înscris în CF inițial nr. 2728 Sibiu conform expertizei efectuate de expert care face parte integrantă din hotărâre.
Totodată, intimatul a fost obligată să facă propuneri de acordare de măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești pentru restul imobilului care a rămas nerestituit și care a fost înstrăinat, respectiv nr. top 3976/1/2, 3977/1/1/2, 3978/2/1/2 și pentru imobilul cu nr. top 3976/1/1/2, 3977/1/1/1/2 și 3978/2/1/1/2 teren de 721 mp Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor cu concomitenta rambursare către contestatoare a sumelor încasate cu titlu de despăgubiri - 7.595 lei actualizate cu indicele de inflație.
S-au respins restul pretențiilor contestatoarei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că cele două contestatoare au fost coproprietare în cotă de părți asupra imobilului în litigiu care a fost trecut în proprietatea Statului Român prin decizia nr. 402/1975 a Consiliului Județean Sibiu.
Contestatoarele au formulat în termen legal notificare și sunt îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 3 alin 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat abuziv conform art. 2 pct. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, Legii 213/1998, art. 41 și 36 din Constituția României din 1965 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO și deciziei nr. 6493/2002 a ÎCCJ. Față de aceste prevederi Decretul nr. 223/1974 și dispozițiile art. 2 pct. 1.4 lit. b din normele de aprobare a HG nr. 498/2003 sunt nelegale, schimbând prin interpretare dispozițiile Legii nr. 10/2001.
S-a constatat că imobilul inițial a suferit dezmembrări și ulterior înstrăinări.
Astfel, nr. top 3976 casă, 39787/1 loc viran și 3978/2 grădină s-a dezmembrat în două corpuri noi sub top 3976/1, 3977/1/1 și 3978/2/1 casă și curte sub nr. top 3976/2, 3977/1/2 și 3978/2/2, acesta din urmă fiind transcris în CF nr. 18597 și apoi în CF nr. 46704 Sibiu, proprietatea SC Com SRL.
Imobilul de sub s-a dezmembrat, la rândul său, în două corpuri sub cu nr. top 3976/1/1, 3977/1/1/1 și 3978/2/1/1 transcris în CF nr. 48977 Sibiu și sub cu nr. top 3978/1/2, 3977/1/1/2 și 3978/2/1/2 a devenit proprietatea lui și conform Legii nr. 112/1995.
Imobilul de sub cu nr. top 3976/1/1, 3977/1/1/1 și 3978/2/1/1 teren de construcții de 4.159 mp a fost comasat prin încheierea nr. 13.079/2004 cu nr. top 3977/2/1 din CF nr. 6334 Sibiu, formându-se un singur corp funciar cu nr. top 3977/2/1, 3978/1/1/, loc de casă de 9.320 mp.
Acesta, la rândul său, a fost dezmembrat în trei corpuri funciare cu următoarele nr. top:
- 3977/2/1/1, 3978/1/1/1 - loc de casă de 6.288 mp;
- 3977/2/1/2, 3978/1/1/2 - loc de casă de 1.723 mp;
- 3977/2/1/3, 3978/1/1/3 - loc de casă de 1.325 mp.
S-a reținut că prin expertiza topografică efectuată în cauză s-a propus revenirea la situația anterioară dezmembrării din 2004 și redezmembrarea imobilului inițial în două noi corpuri funciare:
- nr. top 3976/1/1/1, 3977/1/1/1/1, 3978/2/1/1/1 teren pentru construcții de 3.438 mp, liber, care poate fi retrocedat;
- nr. top 3976/1/1/2, 3977/1/1/1/2, 3978/2/1/1/2 de 721 mp, afectat de o alee de acces și de Sibiu.
Susținerea intimatului conform căreia imobilul are destinația de zonă de parcuri și complex sportiv a fost înlăturată de prima instanță, reținându-se că OUG nr. 195/2005 nu are prevalență față de Legea nr. 10/2001 și prin certificatul de urbanism nr. 2141/2005 s-a solicitat obținerea unei autorizații de construire pentru zona rezidențială.
Precizarea de acțiune referitoare la revenirea la situația anterioară și la acordarea de teren în compensare în aceeași zonă s-a respins deoarece intimatul, în urma aplicării operațiunilor de dezmembrare din lucrarea de expertiză va indica exact imobilul supus restituirii conform dispozițiilor instanței.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarele și intimatul Primarul Municipiului Sibiu.
Prin apelul promovat, contestatoarele au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, cu referire la petitul principal, se susține că hotărârea este nelegală deoarece nu s-a motivat în nici un fel respingerea cererii de acordare a diferenței de teren în compensare până la suprafața de 6288 mp ( a nr. top 3977/2/1/1 și 3978/1/1/1 loc de casă), fiind încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Arată că, potrivit Legii 10/2001, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, este posibilă compensarea cu alte bunuri aflate în proprietatea Statului, iar în speță imobilul contestatoarelor este comasat cu alt imobil aflat în proprietatea Statului, întreg imobilul comasat de 6288 mp cu nr. top nou 3977/2/1/1 și 3978/1/1/1 fiind liber, aflat în proprietatea Statului, pentru el fiind emis certificat de urbanism în vederea construirii de ansambluri rezidențiale.
Cu privire la dezmembrările și comasarea efectuate de intimat, se arată că acestea erau deja efectuate la data soluționării notificării, în cuprinsul dispoziției nu se face nici o referire la acestea, ci se face trimite la vechile nr. top.
Cu privire la petitul subsidiar, se arată că instanța a respins capetele de cerere privind operațiunile de revenire la situația anterioară de CF și de dezmembrare a imobilului. Consideră că instanța trebuia, cel puțin, să oblige intimatul să procedeze la efectuarea operațiunilor propuse prin expertiză sau să procedeze la propunere de dezmembrare și revenire la situația anterioară din CF 2728 Sibiu conform raportului de expertiză. Imobilul restituit prin sentință are un nr. top nou, propus prin expertiză, care nu există în CF, existând posibilitatea emiterii unei dispoziții care să nu poată fi operată în CF.
Sub un ultim motiv de apel, hotărârea este criticată pentru obligarea reclamantelor la restituirea despăgubirii de 7.595 lei actualizată, deși acestea, tot timpul, au contestat primirea acestei sume, pe care nu au încasat-o niciodată, intimatul nefăcând probe din care să rezulte plata acesteia.
În drept invocă dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă.
La rândul său, prin apelul promovat, Primarul Municipiului Sibiu a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul:
- respingerii cererii contestatoarelor de stabilire a măsurilor reparatorii în temeiul Legii 10/2001 pentru partea din imobil identificată inițial cu CF 2728 Sibiu cu nr. top 3977/1 (loc viran de 129 mp) și nr. top 3978/2 (grădină 5.877 mp) pentru că nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001, nefiind preluate abuziv;
- respingerii cererii de restituire în natură pentru partea de imobil care se află în prezent în proprietatea Statului Român.
În expunerea motivelor de apel se arată că prin decizia nr. 402/1975 a trecut în proprietatea Statului Român doar imobilul construcție, numai acesta fiind vizat de Decretul nr. 223/1974, cu acordarea de despăgubiri. În ce privește această parte din imobil nu contestă soluția instanței de fond, dar consideră nelegală hotărârea cu privire la suprafața nr. top 3977/1 (129 mp) și 3978/2 (5877 mp) arătând că acestea au trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, preluarea în temeiul acestui act normativ nefiind una abuzivă deoarece, potrivit art. 1.4 lit. c alin 2 din HG nr. 250/2007 preluările de imobile în baza acestui act normativ nu cad sub incidența Legii 10/2001.
Restituirea în natură a terenului de 3.438 mp este considerată nelegală deoarece suprafața este parte integrantă a unei zone care are destinație de zonă de parcuri, complexe sportive, recreare turism, perdele de protecție etc. fiind incidente dispozițiile art. 10 alin 2 din Legea nr. 10/2001.
Cu referire la destinația acestei suprafețe, se invocă și dispozițiile art. 71 alin 1 din OUG nr. 195/2005 privind protecția destinației de utilitate publică, în baza art. 10.3 din HG nr. 250/2007 pentru aceste imobile neputându-se acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent, fiind imposibilă restituirea în natură.
Susține că în speță prevederile Legii nr. 10/2001 trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 25/2007 în înțelesul acestui din urmă act normativ spațiile verzi fiind considerate obiectiv de interes public, de o importanță deosebită în asigurarea calității factorilor de mediu și a stării de sănătate a populației.
Invocă și dispozițiile art. 71 alin 1 din OUG nr. 114/2004 potrivit căruia schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Consideră că în mod nejustificat și fără a avea în vedere dispozițiile art. 10 alin 1 și 3 din HG nr. 250/2007 instanța de fond a retrocedat suprafața de 3.438 mp, concluziile expertului nefiind suficiente pentru a răspunde obiectivului stabilit de instanță în sensul stabilirii terenului liber.
și dispozițiile art. 10 alin 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.1 din HG nr. 250/2007 și susține că expertul nu a verificat dacă terenul este sau nu afectat de rețele subterane iar instanța nu a reținut destinația specială a imobilului.
Mai precizează că potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 350/2001, certificatul de urbanism este un act de informare, căruia nu i se poate da eficiență juridică, nu este de natură să schimbe destinația juridică și a fost emis anterior intrării în vigoare a OUG nr. 195/2005.
În drept invocă dispozițiile art. 282, 296 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001, HG nr. 250/2007, OUG nr. 195/2005, OUG nr. 114/2007, Legea nr. 24/2007 și Legea nr. 350/2001.
Prin întâmpinarea formulată în cauză Primarul Municipiului Sibiu a solicitat respingerea apelului declarat de reclamante, arătând că nu i-a fost comunicată precizarea contestației formulată după efectuarea expertizei, încălcându-i-se dreptul la apărare și dispozițiile procedurale aplicabile și că instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.
Susține că nu s-a probat împrejurarea că terenul de 6288 mp ar fi liber și ar putea fi restituit în natură, iar în rezerva disponibilă a municipiului Sibiu nu există în prezent bunuri care să poată fi oferite în compensare.
Cu referire la operațiunile de revenire la situația anterioară și de dezmembrare a imobilului se arată că acestea nu au format obiect al vreunui petit al acțiunii introductive de instanță.
Mai arată că pentru imobilele preluate în temeiul Decretului nr. 223/1974 operează prezumția potrivit căreia persoana de la care a fost preluat imobilul a primit despăgubiri cuvenite.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de casare, instanța de recurs a tranșat chestiunea preluării abuzive a terenului în litigiu, constatând că instanța apelului a reținut greșit că preluarea terenurilor înscris în CF 2728 Sibiu, nr. top 3977/1 și 3977/2 s-a făcut în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, întrucât actul de donație prin care petentele au dobândit dreptul de proprietate s-a încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, la 19 ianuarie 1949.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a reținut că imobilul a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 223/1974 și că potrivit art. 2 alin 1 lit. g din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prin imobil preluat abuziv se înțelege și imobilul preluat cu titlu valabil astfel cum este definit prin art. 6 alin 1 din Legea nr. 213/1998. Totodată, s-a constatat că potrivit art. 7 alin 1 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate abuziv se restituie în natură.
Fiind stabilit de către instanța de recurs că întreg imobilul a fost preluat abuziv de către stat și avându-se în vedere și dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că imobilul teren în litigiu a fost preluat abuziv de către stat. În aceste condiții motivul de apel formulat de intimatul Primarul Municipiului Sibiu sub acest aspect și întemeiat pe dispozițiile art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974 și pe dispozițiile art. 1.4 lit. c alin 2 din HG nr. 250/2007 se constată a fi nefondat.
Prin completarea raportului de expertiză topografică efectuată în fața instanței de apel, expertul a stabilit că suprafața totală de teren deținută de contestatoare și înscrisă în CF 2728 Sibiu sub nr. 3976 casă, curte de 766 mp, 3977/1 loc viran de 129 mp și 3978/2 grădină de 5877 mp (total 6772 mp), în urma unor operațiuni de dezmembrare și înstrăinare, este în prezent deținută astfel: - nr. top 3976/1/2, 3977/1/1/2 și 3978/2/1/2 de 838 mp în proprietatea lui și;
- nr. top 3976/2, 3977/1/2 și 3978/2/2 de 1775 mp în proprietatea SC Com SRL Mediaș;
- nr. top 3976/1/1, 3977/1/1/1 și 3978/2/1/1 de 4159 mp în proprietatea Statului Român.
Din suprafața aflată în proprietatea Statului Român expertul a stabilit că poate fi restituită o parcelă de 3.438 mp (așa cum dealtfel a reținut și prima instanță) diferența de 721 mp fiind ocupată de tribunele patinoarului din vecinătate.
Deasemenea, expertul arată că suprafața de 4159 mp cu nr. top 3976/1/1, 3977/1/1/1 și 3978/2/1/1 aflată în proprietatea statului a fost comasată prin încheierea nr. 13079/2004 într-un singur corp funciar cu nr. top 3977/2/1, 3978/1/1 reținându-se nr. 3977/2/1, 3978/1/1 în suprafață 9320 mp. Acesta, la rândul său, a fost ulterior dezmembrat în trei corpuri funciare noi printre care și cel cu nr. top 3977/2/1/1, 3978/1/1/1 de 6288 mp solicitat de contestatoare în compensare, în prezent fiind evidențiat în CF nr. 48977 Sibiu (fila 84 dosar apel).
Această suprafață a fost evidențiată de expert ca fiind liberă de construcții (fila 109 dosar fond).
Deși intimatul Primarul Municipiului Sibiu a susținut că terenurile evidențiate de contestatoare sunt afectate de rețele subterane, înscrisurile depuse în probațiune de furnizorii de utilități cât și suplimentele de expertiză întocmite în cauză de expertul topograf nu evidențiază existența vreunei rețele subterane pe imobilul în discuție, motivul de apel formulat sub acest aspect de către intimat neputând fi primit.
Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, inclusiv a celor aflate în domeniul public al statului, respectiv a celor necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social - culturale. În aceste condiții, prevederile art. 71 alin 1 din OUG nr. 195/2005 nu se pot constitui într-un impediment la restituirea în natură sau prin compensare a imobilului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât intimatul nu a reușit să probeze în mod clar că terenul în discuție este spațiu în baza unui HCL din anul 1999 în condițiile în care, printr-un certificat de urbanism ulterior, din anul 2004, se solicită obținerea unei autorizații de construire pentru zonă rezidențială iar în CF destinația imobilelor este menționată ca fiind "loc de casă" (fila 84 dosar fond) iar nu spațiu.
Ca atare, nu se poate susține cu temei de către apelantul Primarul Municipiului Sibiu încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 10 alin 1 și 3 din HG nr. 250/2007 și a OUG nr. 195/2005 atunci când a dispus restituirea în natură a suprafeței de 3438 mp.
În temeiul celor reținute anterior Curtea constată că apelul promovat de Primarul Municipiului Sibiu este în întregime nefondat.
În ceea ce privește apelul contestatoarelor, se constată că în mod greșit s-a respins de către tribunal solicitarea acestora de acordare de măsuri reparatorii așa cum s-a cerut prin precizarea de acțiune.
Așa cum s-a expus mai sus, suprafața de 4159 mp din totalul terenului deținut de contestatoare, aflat în prezent în proprietatea Statului, se regăsește în prezent în CF nr. 48977 Sibiu (fila 84) în urma operațiunilor efectuate prin încheierea de carte funciară nr. 13079/2004. Tot în baza celor menționate anterior se poate concluziona că expertul a identificat suprafața de 6288 mp ca fiind liberă de construcții, că întreg terenul are aceeași categorie de folosință și implicit aceeași valoare economică (loc de casă), fiind în proprietatea Statului Român.
Deasemenea, din adresa nr. -/2008 a Primăriei Municipiului Sibiu rezultă că imobilul cu nr. top 3977/2/1 și 3978/1/1 loc de casă de 5100 mp unificat în CF 48977 Sibiu cu imobilul contestatoarelor nu apare revendicat în temeiul Legii 10/2001 în evidențele existente.
Împrejurarea că acest teren nu este cuprins în tabelul cu bunuri disponibile ale Municipiului Sibiu nu este de natură să închidă accesul la măsuri reparatorii prin compensare atâta timp cât s-a probat că acesta este liber și nu este revendicat de alte persoane.
Ca atare, în temeiul prevederilor art. 1 alin 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, Curtea apreciază că apelantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii de restituire în natură și în compensare a suprafeței de 6288 mp cu nr. top 3977/2/1/1 și 3978/1/1/1 din CF nr. 48977 Sibiu, așa cum au solicitat prin precizarea de acțiune.
Primarul Municipiului Sibiu nu a formulat nici un motiv de apel cu privire la necomunicarea precizării de acțiune de către instanța de fond, astfel că în apelul de față nu poate fi discutată încălcarea dreptului la apărare a intimatului invocat doar prin întâmpinarea formulată în cauză.
Chiar dacă prin decizia de preluare a imobilului s-a prevăzut cuantumul despăgubirilor pe care urmau să le primească contestatoarele pentru preluarea imobilului, intimatul nu a fost în măsură să probeze plata efectivă a sumei de 7.595 lei. În acest context, având în vedere și susținerile contestatoarelor conform cărora nu au beneficiat de despăgubirile menționate, se constată a fi fondat motivul de apel referitor la acest aspect, impunându-se schimbarea sentinței primei instanțe și în sensul înlăturării obligației de restituire a acestei sume actualizată.
Criticile vizând respingerea capetelor de cerere privind operațiunile de revenire la situația anterioară de CF și de dezmembrare a imobilului nu pot fi primite, atari operațiuni fiind inutile în condițiile în care imobilul în suprafață de 6288 mp este evidențiat deja în cartea funciară.
Prin decizia nr. 52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii.
În raport de cele stabilite prin decizia menționată și având în vedere dispozițiilor art. 329 alin 3 Cod procedură civilă, conform cărora dezlegarea dată într-un recurs în interesul legii problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a obligat intimatul la măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești conform procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 în condițiile în care dispoziția
(continuarea deciziei civile 11/A/2010 dată în dosar -)
contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a acestei legi, respectiv în anul 2004.
Prin expertiza efectuată în fața instanței de fond înainte de rejudecare s-a stabilit valoarea construcțiilor înstrăinate aflate pe terenul în litigiu ca fiind la 02.11.2005 în sumă de 80.222 lei (fila 147 dosar 271/2005), părțile neformulând obiecțiuni la acea dată.
Fiind vorba de un imobil cu destinația de locuință, în temeiul art. 24 alin 2 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data formulării acțiunii, contestatoarele sunt îndreptățite la acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 80.222 lei, care se impune a fi actualizată pentru perioada scursă de la data efectuării expertizei de evaluare și până la plata efectivă.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul contestatoarelor în sensul celor menționate mai sus și va respinge apelul promovat de intimatul Primarul Municipiului Sibiu ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelantele contestatoare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatoarele Sabine și împotriva sentinței civile nr. 728/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă Primarul Municipiului Sibiu să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură cu titlu compensare suprafața de 6288 mp cu nr. top 3977/2/1/1 și 3978/1/1/1 din CF nr. 48.977 Sibiu și să acorde despăgubiri în sumă de 80.222 lei actualizată la data efectuării plății pentru construcțiile înstrăinate aflate pe terenul înscris în CF nr. 2728 Sibiu nr. top 3976, 3977/1 și 3978/2.
Înlătură obligația de rambursare de către contestatoare a sumei de 7.595 lei actualizată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge apelul declarat de Primarul Municipiului Sibiu împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored. /5 ex/2.03.2010; Jud. fond:
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Anca Neamțiu
