Speta Legea 10/2001. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 110/
Ședința publică din 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de pârâtulPRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, bd. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 82/C din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C,-,.10,. B,.2,.20, jud. C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 în referire la art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 22.04.2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și au solicitat obligarea Primarului Municipiului C să emită o dispoziție motivată asupra notificării înaintate prin intermediul executorului judecătoresc la 21.05.2001 (sub nr. 97), privind acordarea de despăgubiri în echivalent corespunzătoare valorii imobilului situat în mu. C,-.
În considerente, reclamanții au arătat că, în calitate de foști proprietari ai acestui imobil expropriat în anul 1980 - constând din teren indiviz în suprafață de 500 mp, parte din lotul nr. 456, casă de locuit cu 5 camere, dependințe și garaj - au înaintat Primăriei Con otificare în condițiile Legii nr. 10/2001, prin intermediul BEJ, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul legii speciale.
La data de 11.02.2004 s-a înregistrat la Primărie, sub nr. 20925, o adresă completatoare a dosarului, la care s-a anexat copia legalizată a actului de vânzare-cumpărare.
Reclamanții au arătat că până la data sesizării instanței cu prezenta acțiune nu s-a emis o dispoziție motivată asupra acestei notificări, cu toate că au trecut 7 ani, motiv pentru care s-a considerat că este necesar acest demers judiciar, fiind depășit cu mult termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea administrativă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 și art. 1073 cod civil.
Autoritatea locală pârâtă a prezentat la dosar adresele nr. R-/18.11.2008 și respectiv, nr. -/18.11.2008 ale Serv. Juridic din cadrul Direcției Administrație Publică Locală a Municipiului
Prin sentința civilă nr. 82/20.01.2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să emită o dispoziție motivată asupra notificării înregistrată la Primăria C sub nr. 68916/23 octombrie 2001 privind imobilul situat în C,-.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții au îndeplinit procedura administrativă reglementată de acest act normativ, au notificat Primarul Municipiului C solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C,-, lot 4,5,6, compus din teren 500. și casă de locuit cu 5 camere și dependințe, bun expropriat în anul 1980 și care în prezent nu mai poate fi restituit în natură fiind afectat de utilități publice.
Până la formularea acțiunii în justiție - 04.07.2008 - deși au trecut peste 7 ani, unitatea deținătoare nu a răspuns notificării, încălcând astfel dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului C care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Nesoluționarea notificării reclamanților în termenul legal de 60 de zile nu este imputabilă unității deținătoare, ci chiar reclamanților întrucât documentația care însoțește notificarea este incompletă.
- Deși i-a fost adus la cunoștință reclamantului acest aspect, cu adresa nr. -/18.11.2008, acesta nu au înțeles să completeze documentația aferentă notificării.
- Termenul de 60 de zile reglementat de art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu este un termen imperativ, ci unul de recomandare, iar respectarea acestuia presupune concomitent și respectarea obligațiilor legale în ceea ce privește depunerea unei documentații complete de către persoana îndreptățită.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâtului Primarul Municipiului C constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții și au investit prima instanță cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, solicitând obligarea persoanei notificate, respectiv Primarul Municipiului C să emită dispoziție de restituire prin echivalent a imobilului situat în C,- - imobil care a fost expropriat, iar după demolarea construcției, terenul a fost afectat de detalii de sistematizare pentru care s-a dispus măsura exproprierii - motivat de faptul că termenul de 60 de zile reglementat de lege pentru emiterea răspunsului la notificare a expirat.
Concepția legiuitorului în adoptarea Legii nr. 10/2001 a fost aceea de a institui o procedură prealabilă, prin care persoana îndreptățită să se adreseze direct unității deținătoare, urmând ca decizia sau dispoziția emisă de aceasta să fie supusă controlului judecătoresc; faza judiciară a acestor proceduri începe în situația în care persoana îndreptățită este nemulțumită de actul prin care se finalizează faza administrativă.
În tăcerea legii, nimic nu împiedică însă persoana interesată să solicite în instanță obligarea persoanei deținătoare să răspundă notificării adresate.
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, legiuitorul urmărind să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat, se reține că termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare trebuia să răspundă notificării este imperativă, iar nu unul de recomandare.
Orice altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Prevederile legale citate ilustrează că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent, sau chiar i se refuză un drept ca atare, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresate pe calea notificării, să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
A afirma că, până la emiterea unei decizii motivate dreptul persoanei îndreptățite este totuși respectat, permite unității deținătoare să amâne culpabil și nejustificat emiterea deciziei.
Pentru a evita prelungirea în mod culpabil a pasivității persoanei notificate, se reține că este admisibilă acțiunea prin care reclamanții tind la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, care să oblige unitatea deținătoare să analizeze notificarea cu privire la imobilul revendicat.
În acest sens sunt și dispozițiile Deciziei nr. IX din 20.03.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 329 Cod proc. civilă, instanța supremă reținând că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului (în natură sau prin echivalent), care trebuie cenzurat de tribunal în condițiile procedurii speciale.
Susținerea apelantului pârât în sensul că nerespectarea termenului imperativ de 60 de zile s-a datorat atitudinii culpabile a reclamanților care nu au depus la dosar, deși li s-a solicitat, întreaga documentație necesară soluționării notificării se reține a fi vădit nefondată.
În speță se reține că acțiunea reclamanților în justiție a fost promovată după aproximativ 7 ani de la data înregistrării notificării - 4 octombrie 2008 - și pentru prima oară, la data de 18.11.2008 după primirea cererii de chemare în judecată, unitatea deținătoare a înaintat reclamanților adresa cu nr. -/18.11.2008 (fila 42 dosar fond) în care solicită petenților să depună înscrisuri noi, în completarea celor ce însoțeau notificarea.
Până la momentul acționării pârâtului în justiție, acesta nu a întreprins nici un demers din care să rezulte că intenționează să soluționeze notificarea reclamanților, cu atât mai mult cu cât elementele pe care le viza a fi clarificate prin documentele solicitate reclamanților la data de 28.11.2008 rezultau în mod clar din autorizația de construire nr. 11104/5.02.1957 și decretul de expropriere care erau expres menționate în notificare și atașate acesteia (filele 5,6,11,22 și 23 - dosar fond).
Constatându-se că nerespectarea termenului legal de 60 de zile este imputabilă exclusiv conduitei apelantului pârât, în baza art. 296 Cod proc.civ. va respinge apelul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, bd. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 82/C din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiși, domiciliați în C,-,.10,. B,.2,.20, jud. C, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.dec.jud./28.04.2009
Tehnored.gref./5 ex./29.04.2009
Emis 3 com./29.04.2009.
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
