Speta Legea 10/2001. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1555/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 110.
Ședința publică din 19.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Corina Gabriela Buruiană
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta intimată Administrația Protocolului de Stat, împotriva sentinței civile nr. 428 din 23.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul contestator - și cu intervenienta .
Cauza are ca obiect contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat succesiv pronunțarea la data de 12 februarie 2009 și 19 februarie 2009 când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, deliberând reține murătoarele:
Prin sentința civilă nr. 428 din 23 martie 2007, Tribunalul București - Secția a Va Civilă, a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu Regia Autonoma Administrația Protocolului de Stat; a anulat Decizia nr. 46 din 30 ianuarie 2006 emisă de intimata Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat; a obligat intimata să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului teren, situat în B,-, sectorul 1, în suprafață de 142 mp. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, dacă persoana îndreptățită achită acestuia o despăgubire ce reprezintă valoarea de piață a construcției edificate pe acest teren stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2006, pe rolul acestui acestei instanțe sub nr-, reclamantul a formulat în contradictoriu cu Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, contestație împotriva deciziei nr. 46 din 30 ianuarie 2006, emisă în baza Legii nr. 10/2001 de pârâtă solicitând să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 142 mp. teren situat în B,-, sectorul 1, precum și, prin efectul accesiunii imobiliare, a apartamentului nr. 1 edificat pe acest teren.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că terenul revendicat, în suprafață de 142 mp. face parte dintr-un trup mai mare - de 497,31 mp. ce a fost dobândit de reclamant în baza contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 49668 din 09 noiembrie 1946 și transcris la Grefa Tribunalului Ilfov - Secția notariat sub nr. 23142 din 13 noiembrie 1946.
Imobilul în cauză a fost expropriat în mod abuziv prin decretul Consiliului de Stat nr. 141 din 05 aprilie 1965 cu scopul declarat expres "al construirii unui complex comercial", scop care însă nu a fost realizat, în acest loc edificându-se o construcție cu destinația de locuință, astfel încât, actul exproprierii este nul din acest punct de vedere.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat și a obținut prin Dispoziția nr. 81 din 28 august 2001 Primarului General al Municipiului B și prin deciziile nr. 25 din 11 ianuarie 2002 și nr. 143 din 16 mai 2003 ale Administrației Protocolului de Stat, restituirea unei părți din terenul ce i-a fost expropriat în mod abuziv respectiv 355,31 mp. rămânând nerestituită suprafața de 142 mp. ce face obiectul prezentei contestații.
Reclamantul a învederat faptul că imobilul a cărui restituire o solicită se află în administrarea Regiei Autonome Administrația Protocolului de Stat, conform dispozițiilor HG nr. 36/1996.
Totodată, reclamantul a considerat că măsura dispusă prin decizia emisă de Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat de a i se acorda o reparație în echivalent bănesc pentru suprafața de 142 mp. și nu restituirea în natură a acesteia, este nelegală și nejustificată în fapt, întrucât potrivit art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Aplicarea măsurii restituirii în natură a terenurilor pe care sunt edificate construcții ce nu mai sunt necesare unității deținătoare, nu mai este lăsată la aprecierea deținătorului fiind obligatorie ex lege în toate cazurile, apartamentul nr. 1 edificat pe terenul reclamantului nemaifiind necesar unității deținătoare pârâte, fiind . unei persoane fizice, pe timp determinat de cinci ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea trimisă în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 prin Biroul Executorului Judecătoresc " și " sub nr. 4501 din 28 septembrie 2001 și precizată ulterior de mai multe ori, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului rămas nerestituit situat în-, cu-, teren expropriat prin Decretul nr. 141/1965.
Prin decizia nr. 46 din 30 ianuarie 2006 intimata a respins solicitarea de restituire în natură și a dispus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de tern de 76,41 mp. aflată în administrarea sa.
În temeiul art. 24 alin. 31din Legea nr. 10/2001 conform căruia decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, reclamantul a formulat prezenta contestație, în baza căreia Tribunalul este competent să verifice temeinicia și legalitatea acesteia.
Actul unității deținătoare trebuie să respecte întocmai dispozițiile legale în aplicarea cărora a fost emis, respectiv prevederile Legii nr. 10/2001.
Făcând o analiză a actelor care au stat la baza emiterii dispoziției, se constată că prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 49668 din 09 noiembrie 1946 de fostul Tribunalul Ilfov - Secția Notariat reclamantul a dobândit loturile nr. 16 și 17 din blocul nr. 25, viran în suprafață de 497,31 mp. situat în Parcul, str. - -.
În ceea ce privește obiectul restituirii, potrivit raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert loturile 16 și 17 se împart la rândul lor în suprafețe ocupate de construcții și suprafețe libere de construcții. Din schița anexă rezultă că în prezent pe cele două loturi este situată în prezent o singură construcție care formează un tot unitar. În același sens sunt și concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză de expert. În plus, în acest raport, se identifică și cele două apartamente la care face referire pârâta, concluzionându-se că apartamentul din clădire pe care îI ocupă aceasta este situat în întregime pe loturile 16 și 17 care aparțin reclamantul, în timp ce apartamentul înstrăinat de Primăria Municipiului B se află în fostul lot 18, deci cele două imobile sunt independente funcțional și ocupă suprafețe distincte de teren.
Prin urmare, întreaga suprafață de 142 mp. situată sub clădirea edificată pe fostele loturi 16 și 17 se află în deținerea pârâtei, apărările sale fiind din acest punct de vedere neîntemeiate.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001: "Se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia valoarea de piață a construcției respective, potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Dat fiind că dispozițiile Legii nr. 10/2001 reglementează cu caracter de principiul restituirii imobilelor preluate abuziv în natură, acest text de lege care instituie o excepție trebuie interpretat în mod restrictiv și anume în sensul că se poate fi aplicat numai în cazul în care scoaterea din patrimoniu a imobilului în cauză ar pune în pericol buna desfășurare a activității unității deținătoare. Stabilirea împrejurării de fapt dacă un imobil este sau nu necesar unei societăți sau regii autonome nu implică o apreciere de ordin personal, astfel că este echitabil ca refuzul acesteia să fie cenzurat de către instanță, bineînțeles în limite rezonabile, pentru a preveni un eventual abuz.
Or, simpla împrejurare că imobilul este aducător de venituri pentru unitatea deținătoare nu a condus la excepta rea acestuia de la restituire, cu atât mai mult cu cât cu suma de bani obținută aceasta își poate procura un alt bun cu caracteristici asemănătoare, fiind în același timp ocrotit și dreptul de proprietate al reclamantului. Situația ar fi diferită în ipoteza în care anumite elemente ale construcției ar fi dificil de înlocuit sau de transportat, generând costuri disproporționate pentru unitatea deținătoare.
Referitor la excepția inadmisibilității, calificată de instanță ca fiind o apărare de fond, s-a reținut că în realitate reclamantul a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care implicit conțin ca mecanism de dobândire a proprietății construcției de către proprietarul terenului regulile generale ale accesiunii, astfel că în realitate nu a intervenit în cadrul contestației a schimbare a cauzei juridice.
Față de aceste considerente, s-a reținut că în mod netemeinic intimatul a respins notificarea formulată de contestator, întrucât aceasta are calitatea de persoană îndreptățită pentru întreaga suprafață de teren de 142 mp. și este dispus să achite despăgubirea prevăzute de lege pentru a dobândi construcția, instanța admițând contestația, analizând Decizia nr. 46 din 30 ianuarie 2006 emisă de intimata Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat și obligând intimata să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului solicitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Administrația Protocolului de Stat.
În esență, a motivat apelul în sensul că, eronat s-a reținut ca fiind legale concluziile celor două expertize (extrajudiciară și judiciară) sunt legale, că apartamentul nu se poate restitui în natură lui întru-cât suprafața de teren de 1.422 mp. este ocupată de construcție edificată pe curte, suprafața de teren rămasă de revendicat de 139,54 mp. (raport expertiză extrajudiciară ) și păstrând raportul gradului de ocupare de sub terenul aflat în administrarea apelantei este de 76,41 mp. (restul de 6,13 mp. fiind înstrăinat de Primăria Municipiului B) și conform Legii nr. 10/2001 (art. 1 alin. 2 și art. 10 alin. 1 teza ultimă) pentru terenurile ocupate de construcții se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, transmiterea imobilului - construcție - situat în-, sector 1, B, s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece închirierea imobilului în litigiu se încadrează în obiectivele de activitate a apelantei și nu îndeplinește condițiile Legii nr. 10/2001 (art. 10 alin. 5). De asemenea calificarea excepției de a edifica excepția calificării excepției inadmisibilității ca apărare de fond este invocat fără temei art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 (filele 2 - 10 dosar curte).
S-a formulat și cerere de intervenție de, care în esență a solicitat în interes propriu dar și în interesul Administrației Protocolului de Stat să se respingă ca inadmisibilă contestația deoarece bunul respectiv este proprietatea sa (filele 13 - 14 dosar curte).
Intervenienta a invocat în apel excepții ca: autoritate de lucru judecat (invocându-se Decizia nr. 6393 din 30 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, irevocabilă), tardivitatea acțiunii în contestație în raport de dispoziția contestată din 28 august 2001 nu a fost constatată în 30 de zile ci după patru ani, excepția conflictului de competență, deoarece la 21 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar nr-) al numitului, fiind încălcate drepturile procedurale cu rea credință când se putea cere reunirea a două cauze (nr- și dosarul nr. 1698/C/2003), excepția inadmisibilității acțiunii (a avut la dispoziție de a urma calea procedurii administrative conform Legii nr. 10/2001, cu termen de decădere de 6 luni - prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001, iar pe cale de consecință cererea lui era inadmisibilă, excepția lipsei de interes (motivate prin lipsa de diligență a reclamanților), excepția lipsei calității de reprezentant (neprezentarea contractului în instanță timp de 12 ani, trebuind să facă dovada că este în viață, are discernământ și a împuternicit un reprezentant legal - filele 43 - 53 dosar curte).
S-au administrat în apel probe cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară.
Excepțiile formulate de intervenienta ca și cererea de intervenție în interes propriu și în interesul Administrației Protocolului de Stat nu sunt fondate, nu pot fi primite și vor fi repuse.
Cererea de intervenție în apel (în interes propriu) poate fi făcută și în apel, dar cu învoirea părților (art. 56 alin. 3 Cod de procedură civilă).
Or, această învoire nu a existat.
Intervenția în interesul altuia se poate face și în instanța de recurs, dar admiterea sau respingerea acesteia se face în funcție de soluția dată celui pentru care se intervine (art. 51 Cod de procedură civilă) procedura soluționării având o reglementare expresă (art. 53 - 55 Cod de procedură civilă).
Referitor la excepții conform doctrinei și practicii sunt excepții de fond, excepția de prematuritate, excepția lipsei de interes, excepția lipsei de calitate sau capacitate procesuală, prescripția dreptului de a obține condamnarea pârâtului, excepția autorității lucrului judecat, excepția imunității de jurisdicție, excepția privind caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, definiția lor fiind aceea că pun în discuție însăși fondul, pe când cele procesuale nu pun în discuție fondul.
Consecința admiterii excepțiilor de fond ar fi aceea că admiterea lor duce la respingerea sau anularea cererii, fără posibilitatea, de regulă, de a reitera cererea.
Important era, dacă erau excepții de ordine publică.
Or, acest aspect nu a fost invocat de autoarea excepțiilor.
Se observă că la fond a fost analizată excepția inadmisibilității fiind corect reținute (prin efectul ei, ca o apărare de fond).
Celelalte excepții, nu au fost invocate, ci au fost expuse în apel fără a avea o analiză a fondului, privind părțile de o astfel de analiză.
În afară de excepția inadmisibilității care corect a fost analizată și la fond și celelalte excepții - lipsei de interes, calității de reprezentant, litispendenței legate de conflictul de competență, a tardivității cererii cât și de suspendarea judecării apelului, pe argumentele aduse de autoarea acesteia, nu pot fi primite, nefăcându-se o analiză detaliată a acestora, fiind invocate în sensul blocării cererii.
Ele nu au fost susținute de nici-un mijloc probator și urmare a analizei acestora se reține că nu pot fi primite și vor fi respinse ca nefondate.
Referitor la apelul formulat.
Urmare administrării probatorilor (înscrisuri și raport de expertiză tehnico judiciară) se reține că apelul este fondat.
Astfel (în principal) conform raportului de expertiză (filele 207 - 218 dosar curte) se reține la capitolul VII. Concluzii, ca suprafața de teren de 76,41 mp. aflată în administrarea Administrației Protocolului de Stat nu se poate retroceda în natură pe vechiul amplasament (fila 213 dosar curte).
S-au formulat și obiecțiuni la această concluzie dar constatarea a fost aceiași (fila 229 dosar curte) cât și cele aflate la filele 251 - 255 dosar curte.
Or, în cererea formulată de la fond (filele 1 - 3 dosar fond) referitor la teren a solicitat numai restituirea în natură (nu o altă măsură reparatorie alternativă în cazul când nu se restituie terenul în natură).
Numai în cazul apartamentului (înstrăinat de Primăria Municipiului B) a solicitat despăgubiri ceea ce excede analiza apelului de față.
Ca atare, cum terenul nu poate fi restituit în natură, conform art. 296 Cod de procedură civilă, apelul Administrației Protocolului de Stat fiind întemeiat (conform expertizei din apel) va fi admis.
Se va schimba în tot sentința apelată și se va respinge ca nefondată contestația formulată de și continuată de moștenitorii acestuia.
Așa cum s-a arătat cererea de intervenție în interes propriu (dar și în interesul Administrației Protocolului de Stat ) de va fi respinsă fără obiect deoarece, contestația formulată de a fost respinsă.
De asemenea și toate excepțiile formulate de vor fi respinse ca nefondate.
Cum onorariul expertizei întocmite în cauză (deși s-a consemnat suma a fost ridicată de un expert ce nu a mai putut efectua lucrarea deoarece a fost înlocuit la cererea numitei, fiind achitată numai suma de 350 lei de partea ce a solicitat expertiza Administrației Protocolului de Stat ) urmează ca apelanta să achite expertului și diferența de 350 lei (până la suma de 700 lei cât a fost stabilit cuantumul onorariului) conform art. 211 Cod de procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 298 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate excepțiile invocate de și anume: excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes, excepția calității de reprezentant, excepția litispendenței, excepția tardivității acțiunii, cererea pentru constatarea unui conflict de competență, cât și cererea de suspendare a judecării apelului în temeiul art. 243 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Admite apelul formulat de apelanta - intimată Administrația Protocolului de Stat cu sediul în B,- - 8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 428 din 23 martie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul - contestator domiciliat în B,-, sector 1 și cu intervenienta domiciliată în B,-,. 1, sector 1.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 428 din 13 martie 2007 Tribunalului București - Secția a Va Civilă.
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul, continuată de moștenitorul acestuia.
Respinge cererea de intervenție a numitei ca fiind rămasă fără obiect.
Constată că din onorariul de 700 lei, ridicați de expertul -, înlocuit la cererea părților, a achitat anume 350 lei.
Obligă partea care a solicitat proba, anume Administrația Protocolului de Stat să suporte integral acest onorariu solicitat de aceasta pe care a achitat-o, deși nu a solicitat proba.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.
.
5ex./30.03.2009
-5.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Corina Gabriela Buruiană
