Speta Legea 10/2001. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SSECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.111/2008-
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanții, și domiciliați în Târgu S,-, județul C în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în O,-, - 138,. 14, județul B, MUNICIPIUL O, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, ADMINISTRAȚIA IMOBILIAR O, toți cu sediul în O, nr. 1, județul B, B - cu sediul în O,-, - 6, județul B, domiciliați în O, str. -, nr. 7,. 2, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 7,. 3, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 7,. 4, județul B, domiciliați în O, str. -, nr. 20,. 1, județul B, domiciliat în O, str. -, nr. 20,. 3, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 9,. 1, județul B, domiciliat în O,-, - 48,. 3,. 12, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 2. - 29,. 51, județul B, domiciliată în O,-, județul B, MINISERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, "" - cu sediul în O,-, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 11, județul B, domiciliată în O,-,. 4, județul B, domiciliată în O,-, - 58,. 13, județul B, (), (), (), (), și, toți domiciliați în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 805 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 10 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 17 iunie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.805/C din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în Tg. S,-, cod poștal -, jud. C, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL O, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, PRIMĂRIA MUNICPIULUI O, ADMINISTRAȚIA IMOBILIAR, B cu sediul în O,-, - 6, jud. B, ambii domiciliați în O,-,. 2, jud. B, domiciliată în O,-,. 3, jud. B (în calitate de moștenitori ai defuncților și ), domiciliată în O,-,. 4, jud. B, ambii domiciliați în O, str. -, nr. 20,. 1, jud. B, domiciliat în O, str. -, nr. 20,. 3, jud. B, domiciliată în O,-,. 1, jud. B, domiciliat în O,-, - 48,. 12, jud. B, (în calitate de moștenitoarea a defunctului ) domiciliată în O, str. -, nr. 2. - 29,. 51, jud. B, (în calitate de moștenitoarea a defunctului ) domiciliată în O,-, jud. B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, . cu sediul în O,-, jud. B, cu sediul în O,-, jud. B, domiciliată în O,-, jud. B, domiciliată în O, str. -, nr. 68,. 4, jud. B, domiciliată în O,-, - 58,. 13, jud. B, (în calitate de moștenitor a defunctei ) domiciliat în O,-, - 138,. 14, jud. B, (), (), (), (), (în calitate de moștenitori ai defunctului ), toți domiciliați în O,-, jud.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B împotriva chematului în garanție Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Au fost obligați reclamanți să plătească pârâților, suma de 3.800 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Imobilele în litigiu, menționate în petitul acțiunii, au trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului 92/1950 care, potrivit Legii 112/1995 a fost apreciată de legiuitor ca fiind o preluare cu titlu.
O parte din imobile au fost vândute de către RAGCL și pârâților, persoane fizice, arătați în acțiune, în temeiul Legii 112/1995, în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare arătate în acțiune și a căror anulare s-a solicitat.
Legea 112/1995 a prevăzut că foștii proprietari sau moștenitorii acestora beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriași sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în condițiile art.12.
Statul a vândut aceste apartamente chiriașilor care locuiau în această calitate la data vânzării, în apartamentele în litigiu, acestea neputând fi restituite în natură în temeiul Legii 112/1995 fostului proprietar tabular, deoarece nici el și nici moștenitorii lui nu locuiau în ele și nici nu erau libere la data vânzării, fiind de principiu că momentele de nulitate ale actului se analizează la data încheierii acestora, ori, la acea dată s-a constatat că nu este incidentă nici o nulitate, chiriașii fiind cumpărători de bună credință, care au cumpărat apartamentele fiindcă dispozițiile legale permiteau aceasta.
Din actele aflate la dosar nu rezultă faptul că reclamanții nu au formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru imobilele în litigiu și nu s-au adresat comisiei constituite special în acest scop pentru obținerea, eventual de despăgubiri, aceasta fiind o lege specială care derogă de la prevederile legii generale, reclamanții neavând la îndemână acțiunea de drept comun și nu pot eluda prevederile unei legi speciale prin nesocotirea dispozițiilor cuprinse în aceasta care prevede o procedură administrativă prealabilă obligatorie, în acest sens fiind și dispozițiile art. 109 cod procedură civilă. În acest sens sunt și prevederile art. 6 alin. 2 din Legea 213/1998, potrivit căreia bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Potrivit art. 46 alin. 5 din Legea 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii. Conform Legii 10/2001 și a OUG 109/2001, acțiunile în constatarea nulităților absolute a actelor juridice de înstrăinare, trebuiau promovate până la data de 14.08.2002, ori, prezenta acțiune a fost introdusă pe rolul Judecătoriei la data de 30.09.2004, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
În ceea ce privește partea din imobile care este folosită de SC . O SA și de SC SA, s-a constatat că aceste societăți au fost privatizate în temeiul Legii 137/2002 și nu s-a dovedit faptul că reclamanții ar fi formulat notificare conform art. 21 din legea 10/2001, conducerii societății, în termenul de 6 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere, situație în care nu s-a putut considera că imobilul a fost indisponibilizat până la soluționarea notificării și deci nu putea fi cuprins în capitalul social.
Față de cele de mai sus, s-a constatat că succesiunea după fostul proprietar tabular nu poate fi dezbătută, deoarece acesta nu este înscris în cartea funciară în această calitate, iar reclamanții nu pot justifica un interes procesual legitim pentru dezbaterea succesorală pe cale judecătorească câtă vreme nu s-a dovedit că problema succesiunii, între ei, reprezintă o problemă litigioasă, având posibilitatea de a se adresa unui notar pentru rezolvarea acestei chestiuni.
Nefiind proprietari tabulari, reclamanții nu pot pretinde pârâților în temeiul art. 480 cod civil, ca aceștia să le lase în deplină proprietate și posesie imobilele revendicate.
Instanța a apreciat că, în considerarea celor expuse, acțiunea nu poate fi admisă, urmând a fi respinsă și ca urmare a respingerii acesteia, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta împotriva chematului în garanție Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, deoarece nefiind anulare contractele de vânzare-cumpărare, nu s-a mai impus restituirea vreunui preț față de vreo persoană.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, instanța i-a obligat pe reclamanți să plătească pârâților care au dovedit cheltuieli judiciare cu onorariu de avocat, cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat apel reclamanții, și, solicitând desființarea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea acesteia pe fond.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a învederat că, sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece se impune administrarea probelor solicitate de către reclamanți, indiferent dacă este admisibilă sau nu acțiunea în drept comun pentru părțile menționate, după adoptarea Legii nr.10/2001, având în vedere că o parte însemnată din imobil și în prezent formează proprietatea tabulară a antecesorului lor, iar o altă parte a fost transcrisă pe numele statului după anul 1990, tot nesupusă perioadei de aplicare a legii speciale și, restul a fost transcris fără temei legal, situație în care, apelanții în calitate de moștenitori, pot solicita revendicarea în condițiile dreptului comun și fără să fie înscriși ca proprietari în cartea funciară, în condițiile art. 26 din Decretul Lege nr.115/1938.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin memoriul depus la fila 40 apel, reclamanții - apelanți au susținut că, acțiunea promovată de către ei este admisibilă și după aplicarea Legii nr.10/2001 pentru imobilele ce fac obiectul acestei legi speciale de reparație, dar partea cea mai importantă a imobilului nu formează obiectul acestui act normativ, motiv pentru care apreciază că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea în totalitate fără să treacă la cercetarea fondului.
De asemenea s-a arătat că, apelanții au constatat titlul statului și cu privire la acele părți ale imobilului care formal s-ar încălca în condițiile Legii nr.10/2001, iar restul imobilului încă era în proprietatea antecesorului lor și în anul 1990, astfel că nu poate forma în nici un caz proprietatea statului și obiectul un unor legi speciale de reparațiune.
Faptul că, în anul 1995 și, respectiv 2000, în baza unor cereri ale Primăriei O s-au mai transcris pe numele statului și alte numere topografice, nu înseamnă că aceste imobile formează obiectul Legii 10/2001, din moment ce statul a devenit "proprietarul" acestora în afara perioadei de aplicabilitate vizată de această lege.
Pe de altă parte s-a susținut că, reclamanții au revendicat întregul imobil cuprins în CF. nr.4260, din care nr.top. 8768/15, 4767/2 și 4768/2, în suprafață de,peste 1 ha. situat și astăzi pe numele antecesorului lor, considerente pentru care, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize și în fond a respins acțiunea fără să analizeze fondul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Local Oas olicitat respingerea apelului civil de față.
Aceeași poziție au exprimat-o prin notele scrise depus la dosar în ședința publică din 10 iunie 2008 și intimații -, în calitate de moștenitoare a pârâților și, și, solicitând obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, conform art. 295 alin.(1) Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 30 septembrie 2004, declinată prin sentința civilă nr. 6425/28.XI.2005 în favoarea Tribunalului Bihor, conform art. 2 pct.1 lit. "b" Cod procedură civilă, reclamanții au formulat mai multe capete de cerere vizând întregul imobil înscris inițial în CF. nr.4260 - O, care a format proprietatea antecesorului acestora, decedat la data de 17 noiembrie 2003.
Prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție, reținând că, reclamanții nu au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 pentru imobilele din litigiu și nu s-au adresat comisiei speciale constituite în acest scop pentru obținerea, eventual de despăgubiri, situație în care, o acțiune de drept comun este inadmisibilă față de prevederile legii speciale în materie.
Soluționarea cauzei exclusiv pe cale de excepție, respectiv respingerea acțiunii ca inadmisibilă este contrară dreptului de acces la instanță, astfel cum este garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Astfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârea Perez contra Franței (), cererea nr.47287/1999 și hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19.04.1994).
Or, în speță, prima instanță, prin hotărârea atacată, fără să încuviințeze probațiunea solicitată de către reclamanți, trecut în mod greșit la soluționarea cererii acestora, exclusiv pe cale de excepție fără să se analizeze fondul cauzei și a se pronunța cu privire la temeinicia acestuia.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, reclamanții au învederat că, imobilul revendicat de către ei se compune din trei categorii de părți componente, cu situație juridică diferită, aspecte care nu a fost cercetate de către prima instanță.
Cercetarea aspectelor de fond ale cauzei de către prima instanță se impune și în baza deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 9 iunie 2008, în dosar nr.60/2007, Secțiile Unite, cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 06 iulie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și care a decis printre altele că, "În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr.10/2001), și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate.
Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice".
Față de cele arătate mai sus și pentru ca instanța de fond să analizeze în ce măsură există neconcordanță între legea specială și Convenția Europeană și, dacă aceasta din urmă are prioritate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 297 al.(1) Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul civil de față, va desființa sentința civilă nr.805/20 decembrie 2007 Tribunalului Bihor cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, aceleași instanțe, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de reclamanții, și domiciliați în Târgu S,-, județul C în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în O,-, - 138,. 14, județul B, MUNICIPIUL O, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, ADMINISTRAȚIA IMOBILIAR O, toți cu sediul în O, nr. 1, județul B, B - cu sediul în O,-, - 6, județul B, domiciliați în O, str. -, nr. 7,. 2, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 7,. 3, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 7,. 4, județul B, domiciliați în O, str. -, nr. 20,. 1, județul B, domiciliat în O, str. -, nr. 20,. 3, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 9,. 1, județul B, domiciliat în O,-, - 48,. 3,. 12, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 2. - 29,. 51, județul B, domiciliată în O,-, județul B, MINISERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, "" - cu sediul în O,-, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 11, județul B, domiciliată în O,-,. 4, județul B, domiciliată în O,-, - 58,. 13, județul B, (), (), (), (), și, toți domiciliați în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 805 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.- /10.07.2008
Jud.fond.
Dact./11.07.2008
Ex.2
31 com./
1. reclamanții,
2.
3. domiciliați în Târgu S,-, județul C
4. pârâți domiciliat în O,-, - 138,. 14, județul B,
5. MUNICIPIUL O,
6. CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O,
7. PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O,
8. ADMINISTRAȚIA IMOBILIAR O, toți cu sediul în O, nr. 1, județul B,
9. B - cu sediul în O,-, - 6, județul B,
10. ,
11. domiciliați în O, str. -, nr. 7,. 2, județul B,
12. domiciliată în O, str. -, nr. 7,. 3, județul B,
13. domiciliată în O, str. -, nr. 7,. 4, județul B,
14. ,
15. domiciliați în O, str. -, nr. 20,. 1, județul B,
16. domiciliat în O, str. -, nr. 20,. 3, județul B,
17. domiciliată în O, str. -, nr. 9,. 1, județul B,
18. domiciliat în O,-, - 48,. 3,. 12, județul B,
19. domiciliată în O, str. -, nr. 2. - 29,. 51, județul,
20. domiciliată în O,-, județul B,
21. MINISERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5,
22. "" - cu sediul în O,-, județul B,
23. domiciliată în O, str. -, nr. 11, județul B,
24. domiciliată în O,-,. 4, județul B,
25. domiciliată în O,-, - 58,. 13, județul B,
26. (),
27. (),
28. (),
29. (),
30. și
31., toți domiciliați în O,-, județul B,
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Cigan Dana, Popoviciu Liliana
