Speta Legea 10/2001. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.112 /
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat pârâtul Primarul municipiului T împotriva sentinței civile nr. 686 din 13 februarie 2009, pronunțată în dosar nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și Vitye pârâții intimați Primăria municipiului T, Consiliul Local al municipiului T, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului T, Statul Român prin Consiliul Local al municipiului T și Ministerul Economiei și Finanțelor B, și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul apelant Primarul municipiului T și pentru pârâtul intimat Statul Român prin Consiliul Local al municipiului T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant Primarul municipiului T consilier juridic solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului T la 18.09.2008, reclamantii, si i-au chemat in judecata pe paratii Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local Municipal T, Municipiul T prin Primar si Statul R prin Consiliul Local Municipal T si prin Ministerul Finantelor Publice B, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna restituirea in natura, in cote de cate 7/16 parti pentru reclamantii si si 2/16 parti pentru reclamanta a apartamentelor 2, 5 si 6 si a garajelor 1,2 si 3 ale imnobilului din T, str.-. nr.14, restituirea in natura, in aceleasi cote, a terenului in suprafata de 481 mp de la aceeasi adresa, obligarea unitatii detinatoare la acordarea altor imobile in compensare pentru apartamentele 1, 3 si 4, vandute in baza Legii 112/1995, radierea din cartea funciara a Statului R si întabularea reclamantilor, in cotele anterior mentionate, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca au calitatea de mostenitori ai fostilor proprietari tabulari ai imobilului, respectiv Vitye si Vitye, invocand certificatul de calitate de mostenitor nr.34 /15.12.2004 emis de BNP - din
Reclamantii au invederat ca au formulat notificari in baza Legii 10/2001 pentru restituirea imobilului, depunand toate actele doveditoare la dosarul administrativ, insa Primaria Municipiului T nu a emis o dispozitie de solutionare a notificarii nici chiar dupa pronuntarea sentintei civile 2248/2007 a tribunalului T, definitiva prin decizia civila 61/2008 a Curtii de Apel T, prin care s-a stabilit obligatia de a raspunde notificarii.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile Legii 10/2001, HG 498/2003, HG 250/2007, art.6 din Legea 213/1998, Decizia XX/2007 a J - Sectiile Unite, Constitutia Romaniei, Tratatul de dintre Romania si Aliate de la 1947, Decretul 92/1950, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, cu protocoalele sale aditionale, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, documentele programatice in materie de drepturile omului, practica CEDO, Legile 303/2004 si 304/2004, OG 184/2002 si Legea 312/2005.
Paratul Primarul Municipiului Taf ormulat intampinare ( filele 26-27) solicitand respingerea cererii de chemare in judecata ca ramasa fara obiect.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca prin dispozitia 2343/21.10.2008 a Primarului Municipiului T s-au restituit in natura apartamentele 2,5 si 6 si terenul aferent garajelor 1,2 si 3 catre reclamanti, in cotele indicate de acestia si s-a acordat un drept de folosinta special asupra terenului aferent acestor constructii catre, in cota de 2/16 si, in cota de 7/16; de asemenea, pentru apartamentele 1, 3 si 4 s-a propus acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Referitor la capatul de cerere privind inscrierea reclamantilor in cartea funciara, paratul a aratat ca dispozitia primarului face dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilele restituite in natura si constituie titlu executoriu dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.
La randul sau, paratul Statul R prin Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare (filele 10-14), solicitand, in principal, respingerea actiunii pentru lipsa calitatii Ministerului Finantelor Publice de reprezentant al paratului Statul R si, in subsidiar, respingerea actiunii ca inadmisibila.
In motivarea lipsei calitatii Ministerului Finantelor Publice de reprezentant al paratului Statul R, s-a aratat ca, imobilele aflandu-se in proprietatea privata a statului, reprezentarea acestuia se face prin organele administratiei publice locale, in speta, si Primarul Municipiului
Cat priveste inadmisibilitatea actiunii, paratul a aratat ca reclamantii nu mai sunt indreptatiti sa solicite restituirea imobilelor nationalizate potrivit dreptului comun, ci potrivit procedurii speciale prevazute de Legea 10/2001.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.25 al.2 din Drecretul 51/1954, art.135 al.4 din Constitutia Romaniei, art.21 al.4, art.26 al.3, art.1, art.2 si art.22 din Legea 10/2001.
Pentru termenul de judecata din 12.11.2008, reclamantii au formulat concluzii scrise, aratand ca actiunea a rama sfara obiect intrucat paratii au emis dispozitia de restituire, respectiv Dispozitia 2343/21.10.2008 a Primarului Municipiului Intrucat insa, aceasta dispozitie a fost emisa dupa introducerea actiunii, dat fiind faptul ca paratii nu si-au indeplinit obligatia de a emite dispozitia in termenul prevazut de lege, fiind in culpa procesuala, se impune obligarea acestora la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv cate 200 lei pentru fiecare reclamant, au mai aratat reclamantii.
Prin sentința civilă nr.686/13.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii, si, impotriva paratului Primarul Municipiului
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Primaria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar si Statul R prin Ministerul Finantelor Publice (reprezentant de T).
Respinge actiunea formulata impotriva paratilor Primaria Municipiului T, Municipiul T prin Primar si Statul prin (reprezentant de T) si prin pentru lipsa calitatii procesuale pasive a paratilor.
Obliga paratul Primarul Municipiului T la plata catre fiecare dintre reclamanti a cate unei sume de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță la termenul de judecata din 06.02.2009, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Primaria Municipiului T, Municipiul T prin Primar si Statul prin (reprezentant de T) si prin
Deliberand prioritar asupra acestei exceptii, care face de prisos cercetarea fondului cererii formulate impotriva acestor parati si a celorlalte exceptii invocate de paratul Statul R, conform art.137 al.1, Tribunalul Timiș retine ca obligatia de a raspunde notificarii si de a dispune restituirea imobilelor in natura sau prin echivalent, revine, potrivit art. 22 alin 1 din Legea 10/2001 republicată, persoanei juridice deținătoare, în cazul bunurilor proprietate privată a statului aflate în administrarea unităților- administrativ teritoriale, dispoziția de soluționare a notificării urmând a fi emisă de primar, potrivit art. 25 alin 7 din același act normativ.
Astfel fiind, are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza doar paratul Primarul Municipiului T, acesta fiind tinut a se pronunta asupra notificarilor formulate de reclamanti; motiv pentru care, in temeiul art.137 al.1 Tribunalul va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Primaria Municipiului T, Municipiul T prin Primar si Statul prin (reprezentant de T) si prin si va respinge actiunea formulata impotriva acestora cu aceasta motivare.
Analizand materialul probator administrat in cauza, pe fondul cauzei Tribunalul retine ca prin Dispozitia 2343/21.10.2008 emisa de Primarul Municipiului T (filele 30-33 dosar), au fost restituite in natura catre reclamanti, in cotele solicitate prin prezenta actiune, apartamentele numarul 2 cu 16,00 si 77/481 teren, apartamentul numarul 5 cu 8,60 si 41/481 mp teren, apartamentul numarul 6 cu 5,46 si 26/481 mp teren, terenul aferent garajului numarul 1- 16/481 mp, terenul aferent garajului numarul 2 - 15/481 mp, terenul aferent garajului numarul 3 - 15/481 mp situate in imobilul din T, str.-.-, nr.14. S-a acordat de asemenea un drept de folosinta special reclamantelor, in cota de 2/16 si, in cota de 7/16 parte, asupra terenului aferent apartamentului numarul 2 - 77/481 mp, apartamentului numarul 5 - 41/481 mp, apartamentului nr.6 - 26/481 mp si asupra terenului aferent garajului numarul 1 - 16/481 mp, garajului numarul 2 - 15/481 mp, garajului numarul 3 - 15/481 mp situate in imobilul din T, str.-.-, nr.14 iar pentru apartamentele instrainate s-a propus acordarea de despagubiri in conditiile Titului VII din Legea 247/2005 catre toti cei trei reclamanti.
Astfel fiind, avand in vedere ca reclamantii au obtinut o dispozitie in solutionarea notificarilor lor, dispozitie prin care le-au fost admise majoritatea pretentiilor formulate prin cererea de chemare in judecata (cu exceptia cererilor de restituire in natura a garajelor 1, 2 si 3 aferente imobilului), insisi reclamantii aratand ca prin aceasta actiunea a ramas fara obiect, Tribunalul Timiș apreciaza ca, pentru valorificarea unor eventuale pretentii suplimentare reclamantii au la dispozitie procedura contestatiei impotriva dispozitiei emise.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 republicată, Tribunalul va respinge cererea de chemare in judecata formulata impotriva paratului Primarul Municipiului
Tinand cont ca paratul Primarul Municipiului T se afla in culpa procesuala, generand declansarea prezentului litigiu de catre reclamanti prin omisiunea de a se pronunta in termenul prevazut de lege asupra notificarilor formulate, in temeiul art.274 al.1 va fi obligat acest parat la plata catre fiecare dintre reclamanti a cate unei sume de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv onorariul avocatial dovedit de chitantele de plata depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel în termen legal numai pârâtul, Primarul municipiului T, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii cererii reclamanților privind obligarea acestuia la cheltuieli de judecată, motivând că această obligare este injustă, căci prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 art. 2 Cod procedură civilă.
Verificând sentința apelată în limitele cererii de apel și în raport de actele și lucrările dosarului coroborate cu dispozițiile art. 282 raportat la art. 295 Cod procedură civilă Curtea stabilește că apelul de față al pârâtului de mai sus este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe (în ce privește obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanțele de plată depuse la dosar) fiind legală și corectă, întrucât, într-adevăr acest apelant se află în culpă procesuală.
Într-o atare situație, prima instanță a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă (care arată ca partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată), raportat la art.275 din același cod, în condițiile în care apelantul a fost și pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată și în condițiile în care, la prima zi de înfățișare, acest pârât nu a recunoscut pretențiile reclamanților, ci a cerut respingerea cererii acestora (fila 26 dosar fond) și numai în cursul procesului, adică la data de 21.10.2008, prin Dispoziția nr.2343/2008 a soluționat doar unele notificări ale reclamanților (deși aceștia au introdus acțiunea la prima instanță la data de 18.09.2008) și procedând astfel, (adică prin nepronunțarea asupra tuturor notificărilor formulate de reclamanți, în termenul legal, de 60 zile), pârâtul apelant a ocazionat și generat declanșarea prezentului demers judiciar, respectiv litigiul de față, nefiind deci cazul exonerării acestuia de plata cheltuielilor de judecată, pretinse și justificate de reclamanți, la care a fost obligat legal.
Aceste cheltuieli de judecată au fost solicitate de reclamanți prin chiar acțiunea lor introductivă de instanță, solicitare reiterată și prin concluziile lor scrise depuse la dosar, acești intimați reclamanții fiind persoane îndreptățite, conform Legii nr.10/2001, la restituirea imobilelor în litigiu, pentru care au depus toate actele doveditoare cu privire la proprietate și la calitatea lor, în dosarul administrativ corespunzător pricinii, apelantul fiind pus în întârziere conform notificării executorului judecătoresc și prin mai multe reveniri ale reclamanților, cărora pârâtul apelant nu le-a dat curs, manifestând o atitudine pasivă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că în dosar este dovedit în mod clar că apelantul pârâtul a fost pus în întârziere, atât înainte de derularea ciclului procesual, finalizat cu sentința civilă nr.2248/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, rămasă definitivă și executorie prin decizia civilă nr. 61/11.03.2008 a Curții de Apel Timișoara, cât și ulterior punerii în executare a acestui ciclu procesual, prin actele procedurale efectuate de executorul judecătoresc, în baza dosarului execuțional nr. 249/EX/5.06.2008, notificarea reclamanților fiind soluționată doar după ce s-a solicitat amendarea civilă a apelantului pârât - Primarul municipiului T - și după introducerea unei noi acțiuni civile directe în justiție, la 18.09.2008, întemeiată pe Decizia nr. XX din 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - în secții unite - în dosar nr. 37/2006, publicată în - Partea I- nr.764 din 12.11.2007.
În consecință, Curtea conchide că pârâtul apelant se află în culpă procesuală în condițiile și în înțelesul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, constând în nerespectarea obligaților sale stabilite prin art. 21 alin.4 din Legea nr. 10/2001, prin care, se impunea în mod imperativ să emită decizie/ dispoziție motivată de restituire, în termen de 60 zile, potrivit art. 25 din aceeași lege, termen depășit cu mult, în cauză, fiind evident că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă, în mod justificat, prin acțiune, cheltuieli de judecată, de la apelant, în raport de aspectul că acesta a fost pus în întârziere, el fiind în culpă procesuală, deoarece, nu a rezolvat notificarea (cererea) reclamanților în termenul legal de 60 zile, ci a soluționat- cu întârziere și numai ulterior chemării lui în judecată, adică pe parcursul prezentului proces, nefiind deci cazul exonerării apelantului pârât de plata cheltuielilor de judecată, la care a fost obligat corect de către prima instanță, încât deci se impune respingerea apelului acestui pârât, ce are ca obiect scutirea adică neobligarea la cheltuieli de judecată, ocazionate de procesul declanșat de reclamanți.
Această soluție, adoptată în apel este în acord deplin, atât cu doctrina juridică, cât și cu întreaga și vasta practică judiciară, atât a instanțelor locale și naționale, cât și chiar cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, de exemplu prin decizia civilă nr.10241/12.12.2006 a statuat în sensul acordării cheltuielilor de judecată, dacă pârâtul a fost în întârziere, chiar dacă ulterior acesta recunoaște pretențiile reclamantului (ceea ce însă nu este și cazul pârâtului de față).
În adevăr, Curtea observă că potrivit art.275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu poate fi obligat la plata de cheltuieli de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată și ca atare, per a contrario, dacă pârâtul a fost pus în întârziere înainte de a fi chemat în judecată - așa cum este cazul în speță - pârâtul nu poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată, ci obligat la asemenea cheltuieli de judecată, întrucât se află în culpă procesuală.
De asemenea, conform art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată și într-o acțiune în obligarea pârâtului la emiterea dispoziției, în temeiul Legii nr.10/2001, este lipsită de relevanță juridică o -eventuală - neopunere la admiterea acțiunii pârâtului, care se află de drept în întârziere.
Aceasta pentru că, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare, din acest punct de vedere nefiind relevantă buna - credință a părții care a pierdut procesul, astfel că apărarea pârâtului apelant (care nu a fost de acord cu admiterea acțiunii) nu îl poate exonera de plata cheltuielilor de judecată, deoarece la expirarea termenului de 60 zile, în care era obligat să soluționeze notificarea, pârâtul se află de drept în întârziere.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum critica invocată în apel d e pârât nu este întemeiată, ea nefiind de natură să facă admisibil acest apel și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorarii avocațiale, justificate cu chitanțele de la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge acest apel al pârâtului, menținând în vigoare sentința civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat pârâtul Primarul municipiului T împotriva sentinței civile nr. 686 din 13 februarie 2009, pronunțată în dosar nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.TP /25.05.2009
Dact. NF/ 26.05.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte .
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
