Speta Legea 10/2001. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 112
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul F - prin primar cu sediul în municipiul F,-, județul S împotriva sentinței civile nr. 271 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat ca apărător ales al reclamant-intimaților și, lipsă fiind aceștia din urmă și reprezentantul pârât-apelantului Municipiul F - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebată fiind, avocat pentru reclamant-intimați a precizat că și au avut doi copii, și. A mai arătat că și sunt bunicii paterni ai părților pe care le reprezintă, acestora decedând fără descendenți, astfel încât reclamanții au vocație succesorală și după aceasta în calitate de colaterali privilegiați.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, constatând cauza în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamant intimați, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la fila 30 dosar. În susținere a precizat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc întrucât nu este posibilă restituirea în natură a imobilului constând în suprafața de 700 mp teren și casa cu 30 de camere, neputând fi reținut nici unul din motivele de apel invocate de apelant. A arătat că în combaterea primului motiv de apel înțeleg să facă uz de prevederile art. 1 lit. e din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 10/2001. Referitor la cel de-al doilea și al treilea motiv de apel, arată că au depus toate actele de stare civilă pe care le-au deținut și la fila 24 dosar fond este o copie a contractului de vânzare-cumpărare prin care se face dovada că și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ce se solicită a fi restituit, contract în care se face și identificarea imobilului ( teren + casă ).
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin dispoziția nr. 1747 din 21.11.2008, Primarul Municipiului Far espins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de și pentru restituirea imobilului situat în F,- (fosta stradă -), constând în suprafața de 704 mp teren și una casă cu 30 camere, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă.
În motivarea deciziei s-a reținut că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, a calității de moștenitor după defuncții și, nu s-au depus acte din care să reiasă date de identificare a imobilului construcție și nu s-a făcut dovada că imobilul din- este identic cu imobilul din-.
Această dispoziție a fost atacată în justiție de către reclamanții și, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 23.12.2008.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că și au avut doi copii, tatăl reclamanților, și, decedată fără moștenitori, că bunicii paterni au cumpărat conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 593 din 6.06.1919 la fostul Tribunal Județean S imobilul situat în-, compus din case, atenanse și tot locul lor, în suprafață de 651,89 mp teren, că a figurat în evidențele Primăriei F cu suprafața de 704 mp teren agricol cu casă și anexe în perioada 1958 - 1962 și că imobilul a fost preluat fără titlu la stat, ceea ce echivaleză cu o preluare abuzivă.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 271 din 17.02.2009 a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1747 din 21.11.2008 emisă de Primarul Municipiului F și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul situat în municipiul F,- (fostă -), imobil constând în suprafața de 704 mp teren și una casă cu 30 camere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt descendenții lui, care, la rândul său, este fiul lui și, că aceștia din urmă, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 593 din 6.06.1919 la fostul Tribunal Județean S, au dobândit imobilele situate în- și apar evidențiați în registrele agricole din anii 1958 - 1962 cu aceste imobile în-.
Nedovedirea identității dintre cele două adrese, reține prima instanță, nu poate fi motiv de respingere a cererii de retrocedare, câtă vreme reclamanții au făcut dovada proprietății autorilor lor din strada -, pârâtul fiind cel care era în măsură să verifice dacă a operat o schimbare a denumirii străzilor în funcție de nomenclatorul stradal pe care îl are la dispoziție.
În ceea ce privește dovada preluării abuzive, prima instanță a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2 al.1 lit. i din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care construcțiile au fost demolate, fapt necontestat, și fără îndeplinirea vreunei formalități în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul F, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că nu s-a făcut dovada în cauză a preluării abuzive a imobilului solicitat, a calității de moștenitor a solicitanților, nu au fost depuse documente din care să rezulte identificarea imobilului solicitat, cu toate caracteristicile sale și că reclamanții nu au făcut dovada că imobilul din F- este identic cu cel din-.
Examinând apelul, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 al. 1 lit. a și art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001, au dreptul la măsuri reparatorii proprietarii imobilelor preluate abuziv de către stat, precum și moștenitorii acestora.
În ceea ce privește dovada preluării abuzive în situația în care nu există dovada formală a preluării de către stat, dar există dovezi că imobilul s-a regăsit în patrimoniul statului după data preluării și în lipsa oricăror alte probe care să dovedească contrariul, operează prezumția de preluare abuzivă.
Ori, în mod corect a stabilit instanța de fond că în cauză operează prezumția de preluare abuzivă, deoarece, cu probele administrate în cauză, s-a dovedit că autorii reclamanților au fost proprietarii imobilului, care, anterior anului 1989, a trecut în proprietatea statului.
În această situație și în condițiile în care nu s-a făcut dovada că imobilul ar fi rămas în continuare în posesia reclamanților sau că preluarea s-ar fi realizat în baza unui alt titlu, care ar exclude imobilul de la aplicarea Legii nr. 10/2001, prezumția de preluare abuzivă este pe deplin aplicabilă.
Faptul că reclamanții nu au prezentat un act de preluare, astfel cum susține apelantul, nu echivalează cu neîndreptățirea acestora de a beneficia de prevederile legii de reparație, întrucât, în conținutul acțiunii de preluare abuzivă în sensul acestei legi, astfel cum este definită prin prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 se includ, potrivit lit. iaa cestui text și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal.
Potrivit art. 4 al. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, iar succesibilii care după 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile al căror regim juridic este reglementat de prevederile acestei legi.
Punctul 4.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007 prevede următoarele "la art. 4 al. 2 din lege, norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar.
Din interpretarea dispozițiilor legale redate rezultă că accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii nu impune condiția obligatorie pentru aceștia a prezentării unui certificat de moștenitor, fiind suficiente actele de stare civilă care dovedesc această calitate. Această concluzie rezidă de altfel și din pct. 22.1 al Normelor metodologice de aplicare a legii care prevăd, cu privire la acest aspect, la pct. b, că prin acte doveditoare se înțelege actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate), norma nefăcând deci referire, exclusiv, la certificatul de moștenitor.
În speță, reclamanții au făcut dovada, cu actele de stare civilă depuse la dosar, că proprietarii imobilului solicitat a fi restituit, respectiv și, au avut doi copii, respectiv, decedat la data de 9.04.1978, autorul celor doi reclamanți și, căsătorită, decedată la data de 30.10.1980, fără moștenitori. Conform certificatului de moștenitor nr. 5781 din 15.07.1972 după, decedată la data de 31.05.1972, a rămas unică moștenitoare fiica acesteia, în masa succesorală fiind cuprins și imobilul în discuție.
În considerarea dispozițiilor legale menționate, precum și ale art. 4 al 4 din Legea nr. 10/2001, corect a conchis prima instanță că reclamanții au făcut dovada calității lor de moștenitori ai foștilor proprietari.
Identificarea imobilului solicitat este realizată în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 593 din 6.06.1919 la fostul Tribunal Județean S, motiv pentru care critica vizând acest aspect nu va fi reținută.
În înscrisul menționat imobilul solicitat este situat în F,-, în evidențele Primăriei Municipiului F din perioada 1958 - 1962 apare acest imobil ca fiind situat în strada - - (fosta stradă -) nr. 209, identificare care corespunde cu cea din certificatul de moștenitor nr. 5781 din 15.07.1972, care face trimitere la contractul de vânzare cumpărare menționat.
Așa fiind și cum reclamanții fac dovada proprietății autorilor lor asupra imobilului din strada -, iar pârâtul care era în măsură în baza evidențelor pe care le are la dispoziție să verifice dacă a operat o renumerotare a construcțiilor nu a procedat în acest sens, nici ultima critică nu va fi reținută.
Pentru acest considerente, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul apelant să plătească reclamanților intimați suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul F - prin primar cu sediul în municipiul F,-, județul S împotriva sentinței civile nr. 271 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă pârâtul apelant Municipiul F să plătească reclamanților intimați și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored.
Ex.5/06.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Frunză Sanda
