Speta Legea 10/2001. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 117
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Grefier:
*********************************************
La ordine a venit spre soluționare apelul promovat de contestatorii, ȘI împotriva sentinței civile nr.644 din 11.006.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul și avocat lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri. -
Avocat pentru apelanți precizează că nu se mai solicită de către părți casarea cu trimitere pentru rejudecare și având cuvântul pe fond solicită admiterea apelului, casarea sentinței și obligarea pârâtului, a Primarului municipiul P N, să restituie apelanților suprafața de 1620. teren situat în P N,-,reținându-se că pe terenul în litigiu nu există conducte de transport agent termic și că cele care mai sunt și sunt menționate în inventarul de la fila 70 se referă la conductele din rețeaua de transport a cartierului ce erau deservite de centrala termică a cartierului care însă nu mai funcționează. Deasemeni, a se reține că instalația de utilizare a gazelor naturale care există și care deservește două microcentrale ce asigură încălzirea spațiului folosit de SC." SERV" SA P N, poate fi demontată și recuperată în totalitate de proprietar, iar coșurile de fum metalice pe postament de beton nu mai sunt utile centralei și pot fi demontate și recuperate.-
Cât privește branșamentul și electric deasemeni pot fi demontate și recuperate, acestea nemaifiind utile activității centralei termice.-
Cât privește valoarea construcției autorizate solicită a se reține la valoarea contabilă de 46.000 lei, iar pentru celelalte bunuri solicită a nu se reține valoarea din actele contabile ale pârâtei.
Cu privire la cererea reconvențională solicită a fi respinsă întrucât este prescrisă, termenul fiind de 6 luni.-
În concluzie solicită restituirea suprafeței de teren în natură cu obligarea la cheltuieli de judecată.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 644/C/11.06.2007 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosar 3190/C/2006 ( nr. nou - ), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorii, și împotriva Dispoziției nr. 6124/16.11.2006 în contradictoriu cu Primarul municipiului P Totodată s-a respins ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de Primarul mun. P
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că:
Contestatorii au adresat Municipiului PNn otificările privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1620. situat în Municipiul P N- care a fost preluat de către stat.
Prin dispoziția nr.39/ 16.01.2004 s-a dispus restituirea către contestatori, în natură, a suprafeței de 150. din terenul solicitat reținându-se că pentru diferența de 147. teren și construcții notificatorii urmează a primi măsuri reparatorii de la deținătorul actual ( Calor SA) întrucât terenul este ocupat de o centrală termică și magazia acesteia.
Această dispoziție nu a fost contestată de notificatori.
Ulterior, Primarul Municipiului P N, emite dispoziția nr.202/11.02.2005 prin care revocă dispoziția nr. 39/16.01.2004 și dispune restituirea în natură a întregii suprafețe de 1621. teren sub condiția achitării de către contestatori a sumei de 26.592.384 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor actualizate încasate în momentul demolării.
În cuprinsul dispoziției s-a menționat că predarea-primirea terenului se va face după achitarea sumei de mai sus, pe baza unui proces verbal de punere în posesie.
Această dispoziție a fost, din nou, revocată prin Dispoziția nr.6124/ 16 nov.2006 prin care s-a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de 150. teren.
Prin contestația de față contestatorii solicită anularea acestei ultime dispoziții pe motiv că intimatul nu putea să revoce dispoziția nr.202/2005 emisă anterior.
Susținerile contestatorilor, nu au fost reținute ca întemeiate întrucât posibilitatea revocării de către unitatea deținătoare a dispoziției emisă, a fost prevăzută de legiuitor, care în Normele de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG 498/2003 a interpretat dispozițiile art. 23 din Legea nr.10/2001 și a stabilit, la art.23 lit.f, că " Dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și care o dată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulelor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil).
După efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o".
Față de cele sus arătate s-a constatat că în speță, dispoziția de restituire în natură nr.202/2004 nu constituie titlu de proprietate, în condițiile în care contestatorii nici măcar nu au fost puși în posesie cu terenul și nu s-au îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară și deci dispoziția nu a intrat în circuitul civil.
Simpla împrejurare că au restituit contravaloarea despăgubirilor încasate la data preluării imobilelor nu a fost considerată ca fiind de natură să imprime dispoziției emise caracter de act de proprietate întrucât această obligație de restituire reprezintă o condiție pentru aprobarea restituirii în natură a terenului care trebuie îndeplinită anterior punerii în posesie.
Mai mult, dacă se admite ideea că această dispoziție constituia titlu de proprietate și nu putea fi revocată, aceleași considerente ar trebui avute în vedere și la soluționarea cererii reconvenționale a primarului Municipiului PNc are a solicitat, ca în situația anulării dispoziției nr.6124/16 nov.2006 să se anuleze și dispoziția nr.202/11.02.2005 pentru că și aceasta a fost emisă tot ca urmare a revocării primei dispoziții nr.39/2004.
Astfel, s-ar ajunge la menținerea acestei ultime dispoziții prin care intimatul le-a aprobat contestatorilor restituirea aceleiași suprafețe de 150. teren.
Deși contestatorii au invocat prescripția dreptului intimatului de a solicita anularea dispoziției nr.202/2005 această excepție nu a fost reținută întrucât termenul de 30 de zile reglementat de art.24 din Legea nr.10/2001 este prevăzut doar pentru promovarea contestației de care pot uza doar persoanele îndreptățite, organul emitent, care nu are deschisă calea contestației poate solicita anularea dispoziției pe calea unei acțiuni în anulare potrivit codului civil, astfel că termenul de formulare a unei astfel de acțiuni este cel de 3 ani.
În ceea ce privește solicitarea contestatorilor de a se anula dispoziția nr.6124/2006 și a se dispune restituirea întregii suprafețe de 1621. aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât, așa cum rezultă din probele administrate și recunosc și contestatorii, pe suprafața ce excede celei restituite în natură există construcții de utilitate publică respectiv o centrală termică și o magazie care o deservește, rețele de apă, canalizare, conducte de gaz metan.
Chiar dacă construcțiile de pe teren ( centrala termică și magazia anexă) în prezent, nu sunt funcționale, acestea făcând obiectul vânzării prin licitație publică de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ( așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 151), restituirea în natură a terenului nu este posibilă întrucât dispozițiile art.10.5 din HG nr.498/2003 prevăd că " în situația în care pe terenul notificat există construcții care nu mai sunt necesare unității deținătoare, se poate dispune restituirea și a terenului aferent acestora dacă persoana îndreptățită achită unității deținătoare o despăgubire reprezentând valoarea,reală a construcției. aplicării acestei măsuri revine exclusiv unității deținătoare.
Deși instanța le-a solicitat contestatorilor să-și exprime opțiunea față de posibilitatea aplicării, în speță a acestor prevederi la termenul din 11.06.2006 au arătat că nu au posibilități materiale pentru a achita contravaloarea construcțiilor în eventualitatea restituirii terenului de sub acestea.
Pentru considerentele reținute, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ca o consecință, întrucât intimatul a solicitat anularea dispoziției nr.202/2005 doar în situația anulării dispoziției nr.6124/2006, cererea reconvențională a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței au declarat apel contestatorii - în termen și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Motivele invocate în susținerea apelului declarat au fost în esență următoarele:
- argumentele aduse în favoarea competenței organului emitent de a-și anula dispozițiile anterioare sunt contradictorii și oricum nu puteau fi analizate decât de instanța competentă material căreia trebuia să i se înainteze reconvenționala după disjungere;
- instanța de fond nu a verificat în concret situația imobilelor de pe terenul notificat, respectiv dacă acestea mai servesc sau nu utilității publice, cât din ele mai sunt funcționale și câte sunt situate pe terenul în litigiu, respectiv cât din teren este necesar utilizării lor și cât poate fi restituit în natură; mai mult, deși li s-a cerut să precizeze dacă sunt de acord să despăgubească deținătorul cu valoarea imobilelor, instanța nu s-a preocupat să verifice dacă valoarea comunicată este sau nu reală.
În consecință - așa cum au precizat prin apărător premergător dezbaterilor pe fond ( la termenul din 22.09.2008 ) - au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, anulării deciziei și restituirii suprafeței de 1621.
Legal citat, intimatul nu a trimis reprezentant în instanță; a formulat însă întâmpinare ( fl. 11 ) solicitând respingerea apelului ca nefondat întrucât:
- posibilitatea revocării dispozițiilor anterioare - așa cum a reținut și prima instanță - este prevăzută de legiuitor în art. 23.8 din Normele de aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin HG498/2003, iar survenirea sa a avut loc anterior intrării dispoziției anterioare revocate în circuitul civil;
- cererea reconvențională fiind o cerere incidentală, conform art. 17.pr.civ. se judecă o dată cu cererea principală, deci de către instanța competentă aoj udeca pe aceasta din urmă;
- din probele administrate ( adresele instituțiilor deținătoare ) rezultă că diferența de teren de la 150. la 1621. nu poate fi restituită fiind afectată de construcții de utilitate publică.
La solicitarea apelanților, la termenul din 3.12.2007 ( fl. 22 ), 26.05.2008 ( fl.94) s-a admis efectuarea expertizelor în specialitatea construcții, topo-cadastru și instalații, obiectivele fiind stabilite la 14.01.2008 ( fl. 31-32 ), 26.05.2008 ( fl.94 ); expertizele au fost depuse la 29.02.2008 ( topo-cadastrală - fl. 56-57 ), la 10.04.2008 ( construcții - fl. 74-81, 89 ), respectiv la 28.08.2008 ( instalații ( fl. 117-120 ); intimata nu a formulat obiecțiuni la nici una dintre acestea ( fl. 59,62,84,86, 124 ).
Cu adresa 16492/2008 ( fl. 68 ) intimata a comunicat instanței situația construcțiilor aflate pe terenul în litigiu, respectiv faptul că:
- centrala termică și depozitul de combustibil, coșurile de fum și celelalte instalații au fost edificate anterior anului 1989 fiind date în exploatare la 15.02.1989, având o valoare neamortizată de 317.199,87 lei; prin urmare nu li se aplică dispozițiile art. 10 alin.3 din Legea 10/2001, chiar dacă lipsesc autorizațiile de construcție.
Examinând apelul în raport de motivele invocate de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 295, 296.pr.civ. constată următoarele:
1. Susținerile apelanților contestatori referitoare la netemeinicia reținerii abilității intimatei de a-și revoca propriile dispoziții și caracterul contradictoriu al argumentelor primei instanțe vor fi înlăturate ca nefondate întrucât:
- așa cum s-a reținut și la fond, legea ( art. 23.8 din Normele de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG498/2003- în vigoare la data când a survenit operațiunea contestată ) permiteau revocarea dispoziției de restituire în natură ( act administrativ de putere ) numai dacă aceasta nu fusese supusă formalităților de publicitate imobiliară; această concluzie se desprinde și din interpretarea art. 1 pct. 6 din Legea 554/2004 ( conform căruia "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice").
Ori în cauză, așa cum recunosc și contestatorii ( fl. 179,190 ) Dispoziția nr. 202/11.02.2005 nu era fusese încă supusă procedurii publicității imobiliare la data revocării sale prin Dispoziția nr. 6124/16.11.2006; îndeplinirea obligației de plată a sumei reactualizate reprezentând despăgubirea primită pentru construcția demolată, conform art. 4 din Dispoziția 202/2005 ( fl. 8 fond ) la 17.11.2005 ( fl. 55 fond ) nu are semnificația intrării Dispoziției 202/2005 și a imobilului vizat de acesta în circuitul civil - așa cum au pretins contestatorii -, ci a născut pentru aceștia doar un drept de creanță.
- motivarea instanței de fond privind această problemă nu este contradictorie, afirmația apelanților în acest sens fiind doar generală, neargumentată.
2.Invocarea necompetenței tribunalului în soluționarea cererii reconvenționale nu este justificată, având în vedere că art. 17.pr.civ. instituie o prorogare legală de competență și pentru cererile incidentale cum este reconvenționala dedusă judecății, prorogare ce operează chiar cu încălcarea normelor de competență materială;
Prin urmare aceste critici vor fi înlăturate ca nefondate.
3. În ceea ce privește fondul cauzei se constată că într-adevăr nu s-au administrat toate probatoriile necesare lămuririi situației imobilului notificat și, prin urmare, a justificării măsurii revocării Dispoziției anterioare de restituire integrală în natură a terenului din P N,- ( Dispoziția nr. 202/2005 );
Astfel, deși poziția intimatului a fost contradictorie pe parcursul procesului de soluționare a notificărilor contestatorilor, respectiv a dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de 1621. teren prin Dispoziția 202/2005 ( fl.6-9 ) în baza referatului 21984/3.02.2005 ( fl. 65-69 ), apoi a revenit dispunând restituirea doar a 150. prin Dispoziția 6124/2006( fl. 4-5 ) pe motiv că diferența era ocupată de centrală termică și depozitul acesteia ( referat 24383/2.10.2006 - fl. 38-40 ), iar poziția sa procesuală era contrară contestatorilor, prima instanță s-a limitat a cerere acestei instituții relații ( fl.193- 199, 213 ) - comunicate cu adresele 21187/25.04.2007 ( fl. 203 ), 26033/21.05.2007 ( fl. 218 ) și nr. 31539/7.06.2007 ( fl. 297 ).
Însă nici una din relațiile furnizate - și care au justificat soluția pronunțată - nu privesc imobilele construcții avute în vedere în referatul ce a determinat emiterea deciziei de revocare;
Mai mult, deși la fl. 74 fond există o adresă a " Calor" P N ce confirmă că suprafața ocupată de centrala termică și depozitul de combustibil din terenul de pe strada - este de doar 685. iar intimata confirmă la fl. 203 că acestea sunt disponibilizate, nu se procedează la nici o verificare a acestor aspecte.
Prin urmare criticile apelanților referitor la lipsa de rol activ sunt îndreptățite.
Din expertizele efectuate în apel a reieșit că într-adevăr pe teren sunt amplasate ca și construcții o centrală termică, două coșuri de fum, o magazie din tablă, o magazie de combustibili, un chioșc aparținând și un magazin mixt aparținând, ocupând în total 850. ( fl. 26 ), însă:
- a) centrala termică ( C1 ), coșurile de fum ( C2 și 3 ) și magazia de combustibili ( C5) edificate anterior anului 1989 ( fl. 68 ) sunt dezafectate, nemaiservind unității deținătoare scopului pentru care s-au construit ( concluzii expertiză construcții - fl. 75 coroborate cu susținerile intimatei de la fond - fl.203 ); Prin urmare, în cazul acestora sunt incidente dispozițiile art. 10 pct.5 din Legea 10/2001, republicată - cu modif. conform cărora: "se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
- b) magazinul aparținând ( C7 ) și magazia din tablă ( C4 ) sunt edificate neautorizat după anul 1990 și pot fi ușor demontate ( concluzii expertiză construcții fl. 76 ), aplicându-li-se dispozițiile art. 10 pct.3 din Legea 10/2001 republ. cu modif. ( "se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile").
- c) chioșcul aparținând ( C 6 ) deși autorizat ( fl. 71 ), nu mai are poate funcționa în lipsa contractului de concesiune pentru teren ( concluzii expertiză fl. 56 ) și oricum îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin.3 din Legea 10/2001 fiind o construcție ușoară, lesne demontabilă ori mutabilă.
De menționat că aceste construcții menționate la literele b ) și ) nu au constituit temei pentru revocarea Dispoziției 202/2005, deci nu pot prezintă practic relevanță sub aspectul limitelor investirii.
În atare împrejurări, se constată că măsura revocării nu era justificată nici în fapt și nici în drept, iar contestația era întemeiată.
Mai trebuie observat că prin revocarea Dispoziției 202/2005 dispusă prin Dispoziția 6124/2006, rămân nesoluționate notificările cu privire la diferența de 1471. și la despăgubirile deja restituite.
* În ceea ce privește cererea reconvențională aceasta se justifică a fi respinsă ca nefondată întrucât:
- pretențiile valorificate astfel nu pot avea caracter condițional, respectiv nu pot fi analizate numai condiționat de reținerea anumitor argumente ale temeiniciei cererii principale;
- Dispoziția nr. 39/2004 este deja revocată definitiv prin Dispoziția 202/2005, recunoscându-se tuturor notificatorilor calitatea de persoane îndreptățite;
- Dispoziția nr. 202/2005 menționează deja toți contestatorii ca persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conf. Legii 10/2001, deci nu se mai justifică anularea sa pentru același motiv; de asemenea, așa cum s-a expus anterior, putea fi revocată în condițiile legii, dar nu pentru motivul pentru care s-a emis Dispoziția 6124/2006.
Tot în legătură cu cererea reconvențională se reține că nu se justifică respingerea sa ca urmare a prescrierii dreptului material la acțiune întrucât legea /2001, republ.cu modif. nu prevede o astfel de sancțiune, ci prevede un termen de decădere în art. 26 pct. (3) ( Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare ) privind nu autoritatea emitentă, cipersoana care se pretinde îndreptățită; unității emitente i se conferă dreptul de a revoca actul administrativ de autoritate înainte de intabulare ( situația din cauza de față ) ori de a-l contesta în instanță, după intabulare.
Drept consecință, pentru cele expuse, se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, anulării Dispoziției 6124/2006 și menținerii Dispoziției 202/2005.
Mai trebuie arătat că instanța de apel nu va putea dispune pentru prima dată în acest grad de jurisdicție acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 10 pct. 5 din Legea 10/2001,republ.cu modif. pentru centrală, depozit și instalațiile aferente, deși legea le prevede ca o condiție a restituirii în natură, iar apelanții și-au însușit prin apărător c/val lor ( fl.86), întrucât:
- s-ar depăși limitele investirii din moment ce Dispoziția 202/2005 nu prevede nimic în acest sens, contravenind dispozițiilor art. 129 și 294.pr.civ.;
- în cadrul procesului intimata, ca unitate deținătoare diligentă, nu a formulat o astfel de cerere ( simpla referire de la fl. 68 dosar apel neputând avea un asemenea caracter neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 119 alin.2 cu ref. la art. 112.pr.civ.);
Va obliga partea căzută in pretenții la suportarea cheltuielilor de judecată, conform art.274 pr.civ.( onorariu avocat - fl. 125,126 și de expert - fl. 29,30,100).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de reclamanții, cu domiciliul în Pc N,str.-,nr.10--8,.5, cu domiciliul în S,str.- nr.2 ȘI cu domiciliul în S,- în contradictoriu cu pârâta Primarul municipiului P N,str.- C M nr.8 împotriva sentinței civile nr.644 din 11.006.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite contestația și anulează Dispoziția nr.6124 din 16.XI.2006 emisă de Primarul municipiului P N, cu consecința menținerii Dispoziției nr.202 din 11.02.2005.-
Respinge cererea reconvențională ca nefondată.-
Obligă intimatul să plătească apelanților 4.200 lei cheltuieli de judecată în apel.-
Definitivă.-
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.-
Pronunțată în ședință publică azi 22.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.sent.
Red.dec./1.2008
TEHN.RED.eg-17.10.2008/ex. 6
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
