Speta Legea 10/2001. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(168/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 119
Ședința publică din 16.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 979 din 25.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primarul General.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 2 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 9 februarie, apoi la 16 februarie 2010 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr.1118/2005, contestatoarea a formulat, în contradictoriu cu intimații Municipiul B, prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului B, contestație împotriva Deciziei nr.3578 emisă de Primăria Municipiului B, prin Primarul General, la data de 15.12.2004, solicitând obligarea intimaților la restituirea în natură a terenului situat în B,-, sectorul 6, iar, în subsidiar, pentru situația în care se va stabili că terenul nu poate fi restituit în natură, obligarea intimaților să ia măsurile legale în vederea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantumul ce urmează a fi indicat de expertiza judiciară.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8167/10.03.1928, autorul său, G, a cumpărat un teren în suprafață de 525. situat în comuna suburbană Militari, I, în prezent-, sectorul 6.
La data de 07.11.2001, în calitate de moștenitoare a tatălui său, G, contestatoarea a formulat notificare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, în vederea restituirii în natură a imobilului, notificare la care a anexat atât actele doveditoare ale dreptului de proprietate, cât și actele doveditoare ale calității de moștenitoare a tatălui său.
Contestatoarea a mai arătat că, la data preluării abuzive, imobilul se afla în proprietatea autorului său. Preluarea a fost abuzivă, întrucât autorul său nu este menționat în Decretul de expropriere nr.-.09.1988, invocat ca titlu al preluării, iar terenul în suprafață totală de 2.545. nu putea fi preluat în totalitate de la persoanele menționate în decret, și, întrucât aceștia dețineau numai câte 1.050. fiecare. Ca atare, în mod greșit a fost emisă dispoziția contestată, prin care s-a respins notificarea formulată.
Prin sentința civilă nr.645/17.06.2005, Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr.2107/07.11.2001, contestatoarea a solicitat măsuri reparatorii prin restituirea terenului în suprafață de 525. situat în-, sectorul 6, Contestatoarea își afirmă calitatea de persoană îndreptățită la restituire, fiind moștenitoarea defunctului G, proprietarul terenului, conform actului de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat sub nr.8167/10.03.1928.
Prin dispoziția contestată, notificarea a fost respinsă ca nedovedită.
Analizând actul de proprietate invocat, tribunalul a constatat că terenul a fost vândut cumpărătorului G și nu G, cum pretinde contestatoarea, ca atare, a apreciat că nu s-a făcut dovada calității de fost proprietar asupra terenului a autorului contestatoarei și, în consecință, nici a calității de persoanei îndreptățită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, susținând că instanța a fost în eroare atunci când a reținut că dobânditorul cu act autentic al terenului revendicat este un anume și nu, autorul reclamantei, întrucât deși în convenția autentică este menționat primul nume, totuși, în final, se face mențiunea că a fost o eroare materială, numele adevărat fiind.
Prin decizia civilă nr.59/23.02.2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că apelanta a solicitat, în condițiile Legii nr.10/2001, de la Primăria Municipiului B, restituirea terenului din B, str. - - în suprafață de 525. care a fost expropriat din proprietatea autorului său
Dovada titlului de proprietate al acestuia din urmă o constituie contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.8167/10.03.l928 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat, care, în penultimul alineat, cuprinde precizarea că "numele cumpărătorului fiind G se rectifică cel de sus". Așa fiind, rezultă că cele reținute în sentința apelată în legătură cu calitatea procesuală a reclamantei nu corespund realității.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 12.06.2006
Prin sentința civilă nr.979/25.06.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că prin dispoziția nr.3578/15.12.2004, intimatul Municipiul Bar espins notificarea formulată de către contestatoare, constatând că notificarea nu a făcut dovada că, la data preluării abuzive, imobilul situat în B,-, sectorul 6, teren în suprafață de 525. se află în proprietatea autorului G, în condițiile în care exproprierea nu s-a făcut pe numele acestei persoane.
Examinând concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing., tribunalul a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă clar identitatea dintre terenul care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.8167/10.03.1928 și imobilul din fosta stradă -. - - nr.11. Totodată, nu rezultă unde este poziția celor 525. în cadrul întregului teren de 2547. din fosta stradă -. - - nr.11.
Tribunalul a reținut, totodată, potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză, că terenul de la fosta adresă str. -. - - nr.11 este astăzi ocupat pe o suprafață de 2356. de construcția, iar 191. sunt ocupați de trotuarul de protecție al clădirii și căile de acces auto la diverse intrări ale acestuia.
Tribunalul a apreciat că în lipsa unei schițe - plan, care să fi fost întocmită cu ocazia încheierii actului autentificat sub nr.8167/10.03.1928, precum și în considerarea împrejurării că în același titlu de proprietate din anul 1928 se menționa "drumul țarinei", în timp ce, anterior anului 1948, strada - - - purta denumirea de strada E, probatoriul administrat nu este pertinent și nici concludent pentru a sprijini aserțiunea conform căreia terenul în suprafață de 525. care figurează în actul de vânzare-cumpărare anterior evocat, este unul și același, în limitele acestei suprafețe, cu terenul care a făcut obiectul Decretului de expropriere nr.251/03.09.1988, titular de rol fiind în perioada 1986-1992 și.
În aceste circumstanțe, tribunalul a constatat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 în interpretarea propusă de către contestatoare, motiv pentru care a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată.
În termen legal a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, contestatoarea a arătat că instanța de fond nu s-a aplecat în niciun fel asupra celor afirmate în contestație și asupra celor reținute de pârât în cuprinsul dispoziției atacate, respingând cererea pe cu totul alte motive decât cele ce țineau de fondul pricinii.
Astfel, prima instanță nu a verificat dacă motivele pentru care a fost respinsă notificarea sunt sau nu legale. Mai mult, deși pârâtul nu a contestat nici la emiterea dispoziției și nici în fața instanței de judecată că terenul solicitat a fi restituit nu este același cu cel al cărui proprietar a fost autorul contestatoarei, instanța a respins contestația pentru unicul considerent că nu ar exista identitate clară între terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.8167/10.03.1928 și imobilul din fosta-.
De vreme ce, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în fond, zona în care se află terenul este ocupată de construcții, nici nu se pune problema unei eventuale restituiri în natură. Or, pentru această situație a fost formulat un capăt subsidiar de cerere, de obligare a pârâtului Municipiului B prin Primarul General la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În aceste condiții, este nesemnificativ faptul că nu s-a putut stabili exact unde era amplasat terenul, valoarea de circulație a imobilelor fiind aceeași în zona respectivă, iar, conform contractului de vânzare-cumpărare invocat, suprafața vândută autorului reclamantei se afla în comuna suburbană Militari.
Pe de altă parte, conform adresei nr.320/A/17.08.1954, încă din anul 1954 locația imobilului solicitat de contestatoare era în-, ceea ce conduce la concluzia că cel puțin zona în care se afla terenul este aceeași cu cea în care apare înscris acesta în contractul de vânzare-cumpărare nr.8167/1928.
Numiții și (cei indicați ca titulari de rol pentru terenul din-, în suprafață de 2545.) nu dețineau decât 2000. împreună, rămânând astfel un rest de 545. cu 20. mai mult decât suprafața solicitată de contestatoare (adrese în acest sens fiind cea cu nr.54166/14135/2002, emisă de Primăria Municipiului B și cea eliberată de Primăria Sectorului 6 B).
Ulterior, la data de 6.05.2008, contestatoarea a solicitat obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de acordare a titlurilor de despăgubire în cuantum de 1.734.925,5 Ron, suma rezultând din înmulțirea suprafeței de teren în litigiu - 525. cu valoarea unui în zonă - 3.304,62 Ron.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea topografie în vederea identificării identității imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.8167/1928 cu cel aflat pe-,
Conform raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar (filele 77 - 82, 99 - 105), terenul situat în- este ocupat de Complexul comercial "", în întregime. La nivelul anului 1930, terenul avea destinație agricolă cu drumuri de câmp, cu acces pentru a fi lucrate, neputând însă a fi identificat în totalitate în lipsa unei schițe de parcelare a lotului 37 din moșia.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere dispozițiile art.295 alin.2 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.2107/07.11.2001, a solicitat Primăriei Municipiului B, în temeiul Legii nr.10/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea terenului situat în-, sector 6, B, în suprafață de 525.
A arătat că terenul a aparținut defunctului G, tatăl său, care l-a obținut prin actul de vânzare-cumpărare nr.8167/10.03.1928, înregistrat la Administrația Financiară sub nr.29417/10.03.1928.
Potrivit mențiunilor din acest contract, aflat la fila 6 dosar fond, Gac umpărat de la, și un teren loc de casă în comuna suburbană Militari, I, în suprafață de 525.
Prin Dispoziția nr.3578/15.12.2004, Primarul General al Municipiului Bar espins notificarea formulată de, ca nedovedită, având în vedere referatul Comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001, din care rezultă că notificatorul nu a făcut dovada că la data preluării abuzive terenul se afla în proprietatea autorului G și nici că exproprierea s-a făcut pe numele acestuia.
Conform relațiilor obținute de la Primăria Municipiului B - Direcția Patrimoniu Evidența Proprietății, cadastru - Serviciul de, potrivit evidențelor cadastrale întocmite în anul 1986 la adresa din- figura proprietate particulară, categoria alte terenuri în suprafață de 2545. având ca posesor de parcelă la întocmirea evidențelor pe și. Potrivit relațiilor de la Primăria Sector 6 B (Administrația Financiară), în anul 1992 la această adresă figura titulari de rol, cu teren în proprietate în suprafață de 1050. și, cu teren în proprietate în suprafață de 1050.
Primăria Sectorului 6 B, pe baza dosarelor de impunere asupra clădirilor și terenurilor din sector, deținute începând cu anul 1952, comunicat că pentru acestea nu există niciun dosar pe numele / G, proprietarii înscriși pe rol din 30.06.1952, respectiv 11.06.1958 fiind și (filele 55 - 56 dosar fond).
Imobilul înscris cu nr.11 pe-, sector 6, Baf ăcut obiectul Decretului de expropriere nr.251/03.09.1988, anexa 3, poziția 3. În anexele la decret sunt înscrise imobilele din municipiul B, proprietate de stat, scoase din funcțiune pentru realizarea obiectivelor de investiții. Pentru Complexul comercial agroindustrial și fabrica de mâncare a fost expropriat și imobilul din-, sector 6,
Din rapoartele de expertiză întocmite atât în primă instanță, cât și în apel rezultă că nu reiese clar identitatea dintre terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.8167/10.03.1928 și imobilul din fosta str. -. - - nr.11. Mai mult, în situația în care această identitate ar fi probată, nu poate fi determinată poziția celor 525. în cadrul întregului teren de 2547. din fosta str. -. - - nr.11.
Conform dispozițiilor Legii nr.10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, în înțelesul acestei legi, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora (art.3 alin.1 lit.a).
În cauză, trecerea în proprietatea statului a imobilului din fosta-, sector 6, B, s-a făcut prin Decretul de expropriere nr.251/03.09.1988, titulari de rol în acea perioadă, conform celor arătate anterior, fiind și, nicidecum
Potrivit art.23 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Coroborând prevederile legale citate, Curtea constată că persoana notificatoare are obligația de a depune odată cu notificarea sau ulterior, până la data soluționării notificării, dovada calității de proprietar al imobilului la data preluării abuzive, nicidecum la data achiziționării unui astfel de bun.
Prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
În speță, reclamanta a făcut dovada titlului de proprietate al autorului său, invocând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8167/10.03.1928, însă dreptul de proprietate este confirmat prin acest act doar în perioada achiziționării imobilului, nu și la data preluării bunului de către stat.
În completarea probatoriului pentru justificarea dreptului de proprietate al titularului imobilului la data preluării abuzive pot fi folosite și alte înscrisuri, de exemplu mențiuni din listele anexe la actele de proprietate, procese verbale de predare sau preluare, extrase de carte funciară sau de intabulare a dreptului, etc.
În speță, însă, din niciun înscris nu rezultă că G era proprietarul imobilului din B,-, sector 6, B în anul 1988, când terenul solicitat a fost expropriat de stat.
Astfel, potrivit art.24 din Legea nr.10/2001, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, or, în cauză, această împrejurare este infirmată prin chiar relațiile ce privesc istoricul de rol fiscal al imobilului pentru care s-a formulat notificare. În aceste condiții, G nu poate fi presupus că deținea imobilul sub nume de proprietar la data exproprierii.
În consecință, soluția tribunalului este legală și temeinică sub acest aspect, dovada dreptului de proprietate fiind condiție esențială în stabilirea despăgubirilor ce se solicită în baza Legii nr.10/2001.
Instanța de fond, în analiza pe care a efectuat-o, a verificat legalitatea dispoziției contestate, constatând că, într-adevăr, notificatorul nu a probat că la data preluării abuzive imobilul s-a aflat în proprietatea autorului G și nici că exproprierea nu s-a făcut pe numele acestuia.
În aceste condiții, nu prezintă relevanță în ce măsură s-a realizat identificarea imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8167/1928 și cel din-, sector 6,
Doar în situația în care era făcută dovada calității de proprietar al autorului reclamantei la data preluării imobilului de către stat, în vederea stabilirii amplasamentului terenului de 525. se impunea cercetarea celorlalte cerințe pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Împrejurarea că din adresa nr.320/A/88/17.08.1954 rezultă că s-a solicitat eliberarea unei autorizații pentru imobilul din- și, ca atare, contestatoarea a depus dovezi în sensul identificării titularului dreptului de proprietate asupra terenului indicat în notificare, nu poate conduce la concluzia contrară celor reținute anterior, întrucât acest înscris, pe de o parte, face vorbire de anul 1954, iar, pe de altă parte, nu complinește condițiile prevăzute de art.24 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, faptul că cei înscriși la rolul fiscal pentru imobilul din- dețin împreună, cel mult, 2000. rămânând un rest de 545. care poate fi identificat cu terenul solicitat de contestatoare, nu este de natură a proba că titularul dreptului de proprietate la data preluării abuzive era autorul G, în lipsa unor înscrisuri care să justifice această situație de drept.
Pentru toate aceste considerente, conform art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta contestatoare, domiciliată în B,- - 79,.73-75,.B,.5,.37, împotriva sentinței civile nr.979/25.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B prin Primarul General, cu sediul în B, nr.291 - 293, sector 6.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 ex/9.04.2010
------------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
