Speta Legea 10/2001. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 12
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1020/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură: concluzii scrise formulate de apelanta însoțite de înscrisuri -anexele 1-4, de asemenea, cereri formulate de apelantă și de intervenienta de comunicare a hotărârii la adresele indicate în cerere.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1020/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul Municipiului I, s-a desființat în parte dispoziția nr. 900/2002 emisă de pârât; s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 760,25 mp teren, situat în-; s-au păstrat mențiunile referitoare la despăgubiri, cuprinse în dispoziția contestată și s-a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul și terenul expropriat, situat în I, șos. - nr. 81, fosta proprietate a părinților G și, având suprafața de 1277.
p.Din adresa Primăriei Municipiului I, adresată Senatului României cu nr. 40.439/5.08.1998 rezultă că terenul părinților reclamantei situat în I, șos. - nr. 81 în suprafață de 1277. a p. fost afectat de construirea blocurilor 548 și 549, de extinderea șoselei -, alei carosabile și pietonale, parțial de blocul 533, loc de joacă pentru copii, diferite echipamente subterane, motiv pentru care nu a fost posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren pe amplasamentul inițial.
Acest fapt este contestat de reclamanta.
Din raportul efectuat în cauză rezultă că parcela din I șos. - nr. 81 este afectată de construcția. 548 și 549 de fostul loc de joacă pentru copii, carosabilă de acces de la str. - spre. 548 cu trotuarele și parcurile aferente.
Din suprafața totală a parcelei situată în I,- cu S- 1277. se p. propune a fi restituită în natură o suprafață de 760,25. cuprinsă p. în perimetrul M-N-D-E-F-G-H-M- CU ROȘIE. Restul de teren de 516, 75. p. = ( 1277- 760,25 ) urmează a fi despăgubit în conformitate cu Legea nr. 10/2001.
Astfel, reclamanta având calitatea de persoană îndreptățită la restituire în temeiul Legii nr. 10/ 2991, urmează a-i fi restituit în natură suprafața de760,25 teren, iar pentru restul urmează a primi despăgubiri în conformitate cu Legea 10/ 2001.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prima critică vizează faptul că dispoziția instanței de a admite cererea de restituire în natură a suprafeței de 760,26. teren și de a păstra restul mențiunilor dispoziției Primarului, referitoare la despăgubiri este contradictorie, pârâtul contestând reclamantei dreptul la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
A doua critică se referă la pretinsa ignorare de către instanța de fond a îndrumărilor trasate de prin decizia de casare, îndrumări privind măsurile reparatorii acordate efectiv și exercitarea rolului activ de către instanța de fond.
Reclamanta a criticat hotărârea și sub aspectul întinderii suprafeței de teren ce poate fi restituită în natură, precizând că normele ce instituie regula restituirii în natură a imobilelor cuprinse în Legea nr. 10/2001, au caracter imperativ, despăgubirile bănești putând fi acordate doar în situații de excepție.
Susține apelanta că a solicitat în mod constant restituirea în natură a terenului din- însă pârâta i-a respins cererea cu rea credință, invocând faptul că terenul este ocupat.
Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, în situația în care terenurile nu pot fi restituite în natură, pot fi acordate terenuri în natură pe alte amplasamente.
În acest sens, apelanta precizează că expertul topometrist, a identificat un teren învecinat celui revendicat, în suprafață de 516,75. liber de construcții și de lucrări de interes public, ce poate fi acordat în natură, nefiind revendicat. În consecință, expertul a propus a fi restituită în natură suprafața totală de 1277. propunerea fiind însă făcută printr-o completare a raportului de expertiză ce nu a putut fi depusă în n la dosar.
O ultimă critică vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, care a omis, în opinia apelantei, să includă în aceste cheltuieli sumele de bani avansate cu ocazia judecării pricinii în primul ciclu procesual.
Alăturat cererii, apelanta a depus la dosar varianta a II-a a raportului de expertiză întocmit de expertul precum și copia adresei nr- emisă de intimat.
La data de 12.09.2007 a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, cererea de aderare la apel formulată de Primarul Municipiului I prin reprezentantul său legal.
Intimatul -apelant a criticat dispoziția de restituire în natură a suprafeței de 760,26. susținând că amplasamentul fostei proprietăți din- a fost afectat de construcția blocurilor 548 și 549, de fostul loc de joacă pentru copii și de carosabilă de acces cu trotuarele și parcările aferente.
A menționat intimatul -apelant că din descrierea fostului amplasament rezultă că întreaga zonă este sistematizată, restituirea în natură nefiind posibilă. Expertul a făcut propunerea de restituire fără a preciza în mod exact ce se află pe suprafața de 760,26. iar instanța a primit-o fără aoc orobora cu prevederile art. 10 alin.2 și ale art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestor dispoziții legale va fi exceptată de la restituirea în natură doar suprafața de teren ocupată de construcții noi, autorizate, precum și cea afectată servituților sau altor amenajări de utilitate publică.
Totodată, intimatul -apelant a invocat prevederile pct. 10.3 capitolul II din nr. 250/2007.
La solicitarea instanței intimatul -apelant a precizat că Municipiul I nu deține bunuri sau servicii susceptibile a fi oferite în compensare în temeiul Legii nr. 10/2001 (fila 21 dosar).
Prin întâmpinare, apelanta -intimată a solicitat respingerea apelului formulat de pârât ca neîntemeiat, invocând constatările expertului potrivit cărora poate fi restituită în natură suprafața de 760,25 mp liberă de construcții sau de amenajări de utilitate publică.
Instanța din oficiu a solicitat expertului să facă precizări privind amenajările efectuate pe terenul în suprafață de 760,25.
Prin adresa depusă la fila 47 expertul a învederat instanței faptul că pe acest teren se află spațiu, un loc de joacă pentru copii, carosabilă de acces spre blocul 548, trotuare și parcare.
Reclamanta a depus la dosar un supliment la raportul de expertiză întocmit de același expert prin care se propune restituirea în natură a locului de joacă pentru copii, în suprafață de 825. precum și a spațiului neamenajat aflat în vecinătatea locului de joacă, în suprafață de 102.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanta -apelantă a reiterat solicitarea privind restituirea în natură a întregii suprafețe de teren ce a făcut obiectul notificării (1277.) invocând în sprijinul cererii sale propunerea făcută de expert și adresa Primăriei I nr. 31436/2007.
Instanța constată că în primul ciclu procesual, anterior pronunțării de către a deciziei de casare nr. 10181/7.12.2005, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei intervenienta.
Intervenienta a precizat că nu a beneficiat de prevederile Legii nr. 18/1991 pentru terenul în suprafață de 1277. ce face obiectul litigiului, Ordinul Prefectului Județului I nr. 560/1995 nefiind urmat de emiterea vreunui titlu de proprietate întrucât Primăria Municipiului Iai nvocat nelegalitatea emiterii acesteia.
Verificând dosarul de fond atașat, instanța a constatat faptul că încheierea de dezbateri, pronunțată la data de 9.05.2007 în dosarul nr- și cu privire la care anterior reclamanta a invocat nulitatea hotărârii, este nesemnată.
Având în vedere că încheierea de dezbateri nu este semnată de judecător, fiind astfel imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la prezența părților, susținerile lor, etc. Curtea va anula în tot hotărârea pronunțată și, în conformitate cu disp. art. 297 alin. 2 teza finală din Codul d e procedură civilă, va reține cauza spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, instanța constată întemeiată atât acțiunea formulată de reclamantă cât și cererea de intervenție în interes alăturat reclamantei formulată de, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin notificarea adresată Primarului Municipiului I, aflată la fila 8 dosar 10002/2002, reclamanta împreună cu numitul ) a solicitat restituirea prin echivalent constând în atribuirea a două locuințe, a terenului situat în I,-, pe care s-a aflat o casă de locuit, teren ce a aparținut părinților lor.
După cum precizează chiar reclamanta în cuprinsul acestei notificări, cererea sa are ca obiect acordarea de locuințe întrucât terenul nu poate fi restituit în natură pe amplasamentul inițial, reclamanta achiesând la constatările Primăriei Municipiului I, cuprinse în adresa nr. 40439/5.08.1998.
Instanța reține că prin dispoziție nr. 900/30.05.2002 Primăria Municipiului Iar espins notificarea reținând că un alt moștenitor, a obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren (1277.) în temeiul Legii 18/1991, prin Ordinul nr. 560/1995 emis de Prefectul Județului
Având în vedere prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, precum și faptul că Primăria Municipiului I, prin cererea de aderare la apel, nu a contestat dreptul și nici întinderea dreptului reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii, Curtea va verifica dosar modalitatea de despăgubire a reclamantei pentru terenul preluat abuziv.
Așa cum rezultă din precizările făcute de expert, terenul în suprafață de 1277. este ocupat de construcțiile blocurilor nr. 548 și 549, de spațiu, loc de joacă pentru copii, carosabilă de acces la blocul 548, trotuare și parcare.
Potrivit prevederilor înscrise în articolul 10 punctul 3 din capitolul 2 al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007 în cazul în care se constată existența pe terenul solicitat a unor trotuare, parcări amenajate și altele asemenea, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere.
Conform definiției date de legiuitor, "sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc) dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcări și grădini publice, piețe pietonale și altele".
În speță terenul solicitat de reclamantă, în suprafață totală de 1277.p, este afectat de construcția blocurilor 548 și 549 (516.), respectiv de locul de joacă pentru copii și carosabilă de acces spre blocul 548, cu trotuarele și parcările aferente (760.), așa cum rezultă din raportul de expertiză aflat la filele 97 -104 din dosarul nr. 11394/2006.
Existența acestor amenajări de utilitate publică (spații verzi, alee de acces, trotuare, parcări, loc de joacă pentru copii) face imposibilă restituirea terenului în natură în conformitate cu dispozițiile legale citate mai sus.
Atâta vreme cât terenul solicitat este afectat unei utilități publice, el este exceptat de la restituirea în natură, nefiind liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 și 8 din Legea nr. 10/2001, în situația în care terenul este afectat de amenajări de utilitate publică măsurile reparatorii prin echivalent ce se stabilesc vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.
Instanța reține însă că potrivit adresei Primăriei Municipiului I nr. 69341/1. 10.2007, aflată la fila 21 dosar intimata nu deține bunuri sau servicii susceptibile a fi oferite în compensare ca măsură reparatorie în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, Curtea nu poate primi cererea reclamantei de restituire în natură, prin compensare, a terenului învecinat cu terenul ce face obiectul notificării în suprafață de 516,75. acesta nefiind disponibil a fi oferit în compensare.
Nu are relevanță juridică, sub acest aspect, propunerea făcută de expertul în suplimentul raportului de expertiză topometrică, potrivit căreia această suprafață de teren poate fi atribuită în natură, atâta vreme cât entitatea investită cu soluționarea notificării nu l-a inclus în lista bunurilor ce pot fi oferite în compensare.
În lipsa acestei liste nu prezintă relevanță, de asemenea, nici adresa Primăriei I nr. 31436/7.05.2007 potrivit căreia terenul solicitat de reclamantă în compensare, situat în-, nu figurează revendicat în baza Legii nr.10/2001. Faptul că acest teren nu a fost solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 nu este de natură a caracteriza regimul său juridic ca fiind acela al unui bun ce poate fi oferit în compensare.
Instanța nu poate primi susținerea apelantei -intimate privind reaua -credință a intimatei -apelante, care a respins solicitarea constantă a reclamantei de restituire în natură a terenului, având în vedere că, în realitate, solicitarea făcută de reclamantă și de numitul Primăriei Municipiului I prin notificare avea ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru teren (a două locuințe cu două și trei camere și nu restituirea terenului în natură.
Instanța constată însă întemeiată critica apelantei -intimate privind respingerea eronată a cererii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul preluat abuziv prin Dispoziția nr. 900/2002 având în vedere atât faptul că Ordinul Prefectului nr. 560/1995 prin care se atribuia intervenientei teren în compensare a fost anulat prin sentința civilă nr. 2438/3.03.2004 pronunțată de Judecătoria Iași dar și poziția procesuală a intimatei -apelante Primăria Municipiului I, care nu a contestat dreptul reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, ci doar modalitatea de restituire a unei părți din terenul solicitat.
Pentru aceste considerente urmează ca instanța să admită acțiunea formulată de reclamantă precum și cererea de intervenție în interes alăturat reclamantei formulată de, să anuleze Dispoziția nr. 900/30.05.2002 emisă de pârât și să oblige pârâtul să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul preluat abuziv în suprafață de 1277.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea cauzei în toate gradele de jurisdicție în sumă totală de 2795,13 RON, cu precizarea că nu au fost acordate cheltuielile de deplasare la instanța de judecată decât în zilele în care dosarul a avut termen, iar reclamanta a fost prezentă personal. Astfel, au fost avute în vedere, în ceea ce privește deplasările cu taxiul, doar chitanțele din data de 07.02.2007, respectiv 04.04.2007, nu și toate celelalte din perioada ianuarie -mai 2007, ale căror date nu au corespuns criteriilor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta, precum și cererea de aderare la apelul reclamantei, formulată de intimatul Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1020/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o anulează în tot.
Rejudecând cauza:
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictor cu pârâtul Primarul Municipiului I, precum și cererea de intervenție în interes alăturat formulată de intervenienta.
Anulează Dispoziția nr. 900/30.05.2002 emisă de Primarul Municipiului
Obligă pârâtul să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul - teren preluat abuziv, în suprafață de 1277 mp.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2795,13 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
01.02.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici
