Speta Legea 10/2001. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 12
Ședința publică de la 8 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 801/C/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză s-a solicitat judecata în lipsă - fila 5 dosar;
- apelantul a înaintat la dosar răspuns la întâmpinare, în două exemplare.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată apelul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr-, contestatorul (prin mandatar avocat, potrivit procurii speciale certificată sub nr. 189/09/NO de notar din Haifa, Israel, însoțită de "" prevăzută de Convenția d l Haga din 1961), a solicitat anularea Dispoziției Nr. 598/17.02.2009 emisă de Primarul Municipiului P N, în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivare, a învederat instanței următoarea situație de fapt:
Prin notificarea nr. 82/NT/2002 a solicitat restituirea, în natură, a imobilului situat în P N,-, iar în situația în care aceasta nu este posibilă, acordarea de despăgubiri.
Deși a depus toate actele care dovedeau atât dreptul de proprietate al autorilor săi și, calitatea sa de moștenitor cât și preluarea de către Stat a imobilului, prin Dispoziția nr. 598/2009 i s-a respins notificarea.
Primarul Municipiului PNa depus întâmpinare, prin care a învederat următoarele:
Prin dispoziția contestată s-a respins notificarea nr. 82/07.02.2002 de restituire în natură a imobilului, întrucât construcțiile au fost demolate iar pe teren există amenajări de utilitate publică (alee acces și spațiu -).
Prin referatul nr. 41178/03.08.2007 Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 PNa propus, pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât documentele anexate de notificator nu erau suficiente pentru fundamentarea și emiterea dispoziției, prin adresele nr. 34699/ 25.06.2007, nr. 4211/10.01.2008, nr. 4211/28.02.2008, nr. 4211/14.05.2008, nr. 4211/01.07.2008, nr. 4211/08.09.2008 și nr. 53424/12.01.2009 i s-a solicitat depunerea următoarelor acte doveditoare:
- orice alte înscrisuri care descriu construcția, pe care înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale (fișa imobilului, releveu, proces-verbal de preluare - în care să fie consemnate atât suprafețele locuinței, anexelor, etc. cât și materialele din care erau făcute, anul construirii, starea de întreținere la data preluării, etc.);
- în situația în care, în cazul construcțiilor demolate, nu există înscrisuri care să descrie aceste imobile, dar există la dosar dovezi că s-au făcut diligențele necesare atât la arhivele naționale și județene cât și la SC CALOR SA, iar acestea nu dețin astfel de informații (corespondența cu aceste entități și răspunsurile primite trebuind atașate la dosar) - o declarație autentificată cu privire la suprafața și detaliile constructive ale imobilului notificat (în care vor fi consemnate atât suprafețele locuinței, anexelor, etc. cât și materialele din care erau făcute, anul construirii acestora, starea de întreținere la data preluării, etc. declarație ce trebuie susținută cu depozițiile a doi martori.
Ca urmare a acestei solicitări, contestatorul a depus, prin adresele înregistrate sub nr. 52476/03.11.2008 și nr. 53424/06.11.2008 doar o parte din înscrisurile menționate mai sus, deși i s-a adus la cunoștință faptul că necompletarea în termen de 30 de zile a dosarului cu toate documentele necesare soluționării atrage după sine soluționarea notificării în funcție de documentele existente la dosar.
La adoptarea propunerii de respingere a Notificării nr. 82/07.02.2002 s-au avut în vedere informările primite din partea Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților, prin adresele înregistrate sub nr. 34626/01.09.2005 și nr. 50610/27.09.2007.
Prin sentința civilă nr. 801/C/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț s-au dispus următoarele:
S-a admis contestația formulată de contestatorul (prin mandatar avocat ) împotriva Dispoziției nr. 598/17.02.2009 emisă de Primarul Municipiului P
S-a anulat Dispoziția nr. 598/17.02.2009 dată în soluționarea notificării nr. 82NT/07.02.2002 și s-a constatat că notificatorul, în calitate de moștenitor al defuncților și, are calitatea de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent (prevăzute de dispozițiile art. 1 raportat la art. 10 din Legea nr. 10/2001) pentru imobilul situat în P N,-, format dintr-o construcție veche (aproximativ 82 de ani, construită din zid, acoperită cu tablă, compusă din două camere și o sală) în suprafață de 49 mp și un teren aferent în suprafață de 57 mp, imobil preluat de stat prin Decretul nr. 111/1951 de la autorii contestatorului, și.
A fost obligat Primarul Municipiului P N să emită o nouă dispoziție în soluționarea notificării nr. 82NT/07.02.2002, de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul sus-menționat.
A fost obligat Primarul Municipiului P N la 2500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 598/17.02.2009 emisă de Primarul Municipiului PNs -a respins Notificarea nr. 82/NT/07.02.2002 prin care contestatorul, domiciliat în Israel (prin mandatari avocat și avocat ) a solicitat măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 - pentru un imobil situat în PNs tr. - - Nr. 42, cu motivarea că "nu există acte doveditoare sau declarație notarială din care să rezulte atât descrierea construcției revendicate cât și materialele din care erau făcute, anul construirii, starea de întreținere la momentul preluării, etc.", și că întrucât "este posibil" ca imobilul să fi fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 111/1951, nu s-a depus la dosar hotărârea judecătorească în baza căreia se presupune că s-a făcut preluarea de către stat.
Or, din înscrisurile depuse de notificator la dosarul notificării, rezulta atât descrierea construcției cât și dovada preluării de către stat.
Astfel, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 257/16.05.1949 rezultă că numiții și au cumpărat de la și soția acestuia un imobil situat în P N,- (fost-) - compus dintr-o construcție veche formată din două camere și o sală și terenul înconjurător, în suprafață de 57 mp.
Din actele de stare civilă (certificate naștere, deces, testament, ordin de moștenire - emise în Israel, însoțite de "" prevăzută de Convenția d l Haga din 1961 și de traduceri legalizate), coroborate cu celelalte înscrisuri existente la dosar - rezultă că cei care apar în calitate de cumpărători ai imobilului sunt părinții contestatorului, respectiv (decedat în Israel la data de 12.01.1993) și (decedată în Israel la 10.05.1977).
Contestatorul (născut la 04.01.1949 în România, de naționalitate evreu - potrivit nr. - emis de autoritățile israeliene) a dobândit, la data de 26.09.2008, cetățenia română, în temeiul Legii nr. 21/1991, așa cum atestă certificatul nr. 1781/2008 emis de Ambasada României la.
Potrivit testamentului 1/T/01.04.1992 (certificat pentru valabilitate de Tribunalul Regional la data de 20.09.1993) și Ordinului de moștenire emis la 26.01.2003 în statul Israel (de ""), contestatorul este moștenitorul părinților săi decedați, foști proprietari ai imobilului notificat: și.
Este de menționat că, deși în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 257/16.05.1949, ca și cumpărător, apare Bențin (sau ), acest nume fiind menționat și în cuprinsul altor înscrisuri (extrase de rol fiscal, extrase topografice, testament 1/T/1992, anexa la Decizia nr. 292/1967 emisă de fostul Consiliu Popular al orașului P N, etc.) în realitate este vorba de (numele de Bențin fiind cel ebraizat).
De asemenea, și în ce-l privește pe contestator, în anumite înscrisuri prenumele său apare ca fiind, care este (așa cum rezultă și din declarația de notorietate autentificată sub nr. 450/2003) prenumele ebraizat al contestatorului.
Din extrasele de rol fiscal al imobilului situat în- (fost-) rezultă că în intervalul 1942-1948 figurat în rolul vânzătorului, iar începând cu anul 1950 și până în 1957 figurat în rolul autorilor contestatorului ( Bențin și - cumpărătorii din contractul nr. 257/1949).
În cuprinsul foii matricole nr. 2 (impozitul pe clădiri a imobilului cu nr. matricol 1104), începând cu anul 1946, apare descris imobilul ca fiind "construit din zid acoperit cu tablă, compus din 2 camere, o bucătărie, o magazie cu dușumele pe jos, cu instalație de lumină, fără apă, cu o sobă de teracotă și două din cărămidă, cu o stare generală potrivită și o vechime de cca. 60 de ani".
Se menționează, de asemenea, și existența unei mici curți.
Având în vedere că din extrasul "vizând situația imobilelor administrate de P N și situația lor juridică la preluare" (înscris în certificatul nr. 33566/2004 emis de Arhivele Naționale) rezultă că imobilul situat în- a fost preluat de stat potrivit Decretului nr. 111/1951 din proprietatea numiților, iar din Decizia nr. 292/1967 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului P N și anexele acestora rezultă că preluarea a avut loc în anul 1967, cum potrivit rolului fiscal imobilul a figurat înscris în rolul părinților contestatorului începând din anul 1950 până în 1961 - se deduce că, în ce privește componența imobilului - aceasta este cea descrisă în rolul fiscal din 1948, iar ca și suprafață clădită a imobilului-construcție aceasta era de 49 mp la data preluării.
Acest aspect rezultă din extrasul de rol fiscal din perioada 1958/1961 - în care apare înscrisă și valoarea de impozitare de 6823 lei, care valoare este aceeași cu cea înscrisă în anexă la Decizia nr. 292/1967.
În ce privește vechimea construcției, plecând de la data înscrierii în rolul fiscal din 1948 - rezultă că la data preluării aceasta avea o vechime de aproximativ 80 de ani.
În ce privește suprafața de teren preluată de stat, deși în extrasul de rol fiscal și anexa la decizia susmenționată apare o suprafață de 59 mp, se va avea în vedere că autorii contestatorului au fost proprietari doar ai suprafeței de 57 mp - atât cât au cumpărat prin contractul nr. 176/1949. De altfel, această suprafață coincide și cu cea care apărea menționată în anul 1929 pe extrasul de ridicare topografică ca aparținând vânzătorului de la care au cumpărat autorii contestatorului.
Față de cele de mai sus, motivul invocat de pârât în cuprinsul deciziei contestate, privind lipsa unei declar ații autentice date de contestator, din care să rezulte descrierea construcțiilor preluate, a suprafeței acestora, etc. este neîntemeiat.
De altfel, prin declarația dată la 29.06.2009, la un notar din Israel (Haifa), contestatorul a făcut o descriere a imobilului - care este identică cu cea menționată în extrasul de rol fiscal din anul 1948.
Prin declarația notarială nr. 7380/07.07.2008, contestatorul a arătat că nici autorii săi și nici moștenitorii acestora nu au încasat despăgubiri de la stat.
De asemenea, contestatorul a depus la dosar și declarația prevăzută de art. 5 din Legea nr. 10/2001, autentificată sub nr. 481/2008 de un birou notarial din Haifa, Israel - la data de 26.06.2008.
În ceea ce privește dovada preluării abuzive - aceasta rezultă atât din cuprinsul certificatului emis de Arhivele Naționale (sus-menționate), cât și din cuprinsul Deciziei nr. 292/14.09.10967, emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular P N și anexei la această decizie.
Astfel, imobilul a fost preluat în anul 1967, potrivit Decretului nr. 111/1951, din proprietatea părinților contestatorului, fiind transmis în folosința, în anexa la Decizia nr. 292/1967 figurând la numele foștilor proprietari, de la care s- preluat imobilul, și numele defunctului.
Împrejurarea că, în cuprinsul acelei decizii, se menționează că au fost transmise în folosința Sfatului Popular al orașului P N - imobile intrate în proprietatea statului prin hotărâri judecătorești date în temeiul Decretului nr. 111/1951 (și a unor decizii ale Secțiunii Financiare a Sfatului Popular), iar contestatorul nu a depus la dosar și acea hotărâre judecătorească, nu constituia temei pentru respingerea notificării, în condițiile în care, din tabelul anexă a acelei decizii (nr. 292/1967) rezultă atât numărul și data hotărârii judecătorești de trecere în patrimoniul statului (respectiv 857/15.04.1966), cât și numărul și data Deciziei Secțiunii Financiare a Sfatului Popular al Regiunii B (respectiv 1745/05.02.1967), numele proprietarului ( ), întinderea suprafeței de teren preluate și valoarea clădirii.
În aceste condiții, tribunalul a constatat întemeiată contestația formulată, astfel că admis-o și decizia contestată a fost anulată.
Pe cale de consecință, s-a reținut că notificatorul are calitatea de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege pentru imobilul situat în P N,- (fost-), preluat abuziv de stat prin Decretul nr. 111/1951.
Întrucât, așa cum rezultă din adresa nr. 31018/2009 emisă de Primarul Municipiului P N, în prezent construcțiile nu mai există (fiind demolate anterior anului 1970), iar terenul este ocupat de lucrări de interes public - respectiv alei acces și spațiu aferent blocului A5), și deci imobilul nu mai poate fi restitui în natură, contestatorul este îndreptățit a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent care constau, potrivit dispozițiilor art. 1 (2) și 10 din Legea nr. 10/2001, în compensarea cu alte bunuri oferite în echivalent sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, urmează ca Primarul Municipiului P N să emită o dispoziție în acest sens.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, cum pârâtul este în culpă procesuală întrucât a respins, în mod greșit, notificarea, a fost obligat la plata către contestator a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen pârâtul, criticând-o doar cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamant.
În esență, apelantul a invocat faptul că nu se putea reține culpa sa procesuală în condițiile în care notificarea nu a putut fi soluționată în mod favorabil nu din vina sa ci a contestatorului, care a înțeles să depună înscrisuri noi, inclusiv declarația autentică solicitată în faza administrativă de soluționare a notificării, direct la instanța de judecată.
Intimatul a depus întâmpinare la apel, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Este adevărat că reclamantul a depus direct la instanță înscrisuri noi, care nu au fost avute în vedere de pârâtă în faza administrativă de soluționare a notificării, însă acest fapt nu este relevant doar prin el însuși, în ceea ce privește lipsa culpei procesuale a pârâtului, deoarece aceste înscrisuri nu au fost hotărâtoare în dezlegarea pricinii întrucât, pe de o parte, pârâtul nu avea la momentul emiterii dispoziției competența de a evalua imobilele preluate abuziv de către stat, un astfel de demers fiind de competența Comisiei Centrale conform Capitolului V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează procedura administrativă de acordare despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, iar, pe de altă parte, construcția revendicată este descrisă în chiar actul de vânzare-cumpărare din 1949, depus de reclamant în faza administrativă la dosarul de notificare.
Chiar dacă s-ar reține că înscrisurile noi au fost hotărâtoare în dezlegarea pricinii, tot nu s-ar putea primi criticile apelantului deoarece acesta nu a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare ce a urmat după depunerea acestora de către reclamant, fiind astfel în culpă procesuală conform art. 271 Cod procedură civilă care se aplică mutatis mutandis.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 801/C/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.
red.dec.. /17.03.
tehnored. /4 ex./17.03.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
