Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 122/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 122
Ședința publică de la 8 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 1182/22.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii B și avocat pentru intimata, lipsă fiind aceasta.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
Consilier juridic depune la dosar înscrisuri, respectiv: decizia nr.835/04.10.2007 emisă de Serviciul Public de Asistență Socială B, cerere pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă, adeverința nr. 5143/2008 emisă de Casa Județeană de Pensii B, înmânând un exemplar și apărătorului intimatei.
Avocat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunoștință de actele depuse.
Consilier juridic nu are obiecțiuni.
Curtea admite cererea și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, consilier juridic și avocat arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Consilier juridic, arată că, în mod corect, în motivarea hotărârii de fond se face mențiunea că intimata ar fi fost beneficiara unei pensii de handicap. Arată că intimata și fiul său erau beneficiarii unei pensii de urmaș și, la apariția Legii nr. 19/1990 reclamanta nu mai putea beneficia de pensie pentru sine deoarece realiza venituri dintr-o activitate profesională mai mari de din salariul mediu brut pe economie.Ea era angajată cu contract de muncă, fiind asistent personal.Mai mult, la data depunerii documentației pentru dosarul de pensie pentru limită de vârstă nu a menționat că are deja o pensie de urmaș. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii și menținerea deciziei de constatare a debitului.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea recursului, care nu a fost motivat în drept, urmare a concluziilor puse de reprezentantul recurentei apreciind că ar fi vorba despre prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.Astfel, recurenta a susținut că, cuantumul pensiei de urmaș cu veniturile realizate de intimată ar depăși din venitul mediu brut fără însă ca recurenta să precizeze dacă este vorba despre pensia de urmaș doar pentru intimată sau și pentru fiul său. Intimata primea doar indemnizație pentru fiul său și o pensie de urmaș. Urmează a se constata că recurenta a emis decizia de revizuire a pensiei după circa un an de zile. Consideră că prima instanță pronunțat o hotărâre temeinică și legală motiv pentru care solicită menținerea acesteia și respingerea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea solicită apărătorului intimatei să precizeze dacă prima instanță a examinat fondul cauzei iar reprezentantul recurentei să precizeze dacă la emiterea deciziei s-a avut în vedere un cumul între veniturile celor doi - mamă și fiu - și indemnizația de la primărie.
Consilier juridic arată că pensia de urmaș nu se cumulează cu nici un alt venit și se primește doar dacă persoana respectivă nu realizează alte venituri care să depășească din salariul mediu brut pe economie.
Avocat arată că este un nonsens ca intimata să fi făcut demersuri pentru obținerea pensiei când ea primea indemnizație.
Consilier juridic arată că pensia de urma pentru două persoane era de 138 lei iar pensia pentru limită de vârstă a intimatei este de 109 lei.
Avocat arată că nu contestă că intimata a avut contract de muncă, nemulțumirea provenind doar de la faptul că s-a făcut calculul cumulându-se ambele pensii de urmaș cu salariul intimatei.
Consilier juridic arată că mama și fiul aveau un procent de 75% din pensia titularului iar pentru un singur urmaș procentul este de 50%. Calculul s-a făcut pe acest procent de 50% cumulat cu salariul. Mai arată că pensia pentru ambii urmași era de 206 lei iar pentru unul ar fi fost de 138 lei deci 50% din pensia titularului decuius. Este deci de reținut că venitul încasat nu permitea să primească pensie de urmaș pentru persoana proprie.
Avocat arată că în speță caracterul incert al acestui calcul duce la nulitatea deciziei. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1182/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și, în consecință a fost anulată decizia nr. 96309/12.05.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii B; s- dispus întoarcerea executării silite, pornite în baza acestei decizii și s-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău la data de 18.11.2008, în nume propriu și pentru fiul său, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bac ontestat decizia de debit nr. 96309/12.05.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii B solicitând anularea și suspendarea executării silite a respectivei decizii până la soluționarea definitivă a contestației și întoarcerea executării silite. A mai solicitat contestatoarea obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei precum și plata cheltuielilor de judecată.
A aratat contestatoarea că după luna ianuarie 1993 ( decesul soțului) a primit pensie de urmaș iar din luna octombrie a aceluiași an a primit pe același cupon și pensia de urmaș pentru fiul său care are un handicap de gradul I, din naștere. În cursul anului 1993 fost angajată de Primărie ca însoțitor pentru fiul său, iar în perioada 1994-1995 fost angajată ca însoțitor, o altă persoană. Deși nu a primit nici o decizie, începând cu luna iunie 2008 i s-a stabilit plata pensiei de urmaș atât pentru ea cât și pentru fiul său.
Abia în luna noiembrie 2008, la cererea sa i s-a comunicat decizia 96309 privind plata debitului de 3471 lei. Consideră contestatoarea că decizia respectivă este netemeinică și nelegală, deoarece potrivit art. 42 din Legea 448/2006, fiul său a optat între pensia de urmaș și indemnizația de însoțitor, deasemeni potrivit al. 4 al aceluiași articol părinții sau reprezentanții legali.pot opta între asistent personal și primirea indemnizației lunare. De asemeni a apreciat contestatoarea că pensia de urmaș poate fi cumulată cu indemnizația datorată persoanei cu handicap.
A mai precizat că decizia de debit nu detaliază modalitatea de calcul al acestuia, ea necunoscând în ce constă debitul de 3471 lei.
În drept își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 218 din OG92/20034 și ale art. 399, 401, 404. A anexat la contestație copia deciziei de debit, memoriu adresate Avocatului poporului și mai multe cupoane de pensie ( 6, 9, 10, 15).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. Intimata a depus întâmpinare ( 26-27) prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei de debit.
Asupra cererii de suspendare a executării instanța s-a pronunțat la data de 13.02.2009 prin încheiere ( 18), admițând-o și dispunând suspendarea executării deciziei contestate, până la soluționarea contestației, în temeiul art. 4031alin. 4 din Codul d e procedură civilă.
S-a reținut, pe baza probelor administrate, că reclamanta a încasat, în calitate de tutore, (așa cum rezultă din toate deciziile nr. 96309 și buletinele de calcul anexe, aflate la dosar la filele 30, 31, 32, 34) indemnizația lunară ce o primea fiul său în calitate de persoană cu handicap gradul I, în temeiul Legii 448/2006.
Deci aceste sume de bani nu au natura unor venituri proprii realizate dintr-o activitate profesională, în accepțiunea legiuitorului așa cum sunt ele limitate prin dispozițiile Legii 19/2000.
În calitatea sa de tutore, era reprezentantul legal și administratorului bunurilor fiului său, o persoană imobilizată cu un handicap grav de gradul I, care aflându-se în dificultate are nevoie de protecția socială instituită prin lege.
Suma reprezentând indemnizația de handicap, constituie venit propriu al fiului său fiind o formă de protecție socială și nicidecum un venit propriu al contestatoarei.
Indiferent ce pensie ar fi primit contestatoarea, de urmaș de pe urma soțului decedat sau de limită de vârstă, ca titular, faptul că a încasat ( pe același cupon de pensie - 15) și drepturile pe care fiul său le primea în calitate de persoană cu handicap gradul I ca indemnizație de handicap nu este de natură a crea un cumul de venituri.
De altfel din analiza atentă a deciziei contestate, nr. 96309/12.05.2008 ca și a întregii documentații depusă de intimată, nu rezultă cu claritate și certitudine modul de calcul al debitului și în ce constă acesta, astfel că așa zisa creanță a Casei Județene de Pensii B asupra drepturilor bănești ale contestatoarei nu este certă.
În mod cert, contestatoarei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 92 alin. 1 lit. d din Legea 19/2000 care prevăd suspendarea pensiei, în situația în care realizează dintr-o activitate profesională venituri brute mai mari decât salariul mediu reglementat prin legea bugetului și potrivit art. 187 din aceiași lege sumele se recuperează de la cei ce le-au încasat necuvenit.
Contestatoarea nu a realizat venituri dintr-o activitate profesională așa cum susține intimata în perioada 2001-2008 deoarece acest lucru era și imposibil pentru contestatoare care era văduvă și avea în îngrijire încă din 1993, un fiu imobilizat cu un handicap sever de gradul I, pentru care și în numele căruia încasa în calitate de tutore acea indemnizație de handicap. Astfel susținerile intimatei din întâmpinare, privind temeiul de drept al emiterii deciziei de debit nr. 96309/12.05.2008, care ar fi art. 92 al. 1 și art. 187 din Legea 19/2000 urmează a fi înlăturate.
Pentru considerentele de mai sus și în raport de probele administrate în cauză precum și de dispozițiile legale ale 448/2006 și 19/2000, instanța a constatat că decizia de debit nr. 96309/12.05.2008 este nelegală, iar contestația este întemeiată.
Împotriva hotărârii pronunțare de prima instanță a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că tribunalul a soluționat cauza fără a stabili corect situația de fapt, respectiv fără constata că reclamanta a beneficiat de pensie de urmaș după decesul soțului, atât pentru ea cât și pentru fiul ei, și, sub nicio formă nu a fost curator pentru fiul său și nici nu a încasat indemnizație pentru persoane cu handicap, așa cum se reține în motivare de către completul de judecată.
Așa cum rezultă din decizia emisă ca urmare a evaluării pensiei potrivit nr.HG 1550/2004, arată recurenta, reclamanta a beneficiat de pensie de urmaș, pentru 2 urmași, calculată în procent de 75% din punctajul obținut de susținătorul decedat, potrivit art. 71 alin.(2) lit.b din Legea nr. 19/2000.
Debitul, se arată, a fost stabilit ca urmare a faptului că prin Decizia nr. 96309/19.06.2009 s-a revizuit pensia de urmaș, aceasta fiind calculată pentru un singur urmaș, respectiv pentru
OGReclamanta nu putea beneficia de pensie de urmaș deoarece, potrivit art. 92 alin (1) din Legea nr. 19/2000, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de urmaș realizează venituri dintr- activitate profesională mai mari de din salariul mediu brut pe economie, stabilit potrivit art. 5 alin.3 din lege, respectiv cel avut în vedere la fundamentarea bugetului de asigurări sociale.
Ori, reclamanta a fost angajată cu contract de muncă ca însoțitor personal și a beneficiat de toate drepturile prevăzute de lege, respectiv salariu, vechime în muncă pentru activitatea prestată.
Fiind în eroare, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a realizat venituri în perioada 2001-2008, ci a beneficiat de indemnizație de handicap pentru fiul său și, în consecință, nu a avut în vedere dispozițiile art. 92 alin.1 lit.d din Legea nr. 19/2000, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
În susținerea motivelor de recurs recurenta a depus acte, respectiv copie de pe buletinul de calcul 96309/01.02.1993 privind acordarea pensie de urmaș, pentru reclamantă și fiul său; copie de pe adeverința nr. 3684/08.05.2008 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru reclamantă; copie de pe adeverința nr. 993/RU/30.05.2008 pentru reclamantă, eliberată de Consiliul Județean B; copie de pe carnetul de muncă al reclamantei; copie de pe decizia de pensie de urmaș, după evaluare, stabilită doar pentru fiul reclamantei precum și de pe fișa de recalculare pensie pentru.
Contestatoarea a depus întâmpinare la recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii B, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurenta a mai depus în recurs: copie de pe decizia 835/04.10.2007 emisă de Serviciul Public de Asistență Socială B; cerere pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și adeverința nr. 5143/2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate de recurentă, încadrate la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și în raport de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, constată recursul întemeiat.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, ignorând prevederile art. 92 alin (1) lit. d din Legea nr. -.
În fapt, se constată că prin Decizia nr. 96309/1993 contestatoarea beneficiat împreună cu fiul său de pensie de urmaș, în procent de 75% din drepturile susținătorului.
Potrivit dispozițiilor art. 92 alin.(1) din Legea nr. 19/2000, pensionarii urmași nu au dreptul să li se plătească pensia de urmaș pe timpul cât realizează venituri mai mari de din salariul minim brut pe economie dintr-o activitate profesională.
Din probele aflate la dosar, respectiv copia de pe carnetul de muncă, adeverința nr. 993/30.05.2008 eliberată de Consiliul Județean B, rezultă faptul că reclamanta a fost încadrată ca asistent personal pentru persoană cu handicap în cadrul Serviciului public de asistență socială B, începând cu 1995 până la 05.06.2008, când a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.
Pe toată această perioadă, contestatoarea a beneficiat de salariu, salariu al cărui cuantum este peste din salariul minim brut.
Sesizându-se cu acest aspect, cu ocazia soluționării dosarului de pensie pentru limită de vârstă al contestatoarei, recurenta-intimată, având în vedere dispozițiile art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, a procedat la revizuirea deciziei de pensie pentru urmaș, stabilind prin decizia revizuită o pensie de urmaș doar pentru fiul său cu handicap, în procent de 50% din drepturile susținătorului, în conformitate cu dispozițiile art. 71(2) lit. a din Legea nr. 19/2000.
Constatându-se, așadar, că a fost încasată de contestatoare pensia de urmaș, nelegal pentru perioada cât aceasta a lucrat ca asistent social pentru persoane cu handicap și a încasat venituri mai mari de din salariul minim brut, în conformitate cu dispozițiile art. 187(1) din Legea nr. 19/2000, recurenta-intimată procedat la emiterea Deciziei nr. 96309/12.05.2008, prin care a obligat contestatoarea la plata sumei de 3471 lei reprezentând suma încasată necuvenit pe o perioadă de 3 ani.
Din analiza dispozițiilor legale în materie precum și urmare a examinării probelor depuse la dosar, se constată că decizia contestată este temeinică și legală, cuantumul debitului fiind stabilit prin deducerea din pensia de urmaș stabilită în procent de 75% -pentru 2 urmași a pensiei de urmaș cuvenită pentru o singură persoană, în cuantum de 50%.
Se constată că instanța de fond soluționând cauza a făcut o confuzie între pensia de urmaș; indemnizația cuvenită persoanei cu handicap grav G și salariul primit efectiv de contestatoare pentru activitatea de asistent personal pentru persoane cu handicap și, în consecință, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Față de cele ce preced, Curtea va admite ca fondat recursul în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va modifica sentința apelată în sensul respingerii contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 1182/22.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea și pe fond respinge contestația ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent./
red.dec. /24.02.
tehnored./5 ex./25.02.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
