Speta Legea 10/2001. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/A
Ședința publică de la 30 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare apelul civil declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 370/C/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29.09.2008,fiind consemnate în încheierea de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 370/C/12 iunie 2008 Tribunalului Neamțs -au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive și s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată în temeiul Legii 10/2001 de către contestatoarea în contradictoriu cu Primarul municipiului P N și Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță,sub nr. 605/103/31.03.2008, a chemat în judecată PRIMARUL mun. P N și SECRETARIATUL COMISIEI CENTRALE de Stabilire a Despăgubirilor B,pentru obligarea acestora la plata despăgubirilor datorate în baza notificărilor nr. 160 /9.08.2001 și 310/9.11.2001.
În motivarea acțiunii arată că este îndreptățită la despăgubiri în echivalent pentru un imobil teren și construcție înstrăinate în baza Legii nr. 4/1973 și Legii nr. 112 /1995 prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 19/1997 și nr. 26/1997.
Întrucât este bolnavă și în vârstă a promovat acțiunea pentru a primi cât mai repede despăgubirea care i se cuvine.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Contestatoarea a deținut în proprietate imobilul compus din teren și casă situate în P N,-(fostă nr.9, actuală, nr. 9) așa cum rezultă din anexa la Decretul nr. 92/1950. Imobilul a fost vândut în baza legilor nr. 4/1973 și 112/1995. Trenul fiind ocupat de construcții nu a putut fi restituit în natură.
Persoanele îndreptățite respectiv, contestatoarea și (sora sa) au formulat notificările nr.310/2001 și 160/2001. Cauzele au fost conexate și s-a emis Dispoziția nr. 4467/2007, prin care s-a stabilit îndreptățirea la despăgubiri în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.
Dispoziția emisă de primarul municipiului PNa fost comunicată prefecturii pentru efectuarea controlului de legalitate și urma să fie înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Din apărările făcute de autoritate învestită cu soluționarea notificării, respectiv primarul, se confirmă situația adusă în discuție de cealaltă intimată respectiv Secretariatul Comisiei Centrale referitoare la faptul că dosarul anexă Dispoziției 4467/2007 nu a fost înaintat acestuia. Numai că aceasta se justifică prin faptul că în procedura administrativă actele Comisiei Locale de legea 10/2001 trebuie verificate de Direcția Controlul Legalități Actelor, contencios Administrativ și Restituirea Proprietăților din cadrul prefecturii N, pentru emiterea avizului de legalitate.
Prin adresa nr. 23485/3.12.2007 prefectul a restituit mai multe dosare de acest tip printre care și dosarul contestatoarei, pentru completarea unor detalii tehnice.
Instanța judecătorească de drept comun, respectiv tribunalul din raza teritorială a imobilului notificat nu poate decât să cenzureze legalitatea emiterii Dispoziției de Restituire în natură, în sensul verificării calității de persoană îndreptățită, dovedirii proprietății și modalității de despăgubire propusă de entitatea învestită cu soluționarea notificării - atunci când persoana interesată apelează la procedura contestației împotriva deciziei sau dispoziției motivate.
În acest sens dispozițiile art. 26 al. 3 din legea nr. 10/2001 modificată sunt singurele aplicabile, astfel: " Decizia sau după caz Dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția Civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
În virtutea atribuțiilor conferite de legea specială este inadmisibilă orice altă acțiune adresată tribunalului după momentul pronunțării dispoziției de restituire prin echivalent, rămasă irevocabilă.
În cauza de față contestatoarea nu formulează nicio critică față de dispoziția nr. 4467/2007 a primarului municipiului P Achiesează în mod expres la faptul că nu poate primi o despăgubire în natură. Ceea ce face obiectul contestației de față se referă doar la accelerarea procedurii la nivelul Secretariatului Comisiei Centrale pentru a putea beneficia cât mai repede de măsurile reparatorii stabilite.
Argumentele pentru care se dorește această accelerare - starea de boală și vârsta înaintată - sunt demne de luat în seamă numai că instanței de judecată de drept comun nu îi este permis în limitele legilor de restituire a proprietăților să cenzureze procedura administrativă la nivelul Comisiei Centrale de despăgubiri.
Contestatoarea va putea, eventual să apeleze la instanța de contencios administrativ din raza de competență a Secretariatului Comisiei Centrale de Despăgubiri în condițiile prevăzute de Titlul VII la legii nr. 247/2005 după sesizarea acesteia cu dosarul de notificare.
În mod clar legiuitorul nu a dat în sarcina instituțiilor publice competente să soluționeze notificări, plata despăgubirilor prin echivalent.
Mai mult decât atât prin adoptarea G nr. 81/2007 legiuitorul a instituit măsuri speciale de accelerare a acordării despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și a prevăzut în mod expres atribuția Autorității Naționale pentru Restituire Proprietăților, prin noua Direcție pentru acordare despăgubirilor în numerar și nu Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor (art. 20).
Împotriva sentinței s-a formulat apel în argumentarea căruia s-au invocat, în esență, următoarele:
- obiectul acțiunii l-a constituit stabilirea de despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, iar instanța nu a ținut seama de art. 68 al.2 și art. 71 al.1 din Legea nr. 215/2001;
- s-au ignorat dispozițiile art. 35 din Constituție și art. 480 din Codul civil;
- s-a solicitat instanței să stabilească despăgubirea legală recunoscută de pârâtă, care să fie efectiv plătită reclamantei, întrucât este bolnavă și fiind în vârstă poate să înceteze din viață fără să i se returneze datoria legală ce i se cuvine;
- pârâta a recunoscut drepturile reclamantei și, întrucât nu
s-a comunicat până în prezent valoarea despăgubirilor, aceasta a solicitat, conform art. 1075 din Codul civil, să oblige pârâții să stabilească valoarea legală a despăgubirii, solicitând o expertiză, cerere care a fost respinsă nelegal și abuziv.
Apelul este nefondat urmând a fi respins:
În mod corect prima instanță a constatat că, în speță, reclamanta nu a adus nicio critică dispoziției 4467/2007, și că solicitarea sa de a stabili valoarea despăgubirilor concomitent cu obligarea pârâților la plata acestora nu poate fi admisă. Față de cele reținute de judecător în sentință, considerente pertinente în speța de față, instanța de apel, mai adaugă următoarele:
Modalitatea de despăgubire și etapele până la primirea acestor despăgubiri sunt reglementate de legiuitor, instanța neputându-se substitui organelor abilitate. Mai mult decât atât, de vreme ce legiuitorul a prevăzut o anumită procedură care presupune verificări de către organele administrative, încălcarea acestei proceduri ar duce la inechități între persoane aflate în situații identice. Având în vedere că decretele de expropriere cele mai importante datează din anii 1950, cea mai mare parte a solicitanților este în vârstă, astfel că acest criteriu nu poate duce, prin el însuși, la încălcarea și "saltul" peste etapele premergătoare accesului la instanță ( Titlul VII cap. 6 al Legii nr. 247/2005 prevede accesul la instanță ).
De altfel, nici dreptul de proprietate nu este încălcat, acesta fiind deja recunoscut prin dispoziția nr. 4467/29 iunie 2007.
Modalitatea pe care Statul Român a ales-o în vederea despăgubirii ( titlul VII din Legea 247/2005, cu modificările aduse prin nr.OUG 81/2007) este o opțiune care ține și de considerente de ordin economic și respectiv social.
Față de cele expuse și având în vederecompetențele celor doi pârâți, instanța va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 370/C/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P N și SECRETARIATUL COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Anamaria Monica
GREFIER,
red.sent.
red.dec.
tehnored. /5 ex.
29.10./11.11.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
